Negative jurisdictional conflict resolved: Bacău Court holds divorce jurisdiction based on spouse's remaining residence in former common domicile district.

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

ÎNALTA CURTE, deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2024 din 14 august 2024, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună: desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, căsătorie încheiată la data de 26.08.2023, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de C., exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv, stabilirea locuinţei minorei la reclamanta în sat Vâlcele, comuna Corbasca, obligarea la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/4 din venitul net realizat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3) C. civ. art. 915 alin. (1), art. 934 alin. (2) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 720/2025 din 10 februarie 2025, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 915 C. proc. civ.. A explicitat că, în materie de divorţ, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziţiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

Deopotrivă, competenţa se determină în raport de momentul în care instanţa este sesizată.

În condiţiile în care niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Cum pârâtul are domiciliul în judeţul Vrancea, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, judeţul Vrancea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Focşani, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3612 din 20 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., iar din analiza dosarului a constatat că până la separarea în fapt părţile au locuit împreună într-un apartament închiriat din oraşul Bacău, iar în prezent reclamanta are domiciliul şi locuieşte efectiv în judeţul Bacău, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Bacău, ceea ce atrage competenţa instanţei respective.

În opinia Judecătoriei Focşani, pentru atragerea competenţei Judecătoriei Bacău, nu este necesar ca reclamanta să mai locuiască la ultima locuinţă comună, adică în acel apartament închiriat din oraşul Bacău, legea neimpunând o asemenea condiţie, fiind suficient ca unul dintre soţi să mai locuiască în acea circumscripţie. În speţă, reclamanta locuieşte într-o localitate care se află tot în circumscripţia Judecătoriei Bacău.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, aplicând aceeaşi normă, dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă în teze diferite.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având ca obiect divorţ, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti".

Acest text de lege stabileşte atât competenţa materială în soluţionarea acţiunii de desfacere a căsătoriei, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât şi competenţa teritorială în soluţionarea acesteia.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative şi de strictă interpretare şi instituie o competenţă exclusivă, de la care părţile nu pot deroga.

În mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află, în ţară, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, iar această competenţă se menţine şi dacă soţii nu mai locuiesc împreună în respectiva locuinţă, dacă cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună.

Prin urmare, nu este necesar în speţă ca reclamanta să locuiască în concret în ultima locuinţă comună a soţilor la data sesizării instanţei, cum greşit s-a reţinut de către Judecătoria Bacău, ci ca cel puţin unul dintre soţi - în speţă reclamanta - să locuiască în continuare în circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul ultimei locuinţe.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună în România sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

În cauză, din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în prezent, reclamanta are domiciliul şi locuieşte efectiv în judeţul Bacău, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Bacău, unde s-a aflat cea din urmă locuinţă comună.

Drept urmare, devin aplicabile în cauză dispoziţiile art. 915 alin. (1) prima teză, şi anume devine competentă să soluţioneze prezenta cauză Judecătoria Bacău, ca instanţă în circumscripţia căreia domiciliază reclamanta.

Prin urmare, pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.