Negative conflict of jurisdiction: failure to raise territorial incompetence objection in mandatory answer consolidates competence of initially seized court

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la 21.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea acestora să îi restituie suma de 10.000 euro, respectiv 49.690 RON, şi să se constată intervenită rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/13.09.2023.

La 04 decembrie 2023, pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, şi pe cale reconvenţională, să se constate că a intervenit rezilierea de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare, conform alin. (4) din cap. VI şi să fie obligaţi pârâţii să remită cele trei rânduri de chei ale apartamentului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 11785/2024 din 16 octombrie 2024, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reţinând, în esenţă, în motivare, că în raport de prevederile ar. 107 din C. proc. civ. şi având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâţii au domiciliul în Bucureşti, în circumscripţia Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, competenţa teritorială în soluţionarea pricinii aparţine acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 18359/2024 din 03 decembrie 2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că fiind vorba de o competenţă teritorială de ordine privată, unde întâmpinarea este obligatorie potrivit art. 208 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani putea fi invocată doar de către pârâţi şi doar prin întâmpinare.

Pârâţii, deşi au formulat întâmpinare, nu au înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, aceasta fiind invocată abia la termenul de judecată acordat la 09.10.2024, or, neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată în termenul prevăzut de lege (respectiv prin întâmpinarea depusă în condiţiile art. 201 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (3) C. proc. civ.) atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca această excepţie, astfel că necompetenţa neinvocată în termen s-a acoperit definitiv şi această instanţă şi-a consolidat competenţa teritorială, neputând declina în favoarea altei instanţe competenţa teritorială de ordine privată.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, pentru următoarele argumente:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Focşani şi Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

În determinarea competenţei, Înalta Curte reţine statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată la 31 octombrie 2023, întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 1670 şi art. 1546 C. civ., înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la 24.10.2023, sub nr. unic de dosar x/2023, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.09.2023 şi obligarea acestora din urmă la plata sumei de 10.000 de euro, respectiv 49.690 RON, achitată cu titlu de avans.

Se mai reţine că la 04 decembrie 2023, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, şi cerere reconvenţională prin care au solicitat, în esenţă, să se constate că a intervenit rezilierea, de plin drept, a antecontractului de vânzare-cumpărare, conform alin. (4) din cap. VI, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei promitentului-cumpărător de a proceda la perfectarea contractului de vânzare până la data de 30.11.2023, care pierde astfel avansul plătit.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, operează o competenţă teritorială de ordine privată, aşa cum de altfel, a reţinut şi Judecătoria Focşani, care poate fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare, şi care potrivit dispoziţiilor art. 208 din C. proc. civ., este obligatorie, nedepunerea acesteia în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte constată că normele procesuale care reglementează acţiunea în rezoluţiunea unui antecontract de vânzare cumpărare nu au instituit o excepţie în ceea ce priveşte depunerea întâmpinării, aceasta fiind obligatorie.

În atare context, se reţine că excepţia necompetenţei putea fi invocată numai prin întâmpinare.

Verificând actele din dosar, se constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de pârâţi prin întâmpinarea formulată la 04 decembrie 2023, ci ulterior, la primul termen de judecată, stabilit pentru 09 octombrie 2024 prin concluziile orale puse cu ocazia verificării de către instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a competenţei sale materiale, generale şi teritoriale.

Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, la termenul de judecată din faţa Judecătoriei Focşani, din 09 octombrie 2024, prin concluziile orale puse de către pârâţi, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente nu a fost exercitat în modalitatea defiptă de lege.

Din verificarea actelor dosarului se constată că la 04 decembrie 2023, pârâţii au depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, însă nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin acest act de procedură.

Înalta Curte reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ficşani putea fi invocată in limine litis, odată cu întâmpinarea or, odată depăşit acest moment procesual, competenţa instanţei initial învestite de către reclamant se consolidează retroactiv, această chestiune nemaiputând face obiect de dezbateri.

Prin urmare, cum în prezentul litigiu niciunul dintre pârâţi nu a invocat în termen legal excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Focşani, această judecătorie nu putea să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei, neinvocarea excepţiei în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtul interesat, stabilind definitiv competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea instanţei initial învestite.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.