Alternative territorial jurisdiction for maintenance claims and ex officio declaration of incompetence

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamantele A. şi B. l-au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 6618/2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 401, art. 403, art. 527 şi art. 529 C. civ.

2. Hotărârile pronunţate în cauză

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 11120 din 07 octombrie 2024, Judecătoria Focşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

În motivare, această instanţă a apreciat că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care determină competenţa teritorială prin raportare la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

A mai explicitat că art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede o normă de competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor referitoare la obligaţia de întreţinere, în sensul că "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: [...] instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii".

A arătat că, în materia litigiilor având ca obiect stabilire ori majorare pensie formulate de creditorul întreţinerii poate fi sesizată, la alegerea creditorului reclamant, fie instanţa de drept comun, de la domiciliul pârâtului, fie instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant.

În cauză, pârâtul domiciliază în localitatea Milişăuţi, judeţul Suceava, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Rădăuţi.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 295/2025 din 11 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate de pârât, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Focşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 114 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi având în vedere că reclamanta creditoare domiciliază în municipiul Focşani, iar reclamanta în temeiul art. 116 C. proc. civ. a ales la momentul formulării cererii dintre instanţele deopotrivă competente teritorial Judecătoria Focşani, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial învestite, Judecătoria Focşani.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, Judecătoria Focşani şi Judecătoria Rădăuţi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei. Ambele instanţe au apreciat a fi aplicabile în cauză dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 2 şi art. 114 C. proc. civ., însă au interpretat diferit dispoziţiile respectivelor articole.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Focşani, sub nr. x/2024, prin care reclamantele au solicitat să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la care pârâtul a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 6618/2012, pronunţată în dosarul nr x/2012

Aşadar, cererea dedusă judecăţii are ca obiect plata unei pensii de întreţinere majorate, iar în materia cererilor referitoare la obligaţia de întreţinere, legiuitorul a instituit o competenţă teritorială alternativă, şi anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul-debitor al obligaţiei de întreţinere, dacă legea nu prevede altfel, care constituie competenţa teritorială de drept comun instituită de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., sau a instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul-reclamant, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Fiind vorba despre o competenţă alternativă, alegerea instanţei dintre cele două instanţe deopotrivă competente se face de către reclamant, conform art. 116 C. proc. civ.

Totodată, se reţine că art. 114 C. proc. civ. reprezintă o normă ce reglementează, într-adevăr, o competenţă teritorială exclusivă, în sensul că dacă prin norme speciale nu se prevede expres altfel, cererile anume prevăzute de acest articol sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, însă nu este aplicabilă în cauză, având în vedere că solicitarea vizează obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere majorate, iar art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se referă expres la acest tip de litigii, constituind astfel o normă specială în materia ocrotirii persoanei fizice.

În litigiul pendinte, reclamanta creditoare domiciliază în municipiul Focşani, iar aceasta, în temeiul art. 116 C. proc. civ., a ales la momentul formulării cererii dintre instanţele deopotrivă competente teritorial Judecătoria Focşani.

Prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Mai mult decât atât, Judecătoria Focşani nu putea să invoce, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, pentru că sunt incidente şi dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. (raportat la art. 129 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., fiind vorba de o necompetenţă de ordine privată), astfel căp excepţia putea fi invocată numai in limine litis şi numai de către pârât.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Focşani este instanţa competentă a soluţiona cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.