Jurisdiction for payment of professional training fees: Pre-employment contract excluded from labor court competence

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 15 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 2.800 RON, reprezentând cheltuieli pentru cursul de formare profesională, la care se adaugă taxa judiciară de timbru şi dobânda legală penalizatoare stabilită la nivelul ratei dobânzii de referinţă BNR plus 8 puncte procentuale, aferentă debitului restant şi daune-interese minimale în cuantum de 40 de euro.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Constituţiei României, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 1013 şi urm. C. proc. civ., Codului muncii, art. 1523 alin. (2) lit. d) coroborat cu art. 1535 C. civ., O.U.G. nr. 13/2011 privind cuantumul dobânzii, Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

La termenul de la 22 ianuarie 2025, Judecătoria Câmpulung a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 246/2025 din 22 ianuarie 2025, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

În esenţă, Judecătoria Câmpulung a reţinut că reclamanta a învestit instanta cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.800 RON, reprezentând cheltuieli pentru efectuarea unui curs de formare profesională, la care se adaugă taxa judiciară de timbru, dobânda legala penalizatoare şi daune-interese. A mai reţinut instanţa că din conţinutul clauzelor contractului încheiat între părţi rezultă că raportul juridic principal este un raport de muncă, pârâta asumându-şi anumite obligaţii în vederea dobândirii calităţii de angajat. A constatat că, faţă de dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de tribunalul de la sediul reclamantei.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

La termenul de la 7 mai 2025, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 695/MAS din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Braşov a reţinut că pretenţiile deduse judecăţii sunt generate de contractul de formare profesională continuă nr. 6 din 11 septembrie 2023, în baza căruia pârâta s-a obligat să urmeze cursul de formare profesională pentru calificarea de şofer profesionist, iar reclamanta să-i asigure un loc de muncă, la finalizarea cursurilor. A mai reţinut că acest contract a fost încheiat în temeiul prevederilor O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, iar nu în temeiul Codului muncii. Faţă de inexistenţa unui contract individual de muncă între reclamant şi pârâtă, s-a constatat că instanţa competentă să soluţioneze procesul se determină conform art. 107 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Câmpulung competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Judecătoria Câmpulung şi Tribunalul Braşov, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plata prin care pârâta B. să fie obligată să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 2.800 RON, reprezentând cheltuieli pentru efectuarea unui curs de formare profesională. Mai reţine că între reclamantă şi pârâtă nu s-a încheiat un contract individual de muncă, raportul rezultat din contractul de formate profesională fiind diferit de raportul de muncă.

În consecinţă, nu se poate vorbi de un conflict de muncă, litigiul fiind generat de contractul de formare profesională continuă, act premergător încheierii contractului de muncă, iar acţiunea formulată de reclamantă se circumscrie domeniului răspunderii civile contractuale.

Potrivit art. 1016 raportat la art. 96 lit. k) C. proc. civ., instanţa competentă să judece o astfel de cerere este judecătoria, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Regula generală în materie de competenţa teritorială este edictată de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din actele dosarului rezultă că pârâta are domiciliul în localitatea Câmpulung, judeţul Argeş.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2025.