Nullity of cassation for failure to critique appellate reasoning in contractual penalty dispute

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă la data de 8 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colelia, reprezentată prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 36.037,28 RON, reprezentând penalităţi de întârziere generate de neîndeplinirea obligaţiei de livrare în termen a utilajului «Tocător cu braţ Compact 420 4.2 m cu cap tocare 100 cm, cuplare tractor» prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 18 octombrie 2021, penalităţi calculate de la data de 8 noiembrie 2021 şi până la data 16 mai 2022, conform art. 9 alin. (1) din convenţie;

- obligarea pârâtei la predarea setului de ciocane tocătoare TD DX 105, aferente utilajului «Tocător cu braţ Compact 420 4.2 m cu cap tocare 100 cm, cuplare tractor» conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 18 octombrie 2021;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 2.835,98 RON, reprezentând penalităţi de întârziere generate de neîndeplinirea obligaţiei de predare în termen a setului de ciocane tocătoare TD DX 105, calculate de la data de 6 decembrie 2021 şi până la data 7 martie 2023, inclusiv, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data predării efective, conform art. 9 alin. (1) din contract;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 14.743,50 RON, reprezentând daune interese pentru lipsa de folosinţă a utilajului «Tocător cu braţ Compact 420 4.2 m cu cap tocare 100 cm, cuplare tractor»,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 10 octombrie 2023, reclamanta a depus precizări cu privire la cuantumul cheltuielilor reprezentând benzina, precum şi cu privire la capătul 4 de cerere, solicitând obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 12.065,65 RON, sumă compusă din 7.400 RON reprezintând contravaloarea motocoasei şi 4.665,65 RON reprezintând contravaloarea benzinei.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 981F din 8 noiembrie 2023, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a admis, în parte, cererea precizată şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 28.617,84 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 18 octombrie 2021, aferente perioadei 8 noiembrie 2021 - 24 februarie 2022. A respins capătul de cerere formulat de reclamantă, privind obligarea pârâtei la predarea setului de ciocane tocătoare, ca rămas fără obiect. A respins celelalte pretenţii formulate de către reclamantă, ca neîntemeiate. A luat act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 889A din data de 23 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 981 din 8 noiembrie 2023 şi a încheierii din 10 octombrie 2023, ambele pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, în contradictoriu cu reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colelia, ca nefondat. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 889A din 23 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, cu consecinţa schimbării, în parte, a sentinţei primei instanţe şi respingerii cererii de chemare în judecată. Aceasta a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta arată că cererea de chemare în judecată, admisă în parte, vizează penalităţile de întârziere întemeiate pe o clauză penală cuprinsă într-un contract administrativ. Cu toate acestea, în sentinţa instanţei de fond s-a menţionat că poate fi atacată cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin urmare, a declarat apel, calea de atac fiind soluţionată de către Curtea de Apel Bucureşti care, în dispozitivul deciziei pronunţate, a indicat că aceasta este susceptibilă de recurs.

Însă, în aprecierea sa, faţă de natura juridică a actului care reprezintă fundamentul pretenţiilor intimatei, şi care este administrativ, şi faţă de dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, legea specială care guvernează raportul juridic, sentinţa instanţei de fond era supusă recursului, iar nu apelului. Prin urmare, a fost pronunţată o hotărâre într-o cale de atac neprevăzută de lege, singurul remediu fiind acela al retrimiterii cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, cu repunerea părţilor în termenul special de 10 zile de formulare şi motivare a recursului. Iar acest argument, referitor la calea de atac, se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, recurenta arată că sentinţa este rezultatul aplicării eronate a normelor de drept material incidente în cauză.

Astfel, intimata, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o, a solicitat obligarea recurentei la plata unor penalităţi de întârziere şi şi-a întemeiat demersul judiciar pe dispoziţiile art. 1527, art. 1530, art. 1516 şi ale art. 1270 din C. civ.. Însă, nu există concordanţă între pretenţiile sale şi fundamentul legal al cererii, temeiurile de drept neasigurând suportul juridic al acesteia. Faţă de obiectul acţiunii, ar fi fost incidente prevederile art. 1536 şi ale art. 1538 din actul normativ menţionat, care, însă, nu au fost indicate de parte şi nici nu au fost avute în vedere de către Tribunalul Ialomiţa.

Prin urmare, în opinia sa, acţiunea este nefondată, soluţia instanţei de fond fiind rezultatul aplicării greşite a normelor de drept material.

Mai mult, sentinţa încalcă şi dispoziţiile legale care constituie cadrul juridic aplicabil raportului dedus judecăţii. În considerarea prevederilor art. 1536 din C. civ., intimata era ţinută să facă dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de livrare a utilajului şi să facă trimitere la dispoziţiile art. 1538 din acelaşi act normativ.

Acest argument se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, a menţionat că, în opinia sa, nu poate fi primită teza lipsei de asistenţă juridică a intimatei, întrucât este persoană juridică de drept public şi a fost reprezentată în ambele faze procesuale.

Faţă de considerentele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

5. Apărări formulate în cauză

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colelia nu a formulat întâmpinare.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit termen la data de 10 aprilie 2025, pentru soluţionarea recursului declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 889A din 23 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

La termenul din data de 10 aprilie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată din oficiu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susţinute.

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 889 din 23 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respins apelul formulat de apelanta - pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 981 din data de 8 noiembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colelia.

Recurenta înţelege să critice hotărârea recurată sub două aspecte, susţinând, pe de o parte, că, în cauza pendinte, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat o cale de atac nelegală, şi, pe de altă parte, că hotărârea instanţei de fond încalcă o serie de dispoziţii de drept material cuprinse în C. civ.. În aprecierea sa, sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, în primul rând, circumscris motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menţionat, recurenta prezintă hotărârile pronunţate în cauză şi menţiunile cuprinse în dispozitivele acestora referitoare la căile de atac la care sunt supuse, susţinând că încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi dispoziţiile procedurale referitoare la compunerea instanţei.

Înalta Curte constată, însă, că aceste argumente se plasează în afara controlului judiciar al instanţei de recurs, fiind formulate omisso medio.

Astfel, reclamanta a învestit instanţa de judecată, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., cu o acţiune în pretenţii fundamentată pe un raport juridic contractual existent între părţi.

Prin întâmpinarea depusă în faţa Tribunalului Ialomiţa, pârâta a invocat chestiuni de fond, fără a pune în discuţie natura raportului dintre părţi şi o eventuală necompetenţă a instanţei de drept civil.

Faţă de soluţia de admitere, în parte, a cererii de chemare în judecată, pârâta a formulat apel, susţinând, exclusiv, neîndeplinirea cerinţelor legale pentru a se dispune antrenarea răspunderii sale contractuale. Apelul a fost respins, Curtea de Apel Bucureşti analizând, în limitele învestirii sale, temeinicia hotărârii atacate, sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt şi a aplicării dispoziţiilor cuprinse în C. civ. incidente referitoare la răspunderea contractuală.

Cu toate acestea, prin cererea de recurs, pârâta susţine împrejurări noi referitoare la natura juridică de act administativ a convenţiei dintre părţi, formularea unor căi de atac nelegale, ca urmare a menţiunilor cuprinse în dispozitiv, şi nelegalitatea compunerii completului de judecată care a soluţionat apelul.

Or, în condiţiile în care recurenta nu a invocat, prin cererea de apel, nicio critică referitoare la aspectele arătate, nu se poate plânge instanţei de recurs în legătură cu aceste chestiuni. Motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea judecătorească atacată, respectiv decizia instanţei de apel, şi nu alte pretinse nereguli procedurale care nu au fost susţinute anterior şi nu au fost analizate de instanţa de prim control judiciar.

Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut obiectul analizei instanţei anterioare şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel. Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost supuse judecăţii în apel.

Astfel, numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac a recursului.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În consecinţă, acest prim motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cuprinde argumente omisso medio, care nu pot fi examinate de către instanţa de recurs.

În al doilea rând, circumscris motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, recurenta critică sentinţa instanţei de fond, susţinând că soluţia acesteia este consecinţa interpretării şi aplicării eronate a dispoziţiilor art. 1527, art. 1530, art. 1536, art. 1538, art. 1516 şi art. 1270 din C. civ.

Însă, obiectul recursului, conform celor statuate anterior, nu este reprezentat de sentinţa primei instanţe, ci de hotărârea pronunţată chiar în urma cercetării legalităţii şi temeiniciei acestui prim act jurisdicţional pronunţat în cauză.

În aceste circumstanţe, simpla repunere în discuţie a exact aceloraşi susţineri formulate în calea de atac precedentă (care au fost deja analizate, conform celor arătate), fără a realiza o analiză juridică argumentată, ancorată în statuările curţii de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate.

Invocarea prevederilor C. civ. nu deduce spre analiză veritabile elemente de nelegalitate a deciziei recurate, cât timp ele nu se grefează pe considerentele acesteia, ci constituie doar o simplă reiterare a apărărilor formulate prin întâmpinare şi, apoi, prin cererea de apel, şi care au primit deja dezlegare prin decizia atacată.

Astfel, deşi pretinde că acţiunea este nefondată, că nu există concordanţă între petit şi temeiul juridic al cererii, recurenta omite faptul că aceste susţineri au făcut deja obiectul judecăţii în calea de atac anterioară, neînţelegând să se raporteze, în mod punctual, la silogismul logico - juridic al instanţei de apel cu privire la chestiunile antamate.

Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, verificând apelul, în sensul că nu este justificată admiterea cererii de chemare în judecată, întrucât nu sunt întrunite cerinţele legale în acest sens, instanţa de apel a analizat obiectul convenţiei, dispoziţiile contractuale care instituiau drepturile şi obligaţiile părţilor, imposibilitatea executării obligaţiilor asumate de pârâtă şi termenele convenite de acestea.

Prin urmare, este evident că aceste afirmaţii din cererea de recurs reprezintă simple reluări ale apărărilor formulate în calea de atac anterioară, fără trimitere la analiza punctuală realizată de către instanţa de apel. Prin declararea prezentei căi de atac, recurenta era ţinută a invoca o eventuală deficienţă a raţionamentului instanţei de prim control judiciar, iar nu doar de a reitera argumentele invocate în fazele procesuale anterioare, indiferent de considerentele instanţei de apel.

Prin urmare, deşi susţine că ar fi incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în realitate argumentele recurentei nu pot fi încadrate în aceste motiv de nelegalitate întrucât nu vizează decizia recurată.

Tot în afara considerentelor actului jurisdicţional atacat se plasează şi susţinerea referitoare la lipsa asistenţei juridice a reclamantei. Nici acest argument scos din context, de altfel, nu se grefează pe considerentele deciziei atacate şi nu este subsumabil motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din actul normativ menţionat.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de pârâta A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 889A din 23 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 889A din 23 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.