Local Election Validation Challenge Annulled for Failure to Meet Recurs Pleading Requirements

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa nr. 1533 din 10 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Făget în cauza având ca obiect "validare primar", a fost admisă cererea formulată de petentul Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 14 comuna Bârna şi a fost validată alegerea domnului A., conform rezultatului alegerilor locale din data de 9 iunie 2024.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia civilă nr. 219 din 5 noiembrie 2024, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de petentul B. împotriva sentinţei civile nr. 1533 din 10 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Făget.

Împotriva acestei hotărâri, petentul B. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs:

Prin încheierea din 3 decembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de recuzare a completului învestit cu soluţionarea recursului, formulată de petentul B..

Prin decizia nr. 5 din 25 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B. împotriva deciziei nr. 219 din 5 noiembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Timiş.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva încheierii din 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, petentul B. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-petent a arătat că judecătoarea recuzată, împreună cu două grefiere din cadrul Curţii de Apel Timişoara, i-au afectat dreptul la judecarea plângerii având ca obiect fraudă electorală, încălcând competenţa Judecătoriei Făget, pe rolul căreia este înregistrat un alt dosar, nesoluţionat.

În drept, recurentul-petent a indicat art. 16 şi art. 21 din Constituţia României.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (14 iunie 2024), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Demersul judiciar promovat de recurentul-petent B. constă într-o cerere lipsită de orice coerenţă, în cuprinsul căreia partea îşi exprimă nemulţumirea, generală, faţă de completul învestit cu soluţionarea cererii sale de recurs, fără a argumenta în vreun fel şi fără a prezenta critici concrete de nelegalitate ale încheierii recurate.

Înalta Curte constată că, deşi hotărârea ce face obiect al examinării în calea de atac a recursului este o încheiere prin care a fost respinsă o cerere de recuzare, prin memoriul de recurs nu se deduc judecăţii critici legate de argumentele avute în vedere de instanţa a cărei încheiere a fost atacată şi nu se combate, prin invocarea vreunui motiv de recurs, soluţia de respingere a cererii de recuzare pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. Susţinerile recurentului, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenţie concretă, care să poată fi dedusă judecăţii şi în raport de care instanţa să se poată pronunţa, limitată exprimarea unei simple nemulţumiri, fără o argumentare a pretinsei nelegalităţi a încheierii atacate, face imposibilă identificarea unor motive şi critici susceptibile de a fi supuse analizei instanţei. Nemulţumirile generale ale părţii nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentului-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul B. împotriva încheierii din 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.