Conflict of jurisdiction over execution suspension: uniqueness of the enforcement court vs. territorial immunity of public authorities

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 17 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul Tribunalul Cluj a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2021 de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. prin care în temeiul prevederilor art. 719 alin. (7) C. proc. civ. să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, până la soluţionarea cererii de suspendare; suspendarea executării silite, în baza art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei pornite în dosarul execuţional nr. x/2021 al SCPEJ A.; anularea popririi conturilor Tribunalului Cluj în RON şi în valută deţinute la terţii popriţi B. S.A. şi Trezoreria Cluj, până la concurenţa sumei de 26.310 RON, a cărei executare se urmăreşte de către creditoarea C.; anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. x/2021 al SCPEJ A. - executor judecătoresc D.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 112/2025 din 28 ianuarie 2025, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, inclusiv a capetelor de cerere privind suspendarea provizorie a executării silite şi suspendarea executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021, formulată de contestatorul Tribunalul Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând, în esenţă, în motivare, că faţă de prevederile art. 714 şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. dar şi în considerarea deciziilor nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, pronunţate în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi prin raportare la împrejurarea că incidenţa art. 127 C. proc. civ. ar fi putut fi invocat în justificarea prorogării de competenţă a unei alte instanţe, aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite, Judecătoriei Cluj Napoca îi revine competenţa de soluţionare a pricinii, ca instanţă care a pronunţat soluţia de încuviinţare a executării silite.

Prin încheierea civilă nr. 3094/CC/2025 din 07 martie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect suspendare provizorie executare silită, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, deşi prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii nr. 20/2021 se face trimitere la principiul unicităţii instanţei de executare, acesta nu poate fi aplicat în cauză, cu o valoare mai mare decât principiul imparţialităţii justiţiei, avut în vedere de Curtea Constituţională în pronunţarea deciziei nr. 290/2018. De asemenea, a mai reţinut că în cererea de suspendare provizorie a executării silite, calitatea de reclamant (contestator) o are tocmai instanţa de judecată, în cauză, Tribunalul Cluj, ceea ce determină incidenţa prevederilor art. 127 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., care se aplică prioritar deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, instanţele aflate în conflict s-au raportat la temeiuri şi argumente juridice antagonice în argumentarea competenţei instanţei căreia i-ar reveni, spre soluţionare, cererea de suspendare provizorie a executării silite,

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Cluj-Napoca a dat eficienţă dispoziţiilor art. 127 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., apreciind că decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nu este incidentă cauzei, în timp ce Judecătoria Alba Iulia a reţinut aplicabilitatea şi puterea obligatorie a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii, nr. 20/2021 şi 27/2021.

În considerarea obiectului pricinii cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă- (suspendare provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestaţiei la executare) Înalta Curte va avea în vedere caracterul incidental al acestei cereri, atât faţă de cererea de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi faţă de contestaţia la executare, din care va decurge şi instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

Sediul materiei se regăseşte în cuprinsul art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare.

Art. 719 alin. (1) din C. proc. civ. dispune că "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separate". Alin. 7 a aceluiaşi articol prevede în teza întâi, că "Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare".

Rezultă, aşadar, că suspendarea provizorie a unei executări silite reprezintă un incident ivit în cadrul acestei proceduri. Cu privire la caracterul incidental al cererii cererii de suspendare a executării silite, se reţine că acesta a fost tranşat şi în considerentele Deciziei nr. 2 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragraful 60) prin care, în interpretarea şi aplicarea sintagmei "până la soluţionarea contestaţiei la executare" din cuprinsul art. 719 alin. (1) din C. proc. civ., s-a stabilit că suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.

Luând în considerare natura unei astfel de cereri, suspendarea provizorie a executării silite se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, respectiv cererea de contestaţie la executare.

În consecinţă, prorogarea legală de competenţă operează în favoarea instanţei competente să soluţioneze cererea principală, prezentată în cazul de faţă, de contestaţia la executare.

Posibilitatea ca instanţa să aprecieze la momentul soluţionării cererii de suspendare provizorie a executării silite că este competentă material să soluţioneze o atare cerere, iar ulterior, la primul termen fixat pentru soluţionarea contestaţiei la executare, să constate că nu este competentă să judece contestaţia, a fost suprimată ca urmare a dezlegării date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanţele de judecată nemaiputând face abstracţie de considerentele care au justificat pronunţarea acestei decizii menite să unifice jurisprudenţa divergentă existentă anterior în ceea ce priveşte determinarea instanţei de executare.

Astfel, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, dată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare silită formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerarea principiului unicităţii instanţei de executare s-a stabilit că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare de către legiuitor.

În cadrul considerentelor deciziei sus-menţionate s-a reţinut că, de regulă, nu pot exista două instanţe de executare în cadrul aceleiaşi executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere şi altei instanţe competenţa de a soluţiona o contestaţie la executare a indicat în mod expres acest lucru [în acest sens s-a făcut trimitere la art. 714 alin. (2) din C. proc. civ..]. Astfel, încă din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe tot parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest context, instanţa competentă în soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite este aceeaşi cu instanţa căreia îi revine competenţa în soluţionarea cererii de suspendare şi/sau a cererii de contestaţie la executare.

În speţa dedusă judecăţii, Judecătoria Alba Iulia a fost învestită cu cererea formulată de Tribunalul Cluj având ca obiect contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2021 al Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. prin care s-a solicitat şi suspendarea provizorie a executării silite, în baza prevederilor art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că executarea silită a fost demarată în temeiul sentinţei civile nr. 937/2011 a Tribunalului Cluj, a deciziei civile nr. 3445/R/2011 a Curţii de Apel Cluj şi a încheierii de lămurire nr. 25/CC/2020 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 46/R/2020 a Curţii de Apel Cluj, iar cererea de încuviinţare a executării silite a fost soluţionată de Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea nr. 5222/CC/2021 din 12.05.2021.

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 5222/CC/2021 din 12.05.2021 de către Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, ca efect al principiului unicităţii instanţei de executare, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect cerere de suspendare privizorie a executării silite, cerere care a fost formulată în cadrul cererii de contestaţie la executare, astfel cum reiese din istoricul rezumat al cauzei expus anterior, aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 20/2021.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.