Revision action time-barred for late filing and null for lack of specific illegality arguments against material error correction

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2109, la data de 27 iunie 2019, revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari bl. B, Bucureşti, a solicitat revizuirea:

- încheierilor din 25 februarie 2019 şi 12 martie 2019, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2017 (art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.)

- deciziei civile nr. 103 R din 19 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019 (art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.)

- deciziei civile nr. 373 R din 19 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017 (art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.).

Prin decizia civilă nr. 227 din 5 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire formulate în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva încheierilor din 25 februarie 2019 şi 12 martie 2019, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, a deciziei civile nr. 103 R din 19 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, şi a deciziei civile nr. 373 R din l9 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi formarea unui nou dosar, cu nr. x/2019 (dosarul de faţă).

Prin decizia civilă nr. 258/R din 3 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 10 martie 2020, sub nr. x/2019.

2. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 130 din data de 17 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 25 februarie 2019 şi 12 martie 2019, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, a deciziei civile nr. 103 R din 19 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, şi a deciziei civile nr. 373 R din 19 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata B., ca nefondată. A stabilit că cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 51/2008.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea formulată de revizuenta A. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 130 din 17 februarie 2022 a aceleiaşi instanţe, în sensul că domiciliul revizuentei este în Bucureşti, Bd. x, iar nu în Bucureşti, Bd. x, cum din eroare s-a trecut, îndreptarea urmând a se face în ambele exemplare ale deciziei.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 130 din 17 februarie 2022 şi a încheierii din 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs revizuenta A..

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat casarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei şi admiterea excepţiei de necompetenţă materială în ceea ce priveşte cererea de revizuire, cu menţinerea deciziei nr. 258R din 3 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a deciziei nr. 227 din 5 septembrie 2019, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, precum şi a încheierii din 16 iunie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în acelaşi dosar.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată este motivată sumar, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

De asemenea, a arătat că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 258R din 3 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a deciziei nr. 227 din 5 septembrie 2019, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, precum şi a încheierii din 16 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019. A menţionat existenţa pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a unor dosare, cu nr. x/2023, nr. y/2017, nr. z/2017/a1, nr. 27211/299/2020 şi nr. 27211/299/2020/a5, având ca obiect revizuire, îndreptare eroare materială şi întoarcere executare silită, precum şi faptul că nu mai locuieşte la adresa pe care a menţionat-o încă de la data de 17 februarie 2022, deoarece apartamentul său fost adjudecat, din acest motiv neprimind citaţia şi hotărârea pronunţată.

4. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la data de 22 martie 2024, intimata B., scara A+C a invocat nulitatea recursului din perspectiva neîncadrării criticilor acestuia în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că a fost respectat principiul continuităţii, hotărârea fiind pronunţată de aceeaşi judecători care au participat la dezbateri. De asemenea, hotărârea este motivată, conţine argumentele avute în vedere de instanţă. Curtea de Apel Bucureşti a analizat dacă există hotărâri potrivnice şi a constatat că cererea de revizuire este nefondată.

4. Procedura de filtru

Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că ambele hotărâri sunt susceptibile de recurs, calea extraordinară de atac declarată împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este tardiv formulată, iar cea declarată împotriva încheierii din camera de consiliu din 14 decembrie 2023 a aceleiaşi instanţe a fost declarată în termen procedural; motivele de recurs nu pot fi încadrate în cazurile de casare indicate, criticile nu au permis identificarea unor motive de ordine publică.

Raportul a fost comunicat părţilor, însă acestea nu au formulat puncte de vedere.

Prin rezoluţia din data de 25 septembrie 2024, completul de judecată a stabilit termen la data de 16 ianuarie 2025, conform dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2025, cauza a fost amânată la data de 10 aprilie 2025 în vederea soluţionării cererii de ajutor public judiciar formulată de recurentă.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, sub forma asistenţei juridice prin avocat, formulată de recurentă.

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.1, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii din camera de consiliu din 6 februarie 2025 a aceleiaşi instanţe.

La termenul din data de 10 aprilie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei tardivităţii recursului declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a excepţiei nulităţii recursului declarat de aceeaşi revizuentă împotriva încheierii din 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de recurs împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin prisma excepţiei tardivităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Căile ordinare şi extraordinare de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, prin cererea de recurs se solicită casarea deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata B., ca nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (6) teza I din C. proc. civ., "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Conform prevederilor art. 485 din acelaşi act normativ, "Termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În cauza pendinte, decizia recurată a fost comunicată la data de 8 martie 2022, iar calea extraordinară de atac a fost formulată la data de 12 ianuarie 2024, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Fiind depăşit termenul legal, în cauză, a intervenit sancţiunea decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, iar recursul declarat de aceasta, cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare, este lovit de nulitate.

Legiuitorul a instituit reguli de procedură referitoare la exercitarea căilor de atac, fără a se putea susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau a dreptului la apărare.

Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 25 februarie 1975 pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Analizând cererea de recurs împotriva încheierii din 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019, prin prisma excepţiei nulităţii, invocate de intimată, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

În cauza pendinte, se constată că, deşi calea extraordinară de atac formulată de revizuenta A. vizează şi încheierea de îndreptare eroare materială din data de 14 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în cererea de recurs nu există niciun argument de nelegalitate a acesteia, criticile vizând, exclusiv, decizia civilă nr. 130 din 17 februarie 2022 a aceleiaşi instanţe.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept. Când, însă, criticile formulate nu se raportează la conţinutul hotărârii ce face obiectul căii extraordinare de atac, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În consecinţă, reţinând că recurenta nu a prezentat nicio critică de nelegalitate a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 14 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În baza dispoziţiilor art. 453 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenţii, la plata către intimată, a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform actelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca tardiv, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Asociaţia de proprietari bl. B1.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2025.