Inadmissibility of cassation annulment for failure to invoke specific procedural irregularities under Articles 317 and 318 CPC

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia civilă nr. 2787 din 10 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat cererea intitulată "apel" formulată de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 97 din 11 martie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

În motivare, instanţa a arătat că argumentele expuse de petent nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de lege şi că Înalta Curte nu poate soluţiona cereri de apel, nefiind competentă în acest sens.

2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2787 din 10 decembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare petentul A., susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A arătat că cererea sa de apel a fost, în mod nelegal, anulată. A achitat taxa judiciară de timbru şi a formulat o cerere de amânare a cauzei, însoţită de dovezi medicale. Cu toate acestea, cererea de acordare a unui nou termen a fost respinsă, iar calea de atac a fost anulată.

De asemenea, a afirmat că bunurile ce au rămas după bunicii săi au ajuns la o persoană străină de succesiunea acestora.

3. Apărările formulate

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

4. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2025, s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 17 ianuarie 2025, contestatorul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, fiind fixat termen la data de 10 aprilie 2025, în vederea discutării acesteia.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 din C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 din acelaşi act normativ (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Textele legale ce reglementează contestaţia în anulare au în vedere greşelile evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speţă, se reţine că, prin cererea formulată, contestatorul nu a invocat temeiul juridic al căii extraordinare de atac, nu a indicat textul de lege pe care se fundamentează solicitarea sa.

Totodată, susţinerile din cuprinsul cererii nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 şi ale art. 318 din C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestaţiei în anulare.

Astfel, contestatorul invocă aspecte ce ţin de cererea de amânare şi de soluţia de anulare a căii de atac promovate, susţinând că a semnat cererea şi a achitat taxa judiciară de timbru, îndeplinind, astfel, cerinţele formale prevăzute de lege. Mai mult, arată că bunurile ce au rămas după bunicii săi au ajuns în patrimoniul altei persoane, care nu are calitatea de moştenitor.

Însă, aceste împrejurări nu pot fi valorificate în cadrul contestaţiei în anulare, întrucât nu vizează considerentele hotărârii ce face obiect al căii extraordinare de atac. Mai mult, unele argumente ţin de judecata în fond a cauzei, putând fi circumscrise, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestaţiei în anulare speciale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în situaţiile limitativ reglementate de dispoziţiile art. 317 şi ale art. 318 din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2787 din 10 decembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2787 din 10 decembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2025.