Lack of material error in litigation cost calculation precluding motion for correction under Article 442 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 22 din 1 februarie 2023, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de apelantul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 270 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Arad.

A obligat pe apelantul-pârât A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 26.288,31 RON, către intimată-reclamanta B..

2. Cererea de îndreptare a erorii materiale:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2024 la Curtea de Apel Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 442 C. proc. civ., apelantul-pârât A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 22 din 1 februarie 2023 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosar nr. x/2020, cu privire la modul de calcul şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate intimatei-reclamante.

3. Hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de îndreptare:

Prin încheierea din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de îndreptare eroare materială din cuprinsul deciziei nr. 22 din 1 februarie 2023 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, formulată de apelantul-pârât A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă B..

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva încheierii din 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, pârâtul A. a declarat recurs.

Printr-o primă critică, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat decizia nr. 22 din data de 1 februarie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, faţă de care a formulat cererea de îndreptare eroare de calcul a cheltuielilor de judecată, a fost pronunţată de un complet de judecată într-o anumită compunere, iar încheierea recurată a fost pronunţată de un alt complet decât cel care a participat la dezbaterea fondului, fiind astfel încălcat principiul continuităţii completului de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii".

Printre regulile cu valoare de garanţie a dreptului la un proces echitabil se regăseşte şi principiul fundamental al continuităţii prevăzut de art. 19 C. proc. civ., potrivii căruia:

"Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii", precum şi de art. 214 C. proc. civ. - "Continuitatea instanţei", potrivit căruia:

"Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii."

Acest principiu al continuităţii este stipulat şi prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, potrivit căruia "Activitatea de judecata se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul, nu poate participa la judecată din motive obiective".

În speţă, încheierea recurată este semnată de un alt judecător, care nu a făcut parte din completul de judecată care a participat la dezbaterea fondului, nefiind indicat nici un motiv de împiedicare, astfel încât, această împrejurare atrage nelegalitatea hotărârii.

Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, prin încheierea recurată, curtea de apel nu a analizat hotărârile la care a făcut referire prin cererea de îndreptare eroare pentru a putea verifica corectitudinea cuantumului cheltuielilor de judecată ce au fost acordate reclamantei, ci doar a copiat considerentele deciziei nr. 22/2023 şi, fără să răspundă motivelor de critică invocate prin cererea de îndreptare eroare, a respins cererea, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 442 C. proc. civ.

Contrar celor reţinute de curtea de apel, aceste prevederi vizează tocmai erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori în cerere.

Această procedură de îndreptare a greşelilor de calcul strecurate în dispozitivul hotărârii - şi nu erori de judecată aşa cum a reţinut instanţa - nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluţia pronunţată în cauză - aceea de respingere a apelul formulat de pârât.

Chiar daca reclamanta, prin apărător, nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale, instanţa a calculat în mod greşit, adăugând la totalul cheltuielilor de judecată, pe lângă suma de 7735 RON pentru apelul din primul ciclu procesual, şi suma de 11.519,31 RON pentru recursul promovat de parat care a fost admis de Înalta Curte. În realitate, prin decizia nr. 22 din 1 februarie 2023, instanţa de apel, în rejudecare, trebuia să-i acorde reclamantei doar suma de 7034 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În mod evident este o vădită eroare de calcul, atâta vreme cât la totalul sumei de 26.288,31 RON, s-a calculat şi s-a adăugat, în mod greşit şi nelegal, suma totală de 19.254,31 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din suma de 7735 RON (acordată deja prin decizia nr. 84/27.05.2021) şi suma de 11 519,31 RON, la care nu a fost îndreptăţită reclamanta, având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta fiind partea care a pierdut procesul.

În continuare, recurentul-pârât precizează că nu a contestat dreptul reclamantei de a primi cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului, aşa cum în mod eronat a reţinut curtea de apel, ci doar modul de calcul al acestor cheltuieli.

Atâta vreme cât instanţa de apel nu a motivat încheierea recurată cu privire la modul de calcul şi întinderea cheltuielilor de judecată, ci doar a copiat considerentele deciziei nr. 22/2023, fără să răspundă motivelor de critică invocate prin cererea de îndreptare eroare, lipsa acestor motive fac ca soluţia dată cererii de îndreptare eroare să fie superficială, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecinţa îndreptării erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 22 din 1 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020 cu privire la modul de calcul şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei.

5. Apărările formulate în cauză:

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (28 ianuarie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Calea extraordinară de atac este exercitată împotriva încheierii prin care a fost respinsă o cerere de îndreptare a erorii materiale vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel.

Prin primul motiv de recurs, recurentul-pârât susţine cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că încheierea recurată a fost pronunţată de un alt complet decât cel care a participat la dezbaterea fondului şi care a pronunţat decizia al cărei dispozitiv a solicitat să fie îndreptat, fiind astfel încălcat principiul continuităţii completului de judecată.

Se reţine că motivul de nelegalitate reglementat de 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se referă la situaţia în care pronunţarea hotărârii recurate s-a făcut de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii.

Acest motiv de casare protejează principiul continuităţii completului de judecată şi a repartizării aleatorii, reglementat de art. 101 din Legea nr. 304/2004, respectiv actualul art. 13 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care prevede: "Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective".

Astfel cum a indicat şi recurentul-pârât în cererea de recurs, aceleaşi principii le regăsim şi în art. 19 C. proc. civ., - intitulat "Continuitatea", ce prevede că "judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii" şi în cuprinsul art. 214 C. proc. civ., a cărui denumire marginală este "Continuitatea instanţei", conform căruia "(1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot cursul judecăţii. (2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii. (3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părţilor, cauza se repune pe rol."

Conform textelor legale anterior redate, principiul continuităţii dezbaterilor implică o singură condiţie, anume aceea ca hotărârea să fie pronunţată de judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei în fond.

În speţă, contrar susţinerilor recurentului-pârât, se constată că această condiţie a fost respectată de către instanţa de apel, încheierea recurată fiind pronunţată în sensul celor de mai sus, întrucât principiul continuităţii nu exclude înlocuirea judecătorilor pe parcursul soluţionării cauzei, din motive obiective.

Modalitatea de constituire a completului învestit să soluţioneze o cerere de îndreptare a erorii materiale este reglementată în Secţiunea a 2-a intitulată "Înregistrarea şi repartizarea cererilor adresate instanţelor, circuitul dosarelor" din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti adoptat prin Hotărârea nr. 3243 din 22 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, act normativ care în cuprinsul art. 110 alin. (6) dispune că: " Cererile de îndreptare a erorilor materiale şi cererile de completare sau lămurire a hotărârii se soluţionează de completul care a pronunţat hotărârea a cărei îndreptare ori lămurire se solicită. Aceeaşi rezolvare se va da şi contestaţiilor la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. şi de art. 712 alin. (2) din C. proc. civ.. În cazul completurilor colegiale, judecătorii care au pronunţat hotărârea se vor reuni chiar dacă nu mai fac parte, împreună, din acelaşi complet.

Dacă la data apariţiei oricăreia dintre situaţiile menţionate numai unul sau unii dintre respectivii judecători îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiei, completul va fi întregit cu unul ori, după caz, 2 judecători din lista de permanenţă de la data înregistrării cererii de îndreptare a erorilor materiale sau a cererii de completare ori lămurire a hotărârii, respectiv a contestaţiei la executare."

Reiese, aşadar, că regula continuităţii nu este una absolută, existând situaţii punctuale în care participarea judecătorului care a făcut parte din complet nu este posibilă, intervenind o imposibilitate de moment ori definitivă, când locul judecătorului este luat de un alt judecător de pe planificarea de permanenţă.

În ceea ce priveşte compunerea completului care a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 22 din 1 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că în cauză a existat un motiv temeinic care a determinat înlocuirea unuia dintre membrii completului de judecată, dat fiind faptul că, de la momentul pronunţării hotărârii (data de 1 februarie 2023) şi până la momentul formulării cererii de îndreptare (27 iunie 2024), unul dintre judecătorii care au pronunţat decizia a cărei îndreptare s-a solicitat a fost eliberat din funcţie prin pensionare (astfel cum reiese din hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 29 februarie 2024), iar consecinţa acestei împrejurări a fost înlocuirea sa cu unul dintre judecătorii din lista de permanenţă de la data înregistrării cererii de îndreptare a erorii materiale.

Faptul că la soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale a existat o imposibilitate obiectivă definitivă de constituire a completului de judecată iniţial învestit, iar cererea de îndreptare a fost soluţionată de un complet de judecată într-o altă compunere decât cel care a pronunţat hotărârea a cărei îndreptare eroare s-a solicitat, reprezintă o excepţie de la principiul continuităţii completului de judecată, care nu este de natură să constituie un motiv de nelegalitate a încheierii astfel pronunţate, cât timp judecătorul care a pronunţat decizia a fost înlocuit în condiţiile legii.

Toate situaţiile de schimbare din motive obiective a titularului completului, reglementate expres de lege, nu pot atrage casarea hotărârii. Casarea în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. intervine numai dacă schimbarea titularului completului s-a făcut fără respectarea normelor legale, fiind desemnat să judece un alt judecător decât cel din planificarea de permanenţă, în condiţii în care legea nu e respectată.

În cauză, prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu contestă faptul că unul dintre judecătorii care au pronunţat încheierea de îndreptare eroare în discuţie nu ar fi fost înlocuit din motive temeinice (pensionare) şi nici faptul că nu ar fi fost înlocuit în condiţiile legii (Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti), ci arată faptul că, în acest mod, a fost încălcat principiul continuităţii.

Totodată, în susţinerea aceluiaşi motiv de nelegalitate, extrapolând, făcând referire la acelaşi principiu, recurentul-pârât a arătat că încheierea recurată a fost semnată de un alt judecător, care nu a făcut parte din completul de judecată care a participat la dezbaterea fondului, astfel încât, această împrejurare atrage nelegalitatea hotărârii.

Or, în ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 426 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se redactează şi se semnează de judecătorul care a soluţionat procesul, în contextul dat, nu se poate reţine o încălcare a principiului continuităţii, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile procedurale anterior redate, încheierea fiind semnată de judecătorii care au soluţionat cererea de îndreptare.

Pentru argumente expuse, se constată că susţinerile recurentului-pârât vizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. sunt nefondate.

Aceeaşi soluţie se impune şi cu privire la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel nu a analizat hotărârile la care a făcut referire prin cererea de îndreptare eroare pentru a putea verifica corectitudinea cuantumului cheltuielilor de judecată ce au fost acordate reclamantei, ci, fără să răspundă criticilor invocate, a respins cererea de îndreptare, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 442 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a demonstrat de ce s-a oprit la soluţia pronunţată, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 442 C. proc. civ., astfel încât nu se impunea analizarea pe fond a criticilor formulate.

Hotărârea recurată respectă standardul de calitate impus de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind prezentate argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, în sensul că modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă, în realitate, o antamare a legalităţii deciziei civile în discuţie, astfel că nu se poate interveni asupra soluţiei pronunţate în cauză prin intermediul unei cereri de îndreptare a erorii materiale.

Fiind investită cu judecarea cererii de îndreptare a erorii materiale, instanţa de apel a avut a analiza, cu prioritate, în limitele stabilite de dispoziţiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., dacă aspectele prezentate de pârât au rolul de a remedia greşeli sau omisiuni formale şi evidente (de calcul) ori tind la schimbarea soluţiei pronunţate prin dispozitiv.

Curtea de Apel Timişoara a argumentat soluţia pronunţată şi a prezentat considerentele pentru care a apreciat că nu i se poate reproşa instanţei de apel care a pronunţat decizia a cărei îndreptare se solicită o eroare de calcul, ci dimpotrivă, invocându-se modul eronat de calcul al cheltuielilor de judecată, se tinde, în fapt, la o modificare a considerentelor referitoare la întinderea şi îndreptăţirea obţinerii acestora, astfel încât susţinerile pârâtului nu se încadrează în procedura prevăzută de lege pentru remedierea unor greşeli sau omisiuni formale.

Dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituind, printre altele, o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost analizate.

Se constată că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de textul legal anterior menţionat, întrucât instanţa de apel a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale şi a arătat, în mod explicit, logic şi coerent, care sunt considerentele pentru care a reţinut că cererea pârâtului A. nu se circumscrie sferei de cuprindere a dispoziţiilor art. 442 C. proc. civ.

Erorile de calcul la care face referire textul legal sunt acelea care rezultă din cifrele înscrise în hotărâre în urma unor calcule care, refăcute în raport cu aceleaşi elemente de care s-a ţinut cont anterior, duc la o altă sumă.

Cum modalitatea de calcul şi întinderea cheltuielilor de judecată ţin chiar de fondul litigiului, suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată nu poate fi încadrată în noţiunea de "eroare materială", astfel cum în mod eronat susţine recurentul-pârât prin cererea de recurs. Remediul procedural, în cazul unor atare critici, impunea formularea căii de atac a recursului împotriva deciziei, în cadrul căreia să fie supusă examinării nelegala acordare a cheltuielilor de judecată de către instanţa de apel.

Cum în cuprinsul încheierii recurate nu se identifică vicii de nelegalitate privind nemotivarea, criticile întemeiate pe aceste dispoziţii legale urmează a fi respinse, ca nefondate.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.