Divorce jurisdiction fixed at last common residence where spouse still lives.

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 august 2023 pe rolul Judecătoriei Rupea, reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul B. în data de 25.01.2007 şi revenirea la numele purtat înaintea căsătoriei.

II. Hotărârea Judecătoriei Rupea:

Prin sentinţa civilă nr. 516 din 10 aprilie 2024, Judecătoria Rupea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că părţile au avut locuinţa comună în judeţul Vaslui, pârâtul având încă domiciliul la această adresă.

III. Hotărârea Judecătoriei Vaslui:

Prin sentinţa civilă nr. 2015 din 15 noiembrie 2024, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Instanţa a reţinut că la data formulării cererii niciuna dintre părţi nu mai are locuinţa în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă comună, iar locuinţa pârâtului se află în Bucureşti.

IV. Hotărârea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 973 din 11 februarie 2025, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut căcă, deşi Judecătoria Vaslui a declinat competenţa de soluţionare a cauzei reţinând că pârâtul ar locui în fapt la adresa din mun. Bucureşti, acest aspect nu corespunde realităţii, din ancheta socială care s-a dispus a fi efectuată la această adresă rezultând că acolo locuieşte o altă persoană, pârâtul B. nefiind cunoscut la adresă.

Părţile au avut locuinţa comună în judeţul Vaslui, iar potrivit datelor rezultate în urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Informatizată a Persoanelor, pârâtul are domiciliul în satul Buda, comuna Oşeşti, nefiind înregistrate informaţii cu privire la reşedinţa acestuia, neexistând date potrivit cărora acesta ar avea locuinţa la o adresă din sectorul 3 al municipiului Bucureşti.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că ambele instanţe aflate în conflict, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Se reţine că noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv şi nu locuinţa statornică şi principală. Altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speţă, se constată că, astfel cum reiese din aspectele evidenţiate chiar de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, pârâtul locuieşte în judeţul Vaslui, iar ultima locuinţă comună (adresa unde soţii au locuit efectiv împreună) a fost chiar la adresa unde pârâtul încă locuieşte.

În această situaţie, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.

Din actele şi lucrările dosarului, în urma verificărilor efectuate de instanţe în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Informatizată a Persoanelor, reiese că pârâtul are domiciliul în satul Buda, comuna Oşeşti, nefiind înregistrate informaţii cu privire la reşedinţa acestuia, neexistând date veridice potrivit cărora acesta ar avea locuinţa la o altă adresă.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ revine instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor şi unde pârâtul locuia la data înregistrării cererii de divorţ, respectiv Judecătoriei Vaslui.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.