Jurisdictional conflict resolved: partition action proceeds at Medgidia Court after improper declination overturned.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2023, reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C. (decedată), următoarele:

- sistarea stării de indiviziune a pârâţilor asupra imobilelor reprezentate de:

- teren extravilan categorie de folosinţă vie în suprafaţă de 9500 mp situat în localitatea Ostrov, judeţ Constanţa, parcela Vn 1918/2, înscris în cartea funciară nr. x a UAT Ostrov;

- teren extravilan în suprafaţă de 25000 mp situat în localitatea Ostrov, judeţ Constanţa, parcela x;

- teren extravilan în suprafaţă de 25000 mp situat în localitatea Ostrov, judeţ Constanţa, parcela x;

- stabilirea cotelor pentru fiecare coproprietar devălmaş;

- ieşirea din indiviziune a pârâţilor asupra bunurilor menţionate;

- în principal, atribuirea bunurilor care fac obiectul masei partajabile către A., debitorul ANAF, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către coproprietari;

- în subsidiar, în situaţia în care instanţa de judecată ar aprecia şi dispune atribuirea bunurilor celorlalţi coproprietari, aceştia să fie obligaţi de către instanţa de judecată să plătească o sultă, care să fie atribuită creditorului ANAF în limita creanţei deţinute în contul x, deschis la Unitatea de Trezorerie a Statului a municipiului Călăraşi, pe numele şi CNP-ul debitorului în termen de cel mult 6 luni;

- strămutarea ipotecii de pe bunuri pe sultă, în situaţia în care instanţa ar dispune atribuirea bunurilor coproprietarilor şi aceştia ar fi obligaţi la plata unei sulte către coproprietarul debitor A. sau înscrierea unui drept de garanţie reală imobiliară asupra bunurilor atribuite coproprietarilor, în limita sultei în situaţia în care instanţa de judecată va dispune ca debitorul A. să primească sulta în compensaţie;

- obligarea coproprietarilor la plata sultei către coproprietarul debitor A., cu respectarea dispoziţiilor art. 2331 şi 2353 C. civ., în situaţia în care instanţa ar dispune atribuirea bunurilor coproprietarilor, cu obligarea acestora la plata unei sulte către coproprietarul-debitor ANAF, fără să ia în considerare sau să respingă solicitarea ANAF de a plăti sulta în contul creditorului ANAF deschis la o Trezorerie operativă a Statului, pe numele şi CNP-ul debitorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 979 şi urm. C. proc. civ., art. 24 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, art. 35 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 12.12.2023, reclamanta a precizat că înţelege să solicite, printr-un capăt de cerere distinct, constatarea calităţii de moştenitor a pârâtului A. faţă de defuncta C., decedată la data de 02.10.2021 având ultimul domiciliu cunoscut în Bucureşti.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 104 din 22 ianuarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul A., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere faptul că, de pe urma defunctei C., astfel cum a rezultat din verificarea efectuată la Camera Notarilor, nu s-a dezbătut succesiunea şi nici nu există înregistrată vreo declaraţie de opţiune succesorală în forma autentică, situaţie în care a apreciat că se impune dezbaterea succesiunii de pe urma acestei defuncte, identificarea moştenitorilor acesteia, stabilirea cotei părţi pe care o culeg moştenitorii de pe titlul de proprietate, precum şi verificarea acceptării tacite a succesiunii de pe urma defunctei.

Totodată, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 117 şi 118 C. proc. civ. şi, având în vedere că ultimul domiciliu al defunctei pârâte C. este în Bucureşti, a reţinut că, raportat la ultimul domiciliu al defunctei pârâte C., Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2653 din 21 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că Judecătoria Medgidia nu mai putea reveni asupra competenţei sale teritoriale la cel de-al şaselea termen de judecată, 13 septembrie 2024, întrucât aceasta se declarase competentă general, material şi teritorial să judece cauza la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2023, operând astfel prorogarea de competenţă asupra cererilor modificatoare formulate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, determinând în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect partaj judiciar.

Astfel, Judecătoria Medgidia a reţinut că în cauza de faţă competentă teritorial este instanţa în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu al defunctei C., având în vedere că reclamanta a formulat şi un capăt distinct de cerere având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor a pârâtului A. faţă de defuncta C.. Aşadar, a apreciat că se impune dezbaterea succesiunii de pe urma acestei defuncte, iar instanţa competentă este cea în a cărei circumscripţie se regăseşte ultimul domiciliu al persoanei decedate.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că a operat o prorogare de competenţă cu privire la cererile modificatoare formulate, întrucât Judecătoria Medgidia îşi constatase competenţa generală, materială şi teritorială la termenul de judecată din 19 septembrie 2023, astfel încât nu mai putea să revină ulterior primului termen de judecată asupra competenţei sale.

Înalta Curte constată că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune reală imobiliară introdusă de un terţ împotriva unor coproprietari, prin care se solicită în principal sistarea stării de indiviziune (partaj judiciar).

În cazul unor astfel de acţiuni, competenţa teritorială este una exclusivă şi se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ. (instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul), însă cu respectarea regulilor procedurale cuprinse în art. 130 alin. (2) şi art. 131 din acelaşi Cod.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că, în materia competenţei teritoriale, necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, respectiv atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Normele reglementate de art. 117 C. proc. civ. sunt norme de competenţă absolută iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Acest text de lege vizează momentul invocării excepţiei de necompetenţă de ordine publică, dar şi consecinţa pentru instanţa sesizată a neinvocării excepţiei în condiţiile stipulate, respectiv aceea a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost învestită.

În ceea ce priveşte momentul procesual până la care poate fi verificată competenţa, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ. "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, în speţa pendinte, la termenul de judecată din 19 septembrie 2023, al doilea termen acordat în cauză, însă primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, Judecătoria Medgidia şi-a verificat competenţa şi a constatat, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii (partaj judiciar), precum şi la locul situării imobilelor (localitatea Ostrov, judeţul Constanţa) că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze pricina.

La acelaşi termen de judecată, i-a pus în vedere reclamatei să precizeze dacă pârâtul A. ar avea calitatea de moştenitor al defunctei pârâte C. şi dacă înţelege să formuleze un capăt distinct de cerere având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor a pârâtului A. faţă de defuncta C. sau dacă solicită să se constate vacanţa succesorală cu privire la această defunctă.

La termenul de judecată din 31 octombrie 2023, pârâtul A. a renunţat la cererea de chemare în judecată a altei persoane, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei C., a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a amânat cauza pentru ca reclamanta să precizeze cotele fiecărei părţi.

La termenul de judecată din 12 decembrie 2023, cauza a fost din nou amânată pentru ca reclamanta să precizeze cadrul procesual şi pentru a indica dacă înţelege să introducă în cauză alte persoane în calitate de coproprietari, sens în care aceasta trebuie să facă dovada existenţei unor moştenitori ai defunctei C. sau să facă dovada existenţei unui certificat de vacanţă succesorală.

La termenul de judecată din 21 mai 2024, instanţa a acordat un nou termen de judecată pentru a da posibilitate pârâtului A. să ia cunoştinţă de conţinutul certificatului de moştenitor de pe urma defunctei C., precum şi pentru a-şi exprima punctul de vedere faţă de precizările reclamantei.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2024, instanţa, având în vedere cererea modificatoare formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de moştenitor al defunctei C., a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale raportat la dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, raportat la ultimul domiciliu al defunctei pârâte C., Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă teritorial să soluţioneze pricina.

În acest context, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, primul termen de judecată cu părţile legal citate, la care instanţa avea obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a-şi verifica din oficiu şi de a pune în discuţie atât excepţia necompetenţei materiale, cât şi excepţia necompetenţei teritoriale, a fost termenul din 19 septembrie 2023, primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, termen la care instanţa s-a şi declarat competentă să soluţioneze cauza.

Ca atare, odată declarată competentă, instanţa nu se mai putea dezînvesti ulterior (la al şaselea termen de judecată, cum este cazul în speţă) de soluţionarea pricinii, ca urmare a formulăruu unei cereri adiţionale.

Potrivit art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare. Formularea unei cereri adiţionale, prin care se adaugă un nou capăt de cerere, ulterior constatării competenţei instanţei, nu atrage competenţa unei alte instanţe. O astfel de cerere, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., va intra în competenţa de soluţionare a instanţei legal învestite prin cererea introductivă, chiar dacă această cerere, introdusă pe cale separată, ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe.

Prin urmare, în cazul cererii adiţionale formulate în prezenta cauză de reclamantă, prin care s-a solicitat stabilirea calităţii pârâtului A. de moştenitor al defunctei C., intervine prorogarea legală de competenţă reglementată de art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, cum admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Medgidia s-a realizat cu nesocotirea normelor de procedură arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.