Civil appeal against media defamation of public official: Inadmissibility of cassation for lack of specific legal arguments challenging interpretation of substantive norms

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi declinată ulterior către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul art. 15, art. 253 şi urm. C. civ., la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată, ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtului; constatarea caracterului ilicit al faptelor pârâtului, constând în propagarea materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, săvârşite şi publicate de B. pe pagina de internet www.curaj.tv. precum şi pe canalul C. B.; obligarea pârâtului să procedeze la înlăturarea tuturor materialelor jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului, publicate pe canalul B. de pe reţeaua C. şi pe pagina de internet www.curaj.tv; obligarea pârâtului B. să înceteze pe viitor publicarea oricăror materialele jignitoare, defăimătoare, calomnioase sau mincinoase îndreptate împotriva reclamantului; obligarea pârâtului să asigure pe propria cheltuială publicarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză în două numere consecutive a trei ziare de largă circulaţie naţională, cu aceleaşi caractere cu care sunt tipărite articolele de fond, precum şi pe pagina proprie de internet www.curaj.tv; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

2. Hotărârea pronunţată pe fond

Prin sentinţa civilă nr. 1319 din 11 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor civile în cuantum total de 9.000 de RON cu titlu de contravaloare prejudicii morale aduse drepturilor la onoare, reputaţie şi demnitate aparţinând reclamantului şi produse ca urmare a publicării înregistrării video intitulată "Poliţia capitalei poartă mască de mântuială."

A fost obligat pârâtul să procedeze la înlăturarea înregistrării video intitulată "Poliţia capitalei poartă mască de mîntuială" atât de pe canalul C. B., cât şi de pe pagina de internet www.curaj.tv.

A fost obligat pârâtul la publicarea, pe cheltuiala sa, într-un ziar de largă circulaţie, a dispozitivului hotărârii, sub condiţia şi la momentul rămânerii ei definitive.

A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti a formulat apel pârâtul B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 845A/2024 din 12 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 1319/11.12.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate la 3.700 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 845A/2024 din 12 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul B..

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi în rejudecare admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

A prezentat cele reţinute prin sentinţa pronunţată pe fondul cauzei, considerentele instanţei, precum şi considerentele instanţei de apel.

A susţinut că decizia este nelegală, dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 15, art. 58, art. 73, art. 75 alin. (2), art. 252 şi art. 253 C. civ., art. 30 din Constituţie, art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Arată că a susţinut greşit instanţa de apel că "în raporturile juridice de genul celui dedus judecăţii, cerinţa interesului pentru aducerea la cunoştinţa sau pentru punerea în dezbaterea publicului a unui anumit subiect este îndeplinită dacă poliţistul sau altă persoană publică nesocotesc limitele în care trebuie să îşi exercite profesia, ceea ce nu s-a demonstrat".

A arătat că libertatea de exprimare poate fi exercitată, potrivit art. 30 din Constituţia României şi art. 8 din CEDO şi cu privire la poliţiştii care nesocotesc limitele în care trebuie să îşi exercite profesia, dar şi cu privire la cei care, aparent, nu încalcă nicio normă de drept.

Mai arată că a susţinut greşit instanţa de apel că "a accepta că unele persoane pot să ceară socoteală sau să acuze direct poliţiştii care îşi îndeplinesc misiunile cu respectarea, aparentă cel puţin, a legii, echivalează cu împiedicarea atingerii scopului activităţii acestora de asigurare a ordinii şi liniştii publice ".

Susţine că pârâtul nu avea cum să-1 împiedice pe reclamant să asigure ordinea şi liniştea publică, de vreme ce chiar cel din urmă s-a apropiat de recurent şi a iniţiat dialogul.

Tenta jignitoare a comentariilor asociate înregistrării nu îi este imputabilă recurentului, ci comportamentului intimatului, comportament care a fost apreciat preponderent negativ de public din cauza felului în care purta masca şi a solicitărilor pe care le emana " de a nu se filma pe domeniul public".

Opinează că instanţa de apel trebuia să constate că recurentul nu a făcut altceva decât să emită judecăţi de valoare şi să-şi exercite dreptul la liberă exprimare.

Susţine că recurentul nu a făcut referire la fapte concrete pretins a fi săvârşite de intimat, ci a emis judecăţi de valoare. Această distincţie este importantă, căci persoanelor care fac afirmaţii cu privire la fapte obiective li se poate cere în mod legitim să dovedească adevărul acestora, pe când dovedirea adevărului unei judecăţi de valoare nu poate fi cerută (în caz contrar aducându-se atingere chiar dreptului la libertatea de opinie), însă, în această din urmă ipoteză se pretinde celui care afirmă un minim suport factual al mesajului emis prin exprimarea judecăţii respective.

Apoi, în general, criticile aduse agenţilor statului, chiar dacă sunt manifestate într-un mod mai plastic, sunt elemente acceptate în statul de drept, cetăţenii având dreptul de a-şi exprima nemulţumirea chiar în mod făţiş în ceea ce priveşte funcţionarii şi instituţiile statului.

De asemenea, persoanele care sunt angajaţi ai instituţiilor publice, într-o democraţie modernă, pot fi subiectul unor critici din partea publicului.

Pe de altă parte, Curtea de Apel pare că a negat întru totul dreptul recurentului la liberă exprimare în detrimentul dreptului la reputaţie, onoare a intimatului.

A citat prevederile art. 30 din Constituţia României.

A citat cauza Lingens vs. Austria 58, Oberschlick 1 şi 2 vs. Austria care s-a aflat pe rolul Curţii Europeane a Drepturilor Omului.

A menţionat că este adevărat că dreptul la liberă exprimare nu este un drept absolut, dar nici nu se poate susţine că recurentul ar fi depăşit limitele acestui drept întrucât nu i-a adresat injurii reclamantului, ci doar şi-a exprimat judecata de valoare vizavi de încălcarea legii de către acesta (nepurtarea măştii în mod corespunzător) şi slaba sa pregătire (interzicerea filmării unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în spaţiu public, după ce acesta iniţiase chiar el dialogul).

În drept, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 21 noiembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 10 februarie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte relevă că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În situaţia în care nu sunt indicate cazurile de casare incidente, instanţa de recurs are obligaţia de a proceda la încadrarea criticilor recurentului în motivele legale de recurs. Însă, deşi nu se prevede, în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi argumentele legale reţinute de aceasta în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept procedural şi material în cauza dedusă judecăţii.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr. 845A/2024 din 12 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost admis apelul declarat de apelantul pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 1319/11.12.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate la 3.700 RON, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul B., acesta a criticat că decizia este nelegală, întrucât instanţa de apel trebuia să constate că recurentul nu a făcut altceva decât să emită judecăţi de valoare şi să-şi exercite dreptul la liberă exprimare, nefăcând referire la fapte concrete pretins a fi săvârşite de intimat.

Mai apreciază că instanţa de apel a negat întrutotul dreptul recurentului la liberă exprimare în detrimentul dreptului la reputaţie, onoare al intimatului.

În urma verificării cererii de recurs, se constată că, în cauza pendinte, recurentul a indicat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedând la analizarea criticilor invocate în cererile cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora în motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a citat fragmente din decizia apelată, a precizat că acestea sunt incorecte, a învederat că instanţa de apel a negat întrutotul dreptul recurentului la liberă exprimare în detrimentul dreptului la reputaţie, onoare al intimatului, fără să existe critici de nelegalitate care să vizeze normele substanţiale încălcate.

În esenţă, recurentul solicită instanţei de recurs să reevalueze afirmaţiile făcute de reclamant şi să stabilească diferit valoarea acestora.

Însă aceste critici, care vizează aspecte de netemeinicie, nu pot face obiect al recursului întrucât stabilirea situaţiei de fapt rămâne în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive, iar instanţa de recurs nu poate reaprecia probele administrate în cauză, prin atribuirea unei alte valori probatorii decât cea acordată de instanţele de fond.

De altfel, recurentul nu a valorificat cu eficienţă niciun temei de drept substanţial care să fi fost ignorat sau încălcat de instanţa de apel, trimiterea la dispoziţiile art. 14 alin. (1), art. 15, art. 58, art. 73, art. 75 alin. (2), art. 252 şi art. 253 C. civ., art. 30 din Constituţie, art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului fiind una generică, nefiind însoţită de critici efective care să fi înfăţişat modalitatea în care instanţa de apel ar fi aplicat sau interpretat greşit aceste norme.

Or, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Din analiza motivelor de recurs rezultă că nu există nicio critică vizând modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre este recurată.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, respectiva situaţie atrage nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.

În consecinţă, reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 845 A din 12 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.