State aid subsidy restitution: cassation appeal annulled for lack of legal basis characterizing civil claim as fiscal

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantul Ministerul Energiei a solicitat obligarea pârâtei Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului S.A. la restituirea sumei de 3.945.811 RON, reprezentând subvenţie suplimentară reţinută prin înscrierea în deconturi a unor cantităţi de huilă (1.059.491 Gcal), mult mai mare decât cea aprobată prin H.G. nr. 96/18.02.2016 (979.700 Gcal) şi la plata accesoriilor aferente calculate până la data plăţii.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2464 din 27 decembrie 2023, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Energiei în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului S.A..

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 3037 din 25 septembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 2464 din 27 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 3037 din 25 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamantul Ministerul Energiei a declarat recurs.

Indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că, în motivarea soluţiei privind natura creanţei constituită de ajutorul de stat ce face obiectul cauzei, instanţa de apel a avut în vedere ca argument caracterul civil al creanţei, interpretând în mod eronat legislaţia aplicabilă în cazul ajutoarelor de stat.

Astfel, aceste subvenţii sunt calificate drept ajutoare de stat, aspect ce rezultă din Decizia 2010/787/UE/10-dec-2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive.

Dată fiind calificarea de ajutor de stat a creanţei, apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 1 pct. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora "Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor legale în vigoare privind ajutorul de stat." În consecinţă, fiind vorba de o formă de sprijin acordată anual de stat din resurse bugetare, sub formă de compensaţii - ajutoare de stat, în raport de normele invocate, solicită instanţei de control judiciar să constate că, în cauză, creanţa sa are caracter fiscal.

Această concluzie este susţinută şi prin aceea că printr-o normă ulterioară deciziei UE, respectiv Hotărârea nr. 96/2016 privind aprobarea acordării ajutorului de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive din cadrul Societăţii Naţionale de închideri Mine Valea Jiului S.A., legiuitorul dispune, la art. 1, că se aprobă acordarea ajutorului de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive din cadrul Societăţii Naţionale de închideri Mine Valea Jiului S.A..

Or, în condiţiile în care legiuitorul statuează că aceste categorii de creanţe sunt creanţe bugetare, iar recuperarea lor se face potrivit Codului de procedură fiscală, în virtutea principiului simetriei actelor juridice, şi plata acestora către beneficiar are regimul creanţei bugetare. În acelaşi sens este şi interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care într-o decizie de speţă, a reţinut că "în cazul în care este vorba despre o subvenţie asigurată în integralitate de la bugetul de stat, suma de bani reprezintă o contribuţie şi se circumscrie sferei de aplicare a Codului de procedură fiscală, respectiv a art. 215, respectiv a prescripţiei de 5 ani.

Mai mult decât atât, învederăm faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de susţinerile subscrisei privitoare la jurisprudenţa în materie, respectiv interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care într-o decizie de speţă (pronunţată în dosarul nr. x/2014), a reţinut că "în cazul în care este vorba despre o subvenţie asigurată în integralitate de la bugetul de stat, suma de bani reprezintă o contribuţie şi se circumscrie sferei de aplicare a Codului de procedură fiscală, respectiv a articolului 135, respectiv a prescripţiei de 5 ani."

Astfel, termenul începe să curgă conform art. 215 Codul de procedură fiscală de la data de 1 ianuarie a anului următor celui care a luat naştere acest drept (01.01.2018, după comunicarea Deciziei nr. 13/2017), respectiv se împlinea în data de 01.01.2023, ulterior sesizării instanţei.

Totodată, instanţa de control judiciar nu a avut în vedere faptul că printre tipurile de creanţe fiscale se regăsesc şi creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale, cum este cazul în prezenta speţă, respectiv între o instituţie publică şi o persoană juridică pentru prestarea şi furnizarea unui anumit sau unor anumite servicii.

Astfel, ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive se încadrează în noţiunea de creanţă bugetară, aplicându-se astfel termenul de prescripţie de 5 ani.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatei-pârâte.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (21 decembrie 2021), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare cu prioritate asupra excepţiei nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că, în motivarea soluţiei privind natura creanţei constituită de ajutorul de stat ce face obiectul cauzei, instanţa de apel a avut în vedere ca argument caracterul civil al creanţei, interpretând în mod eronat legislaţia aplicabilă în cazul ajutoarelor de stat. Drept urmare, solicită instanţei de control judiciar să constate că, în cauză, creanţa sa are caracter fiscal.

Aceste susţineri, subsumate de recurent motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt lipsite de aptitudinea de a declanşa controlul judiciar de legalitate specific instanţei de recurs.

Deşi a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul-reclamant nu a evidenţiat care au fost normele încălcate sau greşit aplicate, ci a menţionat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legislaţia aplicabilă în cazul ajutoarelor de stat.

Separat de împrejurarea că aspectele reiterate prin cererea de recurs au fost analizate şi verificate de instanţa de apel în cadrul controlului devolutiv, se constată că, inadecvat procedural, recurentul a readus în faţa instanţei de recurs criticile formulate în apel, arătând în acest sens că fiind vorba de o formă de sprijin acordată anual de stat din resurse bugetare, sub forma de compensaţii - ajutoare de stat, în raport de normele invocate, creanţa are caracter fiscal.

În aceste circumstanţe, simpla repunere în discuţie a criticilor formulate în calea de atac precedentă, fără a realiza o analiză juridică argumentată, ancorată în statuările curţii de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate.

Preluarea întocmai a motivelor căii de atac anterioare, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive efective de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Astfel, a motiva recursul înseamnă, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât, mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel.

În consecinţă, aceste cerinţe nu pot fi considerate îndeplinite din moment ce recurentul-reclamant a omis să indice punctual în ce au constat eventualele greşeli de judecată săvârşite de instanţa de apel în legătură cu aspectele vizând caracterul creanţei.

Neprocedând astfel, instanţa de recurs nu poate examina în mod efectiv respectivele susţineri, nefiind în măsură a cerceta conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, cât timp acestea nu au fost însoţite, practic, de o critică propriu-zisă de nelegalitate.

Mai mult, criticile nu ţin cont de considerentele instanţei de apel, în cuprinsul cărora s-a reţinut, în esenţă, că ajutorul de stat pentru facilitatea închiderii minelor de cărbune necompetitive, deşi se încadrează în noţiunea de creanţă bugetară, nu poate fi asimilat unei creanţe fiscale, în cauză, acţiunea fiind întemeiată în drept nu pe dispoziţiile Codul fiscal sau ale Codului de procedură fiscală, ci pe prevederile art. 1357 şi următoarele C. civ., vizând răspunderea civilă delictuală, invocându-se în susţinerea acţiunii conduita pârâtei de a înscrie în deconturile justificative o cantitate mai mare de huilă decât cea maximă convenită.

Aşadar, în ceea ce priveşte natura creanţei, recurentul-reclamant se mulţumeşte a relua, punctual, aspectele prezentate în cererea de apel, fără a combate în vreun fel argumentele reţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei recurate, care fac trimitere la faptul că partea reclamantă se află în eroare atunci când asimilează creanţa bugetară unei creanţe fiscale.

Or, pentru ca un astfel de demers judiciar să fie analizat din perspectiva motivului de nelegalitate, invocat de recurent, era necesar nu numai ca acesta să indice norma de drept material pretins încălcată, ci şi să arate, în concret, şi în ce mod instanţa de apel a nesocotit acea normă, dezvoltând critici de nelegalitate care să vizeze considerentele deciziei recurate.

Se impune, totodată, a se preciza faptul că prezentarea cu titlu de jurisprudenţă a unor fragmente dintr-o hotărâre nu reprezintă o critică de recurs, chestiunile prezentate de recurent nefiind apte să evidenţieze vreun viciu de nelegalitate al hotărârii recurate.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte constată că aspectele prezentate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de analiză din perspectiva normelor invocate şi nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Ministerul Energiei împotriva deciziei nr. 3037 din 25 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.