Null and void: broadcaster's cassation appeal struck for failing to allege a legality ground, upholding unpaid royalties and usage-list disclosure.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 22 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 41.51,70 RON cu TVA inclus (3.488,83 RON fără TVA), pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, după cum urmează: 2.643,55 RON cu TVA inclus (2.221.47 RON fără TVA), reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi reprezentaţi în mod direct de C.R.E.D.I.D.A.M., în mod indirect în temeiul acordurilor bilaterale încheiate, precum şi artiştilor interpreţi sau executanţi care nu sunt membrii niciunui organism de gestiune colectivă, pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune "B." a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, care fac obiectul gestiunii colective obligatorii; 1.508,15 RON cu TVA inclus (1.267,36 RON fără TVA), reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi reprezentaţi de C.R.E.D.I.D.A.M.

şi artiştilor interpreţi sau executanţi reprezentaţi de C.. pentru care are drept de colectare, pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune "B.", a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, care fac obiectul gestiunii colective facultative; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.837,09 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente remuneraţiei estimate datorate pe capătul 1 de cerere, calculate până la data de 3 martie 2022, dar solicitate şi în continuare până la data achitării integrale a remuneraţiei; obligarea pârâtei să pună la dispoziţia C.R.E.D.I.D.A.M.

în varianta completă, conform art. 162 lit.

f) din Legea nr. 8/1996 republicată, pentru postul de televiziune "B.", lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme), precum şi lista tuturor prestaţiilor transmise în emisiuni (pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizual), pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021; obligarea pârâtei să încheie autorizaţie/licenţă neexclusivă cu C.R.E.D.I.D.A.M. pentru radiodifuzarea fonogramelor ori a reproducerilor şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru postul de televiziune "B."; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

La data de 4 octombrie 2022, reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M. a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 700,10 RON, reprezentând: rest remuneraţiei datorată C.R.E.D.I.D.A.M. pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 în cuantum de 323,06 RON (cu TVA inclus), conform calculelor anexate; remuneraţiei datorată C.. pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 în cuantum de 377,04 RON (cu TVA inclus), conform calculelor anexate.

Pe capătul 2, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 451,08 RON, acestea fiind calculate la sumele fără TVA, solicitate pe capătul 1 al acţiunii modificate, şi au fost calculate până la data de 3 aprilie 2022, dar sunt solicitate în continuare, prin aplicarea dobânzii legale, de la data de 4 aprilie 2022 până la data efectivă a plăţii remuneraţiilor.

Pe capătul 4 a solicitat obligarea pârâtei să pună la dispoziţia C.R.E.D.I.D.A.M., conform art. 162 lit. f) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (fonograme), precum şi lista tuturor prestaţiilor transmite în emisiuni (pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizual) pentru postul "B.", în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021.

A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată făcute cu prezenta cerere de chemare în judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa nr. 391 din data de 4 aprilie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea privind pe reclamanta Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta să pună la dispoziţia reclamantei, conform art. 162 lit. f) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (fonograme), precum şi lista tuturor prestaţiilor transmise în emisiuni (pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizual) pentru postul "B." în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.120 RON, cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial, taxă extras O.N.R.C.).

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 479A din data de 22 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 391 din data de 4 aprilie 2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M., ca nefondat. A obligat-o pe apelantă la plata către intimată a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac formulată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 479A din data de 22 aprilie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la data de 8 august 2024, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, pe care le-a apreciat ca nefiindu-i imputabile.

Recurenta-pârâtă, în esenţă, a arătat că, din cuprinsul hotărârilor pronunţate în cauză, rezultă că instanţele au luat în considerare doar punctele de vedere ale părţii adverse, care, în opinia sa, nu a probat în niciun fel faptul că ar fi fost notificată, iar argumentele sale nu au fost lecturate.

După o scurtă prezentare a situaţie de fapt şi a evoluţiei relaţiilor dintre părţi, în contextul litigiului, recurenta-pârâtă a susţinut că, în speţă, respingând apelul prin care a solicitat eliminarea obligaţiei privind plata cheltuielilor de judecată, curtea de apel a reţinut în mod eronat mai multe aspecte neadevărate pe care le-a învederat intimata-reclamantă, respectiv faptul că pentru recuperarea sumelor datorate către C.R.E.D.I.D.A.M. aceasta a trebuit să apeleze la un specialist pentru redactarea notificării de punere în întârziere.

Recurenta-pârâtă a precizat că nu a cunoscut existenţa pretinsei datorii de 5.985 RON până în data de 10 mai 2022, când partea adversă i-a trimis 5 tabele cu estimări, iar toate notificările pe care le-a primit de la intimata-reclamantă, până în data de 10 mai 2022, au fost în legătură cu refuzul său de a achita trimestrial o taxă minimă în euro, taxă anulată prin lege.

A subliniat că niciodată partea adversă nu i-a trimis o notificare pentru o sumă pe care să o fi estimat, pe baza unor acte legale, care să justifice neplata unor sume, nefiind real că un avocat specialist i-ar fi trimis vreo notificare, înainte de demararea litigiului.

Totodată, a menţionat că, deşi s-a reţinut în cuprinsul hotărârii atacate că intimata-reclamantă a pus-o în întârziere prin transmiterea notificării, inclusiv prin avocat, niciuna dintre cele două instanţe anterioare nu i-au solicitat acesteia să probeze, cu dovada comunicării notificării de punere în întârziere, cele susţinute în acest sens.

Ca atare, a solicitat înlăturarea obligaţiei stabilite în sarcina sa, de plata a cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 RON, arătând că suma vizată de prezenta cerere de chemare în judecată a fost fraudulos estimată, apoi, modificată, fără vreo justificare, notificare sau facturare.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea

În termen legal, intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul şi, în subsidiar, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a deciziei recurate.

Totodată, a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă a arătat că motivele de recurs reprezintă o reiterare a motivelor de apel, tinzând la o reanalizare a susţinerilor părţii adverse, din faza procesuală anterioară.

Apreciind, în subsidiar, că recursul este nefondat, intimata-reclamantă a subliniat că instanţa de apel a reţinut în mod corect că nu se poate constata că recurenta-pârâtă ar fi recunoscut pretenţiile sale la primul termen de judecată, conduita procesuală a acesteia şi neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege determinând în continuare menţinerea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă A. S.R.L. nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 13 noiembrie 2024, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 21 ianuarie 2025, când a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta A. S.R.L. prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

În plus, art. 488 alin. (2) C. proc. civ. prevede că motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurenta-pârâtă a criticat decizia atacată sub aspectul dispoziţiei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel, pentru a decide în acest sens, a reţinut aspectele învederate de către partea adversă, care, însă, nu erau adevărate.

Respingând apelul declarat de recurenta-pârâtă, instanţa de apel, luând în considerare prevederile art. 453 C. proc. civ. şi reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la plata cărora recurenta-pârâtă a fost obligată de către tribunal, soluţie care a fost criticată prin cel de-al doilea motiv de apel invocat de către parte, curtea de apel a apreciat că dispoziţia instanţei de fond este corectă în raport cu prevederile art. 453 C. proc. civ., precum şi cu împrejurarea că dispoziţiile art. 454 C. proc. civ. nu sunt aplicabile cauzei.

Pentru a reţine că aceste din urmă prevederi nu sunt incidente speţei, curtea de apel a observat că între părţi a existat, anterior demarării litigiului (martie 2022), o bogată corespondenţă cu referire la obligaţiile recurentei-pârâte şi la modul de calcul al remuneraţiilor, atât anterior emiterii licenţei exclusive de către intimata-reclamantă (ianuarie 2021), cât şi ulterior. În continuare, Curtea a notat că recurenta-pârâtă a solicitat să fie avută în vedere în aprilie 2022, o pondere a utilizării operelor de 5%, iar, ulterior, în mai 2022, ponderi mai mici de 1% şi, respectiv, 3%, ceea ce a determinat refacerea calculelor iniţiale, modificarea cererii de chemare în judecată şi precizarea acesteia, iar, la final, respingerea cererii, în parte, ca rămasă fără obiect, în ceea ce priveşte plata remuneraţiilor, ca urmare a achitării integrale pe parcursul procesului a sumelor astfel recalculate.

De asemenea, curtea de apel a mai constatat şi că se justifică admiterea capătului de cerere vizând obligaţia de raportare.

Pentru a reprezenta veritabile motive de recurs, apte de încadrare în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte ar fi trebuit să indice punctual care sunt erorile săvârşite de către instanţa de apel în analiza care a stat la baza dispoziţiei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Or, deşi criticile recurentei-pârâte vizează această soluţie a instanţelor, ceea ce ar fi putut fi de natură a determina o analiză a deciziei recurate în raport cu motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva unei eventuale încălcări de către instanţa de apel a normelor de procedură ce reglementează acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta nu a combătut în niciun fel argumentele instanţei de apel care au determinat menţinerea sentinţei tribunalului sub acest aspect şi nici pe cele care au dus la stabilirea acestei obligaţii în sarcina sa în faza procesuală a apelului.

Astfel, recurenta pârâta reia aspecte care au mai fost invocate şi anterior în cauză, referitoare la situaţia de fapt, în contextul căreia pretinde inexistenţa notificării sale de către partea adversă şi, în plus, critică faptul că instanţele devolutive nu au solicitat probarea notificării prin dovada de comunicare, or, astfel de susţineri nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Această concluzie se impune având în vedere că afirmaţiile recurentei-pârâte nu se grefează pe argumentele instanţei de apel care au fundamentat soluţia de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, nepunând în discuţie aspecte concrete de nelegalitate a deciziei atacate susceptibile de analiză în recurs.

În plus, Înalta Curte reţine că, în expunerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a făcut trimitere doar la situaţia de fapt, la probele administrate în cauză, precum şi la modul în care acestea au fost interpretate de către instanţa de apel, tinzând, în acest mod, la o cenzurare a aprecierii date de instanţa devolutivă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză şi stabilirea situaţiei de fapt, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate şi nici la stabilirea unei alte situaţii de fapt faţă de cea reţinută de instanţa de apel, în recurs neputând fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în calea extraordinară de atac rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Astfel, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte, prin cererea de recurs, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

Constatând că, în raport cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi cu soluţia de constatare a nulităţii prezentei căi de atac, partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă, va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.500 RON (dovedite prin înscrisul aflat la dosar), către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M., apreciind că această sumă este justificată de circumstanţele cauzei şi de munca avocatului ales al intimatei-reclamante care a depus întâmpinare şi s-a prezentat în faţa instanţei pentru a susţine interesele părţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 479A din data de 22 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.500 RON, către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - C.R.E.D.I.D.A.M.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.