Denial of paternity actions as filiation matters triggering alternative territorial jurisdiction under Article 113(1)(1) of the Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff, resolving a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Oradea Court has exclusive jurisdiction to hear the case. The dispute arose when a plaintiff filed a denial of paternity action against a defendant, seeking to remove his name from the minor's birth certificate; the Oradea Court initially declined territorial jurisdiction, arguing that a denial of paternity is not an "establishment of filiation" case and thus fell under the general rule of the defendant's domicile (Brăsov), while the Brăsov Court subsequently declined jurisdiction back to Oradea, asserting that the specific alternative jurisdiction rule for filiation cases applied. The High Court determined that a denial of paternity is legally categorized as an action concerning the establishment of filiation under the Civil Code, triggering the alternative territorial jurisdiction provided by Article 113(1)1 of the Code of Civil Procedure, which allows the plaintiff to sue at either their own or the defendant's domicile; consequently, the plaintiff's choice of the court at her domicile was deemed valid and binding.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 pct. 1 C. proc. civ, art. 113 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Denial of paternity actions as filiation matters triggering alternative territorial jurisdiction under Article 113(1)(1) of the Code of Civil Procedure: The dispute arose when a plaintiff filed a denial of paternity action against a defendant, seeking to remove his name from the minor's birth certificate; the Oradea Court initially declined territorial jurisdiction, arguing that a denial of paternity is not an "establishment of filiation" case and thus fell under the general rule of the defendant's domicile (Brăsov), while the Brăsov Court subsequently declined jurisdiction back to Oradea, asserting that the specific alternative jurisdiction rule for filiation cases applied. The High Court determined that a denial of paternity is legally categorized as an action concerning the establishment of filiation under the Civil Code, triggering the alternative territorial jurisdiction provided by Article 113(1)1 of the Code of Civil Procedure, which allows the plaintiff to sue at either their own or the defendant's domicile; consequently, the plaintiff's choice of the court at her domicile was deemed valid and binding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for establishing the competence of the Oradea Court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 mai 2025
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2023 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că pârâtul B. nu este tatăl minorului C., să dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica "tatăl minorului" din Registrul de stare civilă şi din certificatul de naştere al acestuia şi să dispună exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de reclamantă.
II. Hotărârea Judecătoriei Oradea:
Prin sentinţa civilă nr. 5577 din 7 decembrie 2023, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 113 pct. 1 C. proc. civ. ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă în materia stabilirii filiaţiei se interpretează restrictiv, în sensul aplicării doar în cauzele având acest obiect, iar nu în orice litigiu referitor la filiaţie.
Acţiunea în tăgadă de paternitate, ca şi acţiunea în contestarea unei recunoaşteri de paternitate sau de maternitate ori de contestare a filiaţiei, nu reprezintă acţiuni în stabilirea filiaţiei, ci din contră, acestea sunt acţiuni de înlăturare a filiaţiei.
În consecinţă, instanţa a apreciat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată - tăgadă paternitate, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ci cele ale art. 107 C. proc. civ., astfel încât a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, în circumscripţia căreia se află locuinţa pârâtului.
III. Hotărârea Judecătoriei Braşov:
Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 10335 din 16 octombrie 2024, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii, instanţa a arătat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - tăgadă paternitate, sub aspectul competenţei teritoriale în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., alternativ cu cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ., norme care reglementează competenţa teritorială alternativă de ordine privată.
Atât timp cât reclamanta s-a prevalat de art. 116 C. proc. civ. şi a învestit în mod legal Judecătoria Oradea, aceasta este instanţa competentă exclusiv să soluţioneze cererea, conform art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, astfel: Judecătoria Oradea a apreciat că acţiunea în tăgada paternităţii nu este o cerere în stabilirea filiaţiei, astfel că se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., respectiv că este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului, în timp ce Judecătoria Braşov a apreciat că este vorba de o competenţă alternativă, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte observă că, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii şi de finalitatea urmărită de reclamantă prin soluţionarea cererii sale, obiectul acţiunii se constituie într-o acţiune în tăgada paternităţii, întrucât vizează răsturnarea prezumţiei de paternitate în ipoteza în care se susţine că nu pârâtul B. este tatăl biologic al minorului C..
Prin urmare, rezultă că acţiunea pendinte face parte din categoria acţiunilor privind filiaţia, reglementate de C. civ., la Capitolul II "Filiaţia", Secţiunea 1 "Stabilirea filiaţiei", subsecţiunea 4 "Acţiuni privind filiaţia".
Această categorie de cereri - cereri privitoare la stabilirea filiaţiei - are în vedere toate acţiunile prevăzute de C. civ. în materie de filiaţie, cum sunt cele privind contestarea filiaţiei (art. 421 C. civ.), stabilirea maternităţii (art. 422 C. civ.) stabilirea paternităţii (art. 424 C. civ.), tăgada paternităţii (art. 429 C. civ.) etc.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială în materia acestor cereri referitoare la filiaţie, se reţine faptul că aceasta a fost reglementată distinct de legiuitor, prin art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilindu-se că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul său.
Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei (în categoria cărora intră şi acţiunea ce face obiectul prezentului proces), competenţa teritorială este alternativă, legiuitorul stabilind mai multe instanţe egal competente să judece un litigiu.
În ipoteza reglementată de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, s-a stabilit o dispoziţie de favoare pentru reclamant, care are posibilitatea să sesizeze, alternativ, instanţa de la domiciliul pârâtului ori cea de la domiciliul său.
În logica acestor statuări, Înalta Curte reţine că prezentei cereri de chemare în judecată îi sunt incidente prevederile legale mai sus indicate, astfel că reclamanta a putut opta între mai multe instanţe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ., alegând să introducă acţiunea la Judecătoria Oradea, respectiv instanţa de la domiciliul său.
Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.