Reimbursement of eligible expenses under European Structural Funds; annulment of cassation appeal for failure to articulate legal grounds distinct from factual re-weighing of contradictory expert reports

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. Constanţa a solicitat să dispună obligarea pârâtei B. Timişoara la plata sumei de 91.815,07 RON, reprezentând cheltuieli eligibile aferente cererii de rambursare CRC nr. 12 din 24 aprilie 2014, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru nerambursarea CRC nr. 12, ce se vor acorda până la plata integrală a debitului, obligarea pârâtului la plata sumei de 149.265,87 RON reprezentând cheltuieli eligibile aferente cererii de rambursare, CRC nr. 13 din 13 iulie 2014, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru nerambursarea CRC nr. 13, ce se vor acorda până la plata integrală a debitului, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., H.G. nr. 218 din 23 martie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

La 7 decembrie 2017 reclamantul A. Constanţa a formulat cerere modificatoare a acţiunii introductive, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" - AMPOSDRU, respectiv a Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - CNDIPT.

2. Hotărârile pronunţate de tribunal:

Prin încheierea din 21 iunie 2019, Tribunalul Timiş a constatat că a operat transmisiunea calităţii procesuale pasive a pârâtului Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic către Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

Prin încheierea civilă din 24 octombrie 2019, Tribunalul Timiş a respins, ca rămase fără interes, excepţiile necompetenţei materiale a secţiei I civile din cadrul Tribunalului Timiş, tardivităţii şi lipsei îndeplinirii procedurii prealabile, a unit cu fondul excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", precum şi a Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - CNDIPT.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - DGPCU - invocate de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), precum şi a pârâtului Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

Prin sentinţa civilă nr. 118/PI din 30 ianuarie 2023, Tribunalul Timiş a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale-prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi Ministerul Educaţiei Naţionale - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. Constanţa în contradictoriu cu pârâţii B., Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman şi Ministerul Educaţiei Naţionale prin Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

A fost obligat reclamantul la plata sumei de 18.100 RON către pârâta B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 20 din 1 februarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de apel formulată de reclamantul A. Constanţa în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. Timişoara, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman, Ministerul Educaţiei prin Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi Ministerul Educaţiei - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic împotriva sentinţei civile nr. 118/PI din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş.

A respins apelul incident formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva încheierii din 24 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Timiş.

A obligat pe apelantul-reclamant să plătească intimatului-pârât B. Timişoara suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 20 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul A. Constanţa a declarat recurs, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurentul-reclamant a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 338 C. proc. civ., fiind incidente motivele de recurs ale art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, deşi în dosar au fost administrate două expertize contradictorii.

Instanţele de fond au omologat doar cel de-al doilea raport de expertiză contabilă efectuat în cauză, în condiţiile în care noua expertiză a fost încuviinţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ., potrivit cărora o nouă expertiză putea fi efectuată doar dacă există motive temeinice, urmând a fi stabilite aceleaşi obiective.

Având în vedere contradictorialitatea dintre cele două expertize contabile şi nelegalitatea celei de a doua expertize contabile efectuate în cauză, reclamantul a solicitat, în mod temeinic, efectuarea unei noi expertize, cererea fiind respinsă în mod nelegal atât de către prima instanţa, cât şi de instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ.

Este adevărat că existenţa a două lucrări de specialitate, cu concluzii diferite, nu reprezintă, în sine, un motiv prevăzut de lege pentru a dispune efectuarea unei noi expertize, câtă vreme expertiza nu reprezintă decât un mijloc de probă, iar constatările experţilor sunt lăsate la libera apreciere a judecătorului. O atare situaţie presupune ca însuşirea uneia dintre expertize să fie precedată de o analiză a conţinutului concret al celor două lucrări, de coroborarea acestui mijloc de probă cu celelalte mijloace de probă printr-un raţionament adecvat. În opinia sa, instanţele de fond nu au argumentat sub niciun aspect motivul pentru care au înlăturat în totalitate concluziile primului raport de expertiză contabilă.

Apreciază că noua expertiză trebuia să aibă aceleaşi obiective ca expertiza iniţială, în caz contrar fiind vorba despre o altă expertiză şi nu despre o nouă expertiză. Al doilea expert trebuie să răspundă aceloraşi obiective, doar în această situaţie instanţa putând aprecia cu privire la eventualele concluzii contradictorii ale expertizelor efectuate.

A mai susţinut că raportul de expertiză efectuat în cauza de doamna expert C. este lovit de nulitate, întrucât a fost încuviinţat cu nerespectarea regulilor de procedură privind încuviinţarea obiectivelor care nu au fost puse în discuţia părţilor.

Indicând motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel nu a motivat omologarea exclusivă a raportului de expertiză contabilă efectuat în cauza de doamna expert C., mulţumindu-se să reia poziţia primei instanţe. De asemenea, nu a motivat excluderea concluziilor primului raport de expertiză contabilă, deşi cel de-al doilea raport conţine grave erori şi contradicţii cu materialului probator administrat, respectiv cu declaraţia reprezentantului B..

În continuare, recurentul-reclamant a prezentat în mod detaliat situaţia de fapt, pentru a evidenţia că pârâta B. nu şi-a respectat obligaţia de management şi de decontare, prevăzută de art. 5.1. din Acordul de parteneriat, precum şi că nu este culpa sa pentru înregistrarea tardivă a CRC 13, fapta fiind imputabilă exclusiv pârâtei. De asemenea, a expus poziţia pârâtei B., respectiv aspecte referitoare la CRC 13 din 13 iulie 2014.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 19 februarie 2025.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că urmează a fi analizate, cu prioritate, excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii căii de atac, invocate prin întâmpinările depuse la dosar de intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

La 19 februarie 2025 s-a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea.

Raportul a fost comunicat părţilor la 21 februarie şi 4 martie 2025.

La 3 martie 2025 recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raport, arătând că motivele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. De asemenea, a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate prin întâmpinări, a căror analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

În cauză, cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. Constanţa împotriva deciziei nr. 20 din 1 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost transmisă prin e-mail la 15 aprilie 2024, iar decizia recurată a fost comunicată părţii la 25 martie 2024 .

Având în vedere cele constatate, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se reţine că recursul formulat de recurent a fost depus cu respectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse, constatând că recursul a fost depus cu respectarea termenului legal de declarare a căii de atac, Înalta Curte, urmează a respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată prin întâmpinările depuse la dosar de intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei prin Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

Analizând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, recurentul limitându-se la a-şi expune nemulţumirile în legătură cu maniera de administrare şi de interpretare a probatoriului de către instanţa de prim control judiciar, fără a dezvolta, însă, critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate.

Astfel, sub un prim aspect, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, ce vizează situaţia în care "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii" şi pct. 8 C. proc. civ. referitoare la "încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize, deşi în dosar au fost administrate două expertize contradictorii, omologând doar cel de-al doilea raport de expertiză contabilă, în condiţiile în care noua expertiză a fost încuviinţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ.

Înalta Curte observă că niciunul dintre aceste aspecte nu poate fundamenta o critică de nelegalitate a deciziei recurate, în realitate prin criticile invocate fiind dedusă analizei interpretarea dată de instanţa de apel materialului probator administrat în cauză. Or, faţă de precizarea clară din debutul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceste chestiuni ce privesc eventuala netemeinicie nu pot constitui obiect de analiză în recurs.

Se impune a fi subliniat faptul că în calea extraordinară de atac a recursului se exercită strict un control de legalitate a hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt. Interpretarea mijloacelor de probă ţine de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează şi apreciază probele (în primă instanţă) sau, după caz, le reapreciază (în apel).

Susţinerile recurentului-reclamant din memoriul de recurs ce fac referire la modalitatea de administrare şi de valorificare a probatoriului privesc temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel încât nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Exigenţele procedurale ale motivelor de casare invocate de parte impuneau evidenţierea unei reguli de procedură care să fi fost încălcată, ceea ce nu reiese din lecturarea cererii de recurs, respectiv afirmarea greşitei interpretări a unor texte de lege, iar nu a elementelor de probatoriu - aspecte de temeinicie a căror apreciere revine exclusiv instanţelor fondului, astfel cum anterior s-a arătat.

A solicita, la acest moment procesual, o nouă dezlegare în raport cu criticile formulate împotriva raportului de expertiză valorificat de instanţele fondului (critici ce vizează faptul că noua expertiză trebuia să aibă aceleaşi obiective ca expertiza iniţială şi că noua expertiză a fost încuviinţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ.), constituie o nesocotire a limitelor în care instanţa de recurs examinează cauza, exclusiv din perspectiva legalităţii acesteia, iar nu şi cu privire la faptele cauzei, astfel cum decurg din maniera de interpretare a probatoriului administrat.

În egală măsură, nici susţinerile recurentului în sensul că raportul de expertiză efectuat în cauza de expert C. este lovit de nulitate, întrucât a fost încuviinţat cu nerespectarea regulilor de procedură privind încuviinţarea obiectivelor care nu au fost puse în discuţia părţilor, nu supun dezbaterii critici de nelegalitate, singurele susceptibile de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

De altfel, recurentul nu indică, în mod concret, care sunt regulile de procedură încălcate de instanţă, prin dispoziţiile legii procesuale nefiind instituită obligativitatea punerii în discuţia părţilor a obiectivelor expertizei. Art. 330 C. proc. civ. ce poartă denumirea marginală "Încuviinţarea expertizei", prevede că efectuarea unei expertizei se dispune de către instanţa de judecată, în baza unei cereri formulate de părţi sau din oficiu, având ca obiectiv principal constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări de fapt relevante pentru aflarea adevărului în cauză.

Reevaluarea situaţiei de fapt a cauzei şi oferirea unei noi interpretări materialului probator valorificat de curtea de apel presupun un control de temeinicie al judecăţilor înfăptuite în cauză, nepermis instanţei de recurs, a cărei cenzură este una exclusiv în legalitate a hotărârii instanţei de apel, recursul urmărind să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, cum criticile recurentului vizează, în realitate, doar o reinterpretare a elementelor de probatoriu (care nu mai pot fi supuse unei noi dezbateri în faţa instanţei de recurs), în legătură cu care solicită o nouă dezlegare, acestea nu sunt susceptibile de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte invocarea tezei de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat critici care să supună instanţei de recurs o analiză a motivării hotărârii, nici din perspectiva unei motivări insuficiente a deciziei şi nici din perspectiva unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei, astfel că legalitatea hotărârii atacate nu poate fi analizată din perspectiva acestei ipoteze de nelegalitate.

Se observă că, deşi recurentul a invocat că decizia atacată ar fi afectată de viciul unei nemotivări corespunzătoare, a omis să indice, în concret, ce argumente juridice expuse prin cererea de apel au fost ignorate de către instanţa de prim control judiciar, simplele susţineri generice, în sensul că instanţele de fond nu au argumentat sub niciun aspect motivul pentru care au înlăturat în totalitate concluziile primului raport de expertiză contabilă nefiind apte a declanşa verificarea jurisdicţională specifică prezentei căi extraordinare de atac.

Pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de casare, era necesar să se arate, într-o manieră efectivă, lipsa motivării în legătură cu critici punctuale, deduse judecăţii, simplele susţineri generice nefiind apte a declanşa verificarea jurisdicţională specifică prezentei căi extraordinare de atac.

De altfel, instanţa de apel a arătat, în mod explicit, în cuprinsul deciziei recurate care au fost considerentele pentru care a respins motivul de apel invocat de reclamant referitor la greşita administrare a probei cu expertiza tehnică şi a înlăturat, motivat, criticile apelantului privind luarea în considerare de către prima instanţă doar a concluziilor celei de a doua expertize efectuate în cauză de către expert C..

În realitate, recurentul nu procedează la o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept şi aptă de cenzură de legalitate, ci se limitează doar la a reproşa modalitatea în care au fost interpretate probele de către instanţa de apel, la a expune consideraţii generale şi la a reitera contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare.

Drept urmare, şi aceste susţineri, care nu indică, punctual, în ce constă pretinsa nelegalitate săvârşită de instanţa de apel cu ocazia pronunţării deciziei atacate, ci realizează, mai degrabă, ca şi în cazul celei dintâi critici, aprecieri cu privire la greşita interpretare a probelor şi a reţinerii stării de fapt, nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Or, această manieră de formulare a criticilor nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant omiţând să contrapună dezlegărilor instanţei de apel argumente de nelegalitate, care să poată forma obiectul analizei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va obliga pe recurentul-reclamant A. Constanţa la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 2500 RON, constând în onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă faţă de complexitatea redusă a cauzei, ţinând cont de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului şi având în vedere că dosarul a fost soluţionat la primul termen de judecată acordat în filtru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. Constanţa împotriva deciziei nr. 20 din 1 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. Constanţa la plata sumei de 2500 RON către intimata-pârâtă B., cu titlul de cheltuieli de judecată reduse.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.