Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 964/2025 AI generated

Jurisdictional conflict over enforcement objection: enforcement court defined as the court that authorized execution rather than debtor's domicile

Case Number Decizia nr. 964/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering that the Court of Corabia is the competent court to adjudicate the underlying enforcement objection. The dispute arose when a debtor filed an objection to enforcement against a credit contract, leading to a procedural loop where the Court of Sector 1 Bucharest declinéd to the Court of Corabia, the Court of Corabia declinéd to the Court of Sector 6 Bucharest based on the debtor's registered residence, and the Court of Sector 6 Bucharest declinéd back to the Court of Corabia, triggering the ICCJ's intervention. The decisive legal basis relied on Article 714(1) and Article 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, which mandate that objections to enforcement are within the exclusive competence of the "enforcement court," interpreted through ICCJ Decision No. 20/2021 in the interest of the law, establishing that the enforcement court is defined as the court that authorized the enforcement, not the debtor's domicile, and remains the sole competent instance for all incidents throughout the execution procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ, art. 651 alin. (2) din C. proc. civ; Jurisdictional conflict over enforcement objection: enforcement court defined as the court that authorized execution rather than debtor's domicile: The dispute arose when a debtor filed an objection to enforcement against a credit contract, leading to a procedural loop where the Court of Sector 1 Bucharest declinéd to the Court of Corabia, the Court of Corabia declinéd to the Court of Sector 6 Bucharest based on the debtor's registered residence, and the Court of Sector 6 Bucharest declinéd back to the Court of Corabia, triggering the ICCJ's intervention. The decisive legal basis relied on Article 714(1) and Article 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, which mandate that objections to enforcement are within the exclusive competence of the "enforcement court," interpreted through ICCJ Decision No. 20/2021 in the interest of the law, establishing that the enforcement court is defined as the court that authorized the enforcement, not the debtor's domicile, and remains the sole competent instance for all incidents throughout the execution procedure.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction enforcement decision procedural objections domicile article of civil procedure debt enforcement venue

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 C. proc. civ.

Provision cited as the direct legal basis for the court's operative decision to establish the jurisdictional competence of the Court of Corabia.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D. S.R.L. a formulat contestaţie la executare în dosarul de executare nr. 541/2019 instrumentat de BEJ E., solicitând întoarcerea executării silite, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 2932 din 23 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Corabia, prin încheierea civilă nr. 352/27.03.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Aşadar, în sensul art. 790 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, Judecătoria Corabia este instanţa de executare.

III. Hotărârea Judecătoriei Corabia:

Prin sentinţa civilă nr. 1515 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Corabia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Instanţa a reţinut că noţiunea de "domiciliu" la care fac trimitere dispoziţiile procedurale, este aceea a locuinţei reale, obişnuite şi constante a debitorului. Constatând că debitoarea avea, la data sesizării organului de executare, reşedinţa stabilită, potrivit dispoziţiilor legale, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

IV. Hotărârea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 1860 din 5 martie 2025, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea de şedinţă din data de 27 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. x/2019.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea Judecătoriei Corabia, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine acesteia - instanţă de executare.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, contestatoarea A. a arătat că înţelege să conteste actele de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2019 al Biroului executorului judecătoresc E..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, prin încheierea nr. 352 din 27 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. x/2019 s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc E., fiind încuviinţată executarea silită a titlului executoriu - contractul de credit nr. x/20.08.2007, modificat prin actul adiţional nr. x/01.03.2010, modificat prin actul adiţional nr. x/18.10.2011 emis de F. S.A., pentru recuperarea sumei de 5.698,00 euro, reprezentând debit principal, dobânda aferentă creditului acordat, penalităţi aferente creditului acordat, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 352 din 27 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Corabia, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, anume Judecătoriei Corabia, ca instanţă de executare.

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Corabia este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.