Extraordinary appeal annulled for failure to articulate grounds of illegality in recusal challenge

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, reclamanta A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a solicitat acordarea de compensaţii financiare, solicitând ca dosarul nr. x/10.01.2024 şi dosarul x/2023, să fie judecate la Tribunal Court Internaţional Criminalistic de la Haga. A solicitat şi redeschiderea tuturor proceselor şi anularea/clasarea tuturor sentinţelor judecătoreşti emise de instanţele din România şi Austria.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 15 mai 2024, Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiară, precum şi cererea de acordare a compensaţiei financiare victimelor infracţiunilor, formulată de reclamanta A..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin cererea înregistrată la data de 14 octombrie 2024 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, petenta a solicitat recuzarea completului învestit cu soluţionarea cererii de apel.

Prin încheierea din 24 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de recuzare a completului învestit cu soluţionarea apelului, formulată de petenta A..

Prin decizia nr. 292 din 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 15 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva încheierii din 24 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, petenta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-petentă a enumerat mai multe fapte penale şi infracţiuni a căror victimă pretinde a fi.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (18 ianuarie 2024), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Demersul judiciar promovat de recurenta-petentă A. constă într-o cerere inform redactată, neinteligibilă şi lipsită de orice coerenţă, în care sunt enunţate mai multe fapte penale şi infracţiuni, fiind imposibilă identificarea unor motive de natură a antrena controlul judiciar specific căii extraordinare de atac a recursului.

Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs nu se deduc judecăţii critici legate de argumentele avute în vedere de instanţa a cărei încheiere a fost atacată şi nu se combate, prin invocarea vreunui motiv de recurs, soluţia de respingere a cererii de recuzare pronunţată de instanţa de apel. Susţinerile recurentei, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenţie concretă, care să poată fi dedusă judecăţii şi în raport de care instanţa să se poată pronunţa, limitată la enumerarea unor infracţiuni, fără o argumentare a pretinsei nelegalităţi a încheierii atacate, face imposibilă identificarea unor motive şi critici susceptibile de a fi supuse analizei instanţei. Nemulţumirile generale ale părţii vizând aspectele circumstanţiale ale cauzei, astfel cum au fost formulate, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentei-petente nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 24 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.