Territorial jurisdiction for forced execution approval: effective residence versus legal domicile under Article 651 CPC

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 23.01.2025 sub nr. x/2025, petentul Birou Executor Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B. S.A., a cerut încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 21.05.2008.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 8677 din 28 ianuarie 2025, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând, în esenţă, în motivare, că în raport de prevederile ar. 666 şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. şi având în vedere că la momentul sesizării organului de executare, debitorul avea înregistrată reşedinţa pe raza localităţii Nisipuri (com. Dobroteşti), jud. Dolj, competenţa teritorială în soluţionarea pricinii aparţine acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1732/2025 din 17 februarie 2025, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că unicul criteriu în determinarea instanţei competente teritorial în soluţionarea cererilor privind încuviinţarea executării silite este reprezentat de adresa de domiciliu a debitorului, şi nu cea de reşedinţă, care poate fi apreciat drept reper numai în ipoteza în care adresa de domiciliu nu este cunoscută, situaţie care, în speţă, nu este întâlnită, şi cum, potrivit evidenţelor DEPABD, debitorul C., la momentul declanşării procedurii execuţionale avea domiciliul în circumscripţia teritorială a Judecătorei Baia Mare, rezultă că acesteia din urmă instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererii.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie cererea formulată de Biroului Executorului Judecătoresc A. înregistrată la 23.01.2025 pe rolul Judecătoriei Baia Mare prin care a solicitat, la cererea creditoarei B. S.A., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x din data de 21.05.2008, împotriva debitorului C..

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modul diferit în care instanţele au interpretat şi aplicat prevederile art. 651 C. proc. civ. în ce priveşte domiciliul/reşedinţa debitorului.

Astfel, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Înalta Curte reţine că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spaţiu, a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spaţiu. Caracterul stabilităţii domiciliului nu interferează însă cu libertatea de mişcare a persoanei fizice şi nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spaţiu.

De aceea, dispoziţiile art. 87 şi 88 din C. civ. fac referire nu doar domiciliul, ci şi la reşedinţa persoanei fizice, iar dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Înalta Curte reţine că scopul acestor dispoziţii din C. civ. este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate.

Printr-o astfel de interpretare teleologică şi sistematică a textelor de lege arătate, i se asigură debitorului posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real. Aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite.

O astfel de interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a reţinut că "domiciliul" se referă nu doar la spaţiul legal ocupat sau dobândit, ci şi la orice alt spaţiu de locuit, dacă există legături suficiente şi continue. Curtea a arătat, în mai multe rânduri, că "dreptul la o instanţă" cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces şi egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părţi. Aceste principii se aplică în aceeaşi măsură în domeniul specific al comunicării actelor procedurale către părţi (a se vedea Miholapa împotriva Letoniei nr. 61.655/00, pct. 23, 31 mai 2007).

Este de necontestat că potrivit menţiunilor din cuprinsul cărţii de identitate, valabile la momentul sesizării organului de executare, 18 ianuarie 2025, debitorul avea domiciliul legal stabilit în Municipiul Baia Mare, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Baia Mare. Însă potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, la 04 aprilie 2024, anterior sesizării organului de executare, a intervenit o modificare în ceea ce priveşte acest element de identificare al părţii, în sensul în care a fost notată adresa de reşedinţă din comuna Dobroteşti, sat Nisipuri, judeţul Dolj, valabilă până la 03 aprilie 2025 (dosarul nr. x/2025 al Judecătoriei Craiova).

Pentru a fi opozabile menţiunile referitoare la reşedinţa părţii, acestora trebuie să li se asigure publicitatea prin notarea în baza de date a DEPABD, condiţie întrunită în prezenta căuză, astfel că se poate aprecia că adresa de reşedinţă din comuna Dobroteşti, sat Nisipuri, judeţul Dolj cu care debitorul figura înregistrat în baza de date a DEPABD la 18 ianuarie 2025, data sesizării organului de executare silită, este aptă a reprezenta criteriu de determinare a instanţei competente teritorial în soluţionarea cererii de încuviinţare a executare silite pendinte, în condiţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, ţinând seama că, prin cererea adresată organului de executare, s-a solicitat ca executarea să se realizeze prin toate formele prevăzute de lege, devine relevantă în determinarea competenţei teritoriale reşedinţa debitorului-cea care asigură, pe de o parte, înştiinţarea efectivă a debitorului de pornirea procedurii execuţionale împotriva sa, dar şi valorificarea drepturilor creditorului (situaţia fiind diferită de aceea în care, de exemplu, s-ar solicita doar executarea silită asupra bunurilor mobile, prezumate a se afla la domiciliul legal al debitorului sau executarea silită imobiliară, când interesează locul situării imobilului).

Pentru aceste considerente, având în vedere că la data sesizării organului de executare (18 ianuarie 2025), debitorul figura cu reşedinţa în comuna Dobroteşti, sat Nisipuri, judeţul Dolj luând în considerare şi faptul că s-a solicitat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.