Alternative territorial jurisdiction for trademark infringement and delictual damages based on place of prejudice versus defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 februarie 2024, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., constatarea încălcării drepturilor aferente mărcii înregistrate la OSIM "A." motivat de faptul că domeniul www.x.ro nu se află în patrimoniul său precum şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 20.000 Euro.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 84/1998.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 238/S din 30 iulie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată de pârâta B. S.R.L. prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., apreciind că este competentă instanţa de la sediul pârâtei, întrucât nu există norme care stabilesc, pentru capătul principal de cerere, competenţa exclusivă a unei alte instanţe.

Pentru a ajunge la această concluzie, a reţinut că cererea de chemare în judecată are două petite: 1) constatarea încălcării drepturilor aferente mărcii înregistrate la OSIM, "A." motivat de faptul că domeniul www.x.ro nu se află în patrimoniul său, sens în care a solicitat predarea domeniului de internet; 2) obligarea pârâtei la plata de despăgubiri. Astfel, a apreciat că petitul principal care determină competenţa teritorială în cauză este cel reprezentat de constatarea încălcării dreptului reclamantei aferent mărcii înregistrate la OSIM.

Totodată, instanţa nu a luat în considerare susţinerile reclamantei din completarea răspunsului la întâmpinare, întrucât această completare a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor, iar modificarea cauzei acţiunii civile sau a altui element esenţial al cererii iniţiale nu este permisă printr-un act ce nu a fost pus în discuţia contradictorie a părţilor.

A mai apreciat că nu se pune problema de a exista un sigur capăt de cerere în despăgubiri, care să determine competenţa teritorială în raport de dispoziţiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. din materia răspunderii civile delictuale, astfel cum a invocat reclamanta în completarea răspunsului la întâmpinare (depusă după închiderea dezbaterilor, cu privire la care instanţa a apreciat că intervine sancţiunea neluării în seamă), întrucât, într-o asemenea situaţie, s-ar fi pus problema competenţei materiale a instanţei, deoarece valoarea sumei pretinse cu titlu de despăgubiri ar determina competenţa judecătoriei după valoarea obiectului cererii, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 93 din 10 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., apreciind că este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul.

A mai apreciat că, odată aleasă instanţa competentă teritorial de către reclamant în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâtul nu mai poate cere declinarea competenţei şi nici instanţa nu o poate dispune din oficiu, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Totodată, a avut în vedere notele scrise depuse de reclamantă, prin care reclamantul a menţionat faptul că Tribunalul Braşov este competent teritorial, întrucât prejudiciul s-a produs în circumscripţia sa teritorială.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii deduse judecăţii.

Astfel, Tribunalul Braşov a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., apreciind că este competentă instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta, întrucât nu există norme legale speciale derogatorii de la regula instituită de acest text de lege care să reglementeze competenţa pentru capătul principal de cerere (constatarea încălcării drepturilor aferente mărcii înregistrate la OSIM, "A.").

Tribunalul Neamţ a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reţinând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie s-a produs prejudiciul.

În speţă, prin demersul judiciar dedus judecăţii, reclamanta a învestit instanţa cu rezolvarea unui litigiu privind constatarea încălcării dreptului său la marca x înregistrată valabil pe teritoriul României şi obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 20.000 Euro.

Aşadar, se constată că se impută pârâtei o faptă ilicită constând în încălcarea dreptului reclamantei la marca înregistrată, astfel că obiectul litigiului se circumscrie răspunderii în materie delictuală, în cazul căreia legiuitorul a instituit o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, respectiv între instanţa de la sediul sau domiciliul pârâtului (potrivit art. 107 C. proc. civ.) ori instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul (potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.).

În materie delictuală, însăşi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în jurisprudenţa sa constantă, jurisprudenţă care a influenţat redactarea art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a statuat că este competentă atât instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite, cât şi instanţa de la locul producerii prejudiciului cauzat de acea faptă.

De asemenea, norma art. 5 pct. 3 din Regulamentul nr. 44/2001 (actualul art. 7 pct. 2 din Regulamentul de la Bruxelles I bis în materie delictuală), normă care este doar aparent diferită de conţinutul textului art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a fost în mod constant interpretată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în sensul că aceasta vizează atât locul materializării prejudiciului, cât şi pe cel unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului, astfel încât pârâtul poate fi acţionat în justiţie, la alegerea reclamantului, în faţa instanţei de la unul din cele două locuri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 1976, Bier, 21/76, EU:C:1976:166, pct. 24 şi 25, Hotărârea din 16 mai 2013, Melzer, C-228/11, EU:C:2013:305, pct. 25, Hotărârea din 5 iunie 2014, Coty Germany, C-360/12, EU:C:2014:1318, pct. 46).

În speţa pendinte, se observă că alegerea de competenţă a fost deja realizată de reclamantă, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Braşov, susţinând că în circumscripţia teritorială a acestei instanţe s-a produs prejudiciul.

Având în vedere că se reclamă lezarea dreptului reclamantei la marca x valabil înregistrată pe teritoriul României, Înalta Curte apreciază că loc al producerii prejudiciului în cauza dedusă judecăţii, criteriu de determinare a competenţei alternative, corespunde sediului reclamantei (Braşov, judeţul Braşov), acolo aflându-se şi centrul intereselor acesteia. Acest criteriu al centrului intereselor permite atât reclamantei să identifice cu uşurinţă instanţa pe care o poate sesiza, cât şi pârâtei să prevadă în mod rezonabil instanţa în faţa căreia poate fi acţionată în justiţie.

Astfel, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că la punctul de lucru ce poartă denumirea "A.", deţinut de reclamantă în Braşov, se desfăşoară activităţi stomatologice de către asociatul unic al reclamantei. Acesta a arătat că este medic stomatolog activ din anul 2007, are o comunitate de pacienţi mulţumiţi, este activ online cu denumirea "A." pe site-urile www.x.ro şi www.x.ro şi a publicat numeroase articole în folosul pacienţilor pe site-ul A..

În consecinţă, odată exprimată manifestarea de voinţă, în sens procesual, de a înregistra acţiunea pe rolul Tribunalului Braşov (instanţă în a cărei circumscripţie se află locul producerii prejudiciului), partea reclamantă a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea sa, motiv pentru care instanţa iniţial învestită nu mai putea să se desesizeze de soluţionarea pricinii, fiind ţinută de alegerea făcută de reclamantă.

Considerentele expuse sunt aplicabile cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Art. 113 din C. proc. civ. are în vedere cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, nu doar cele privind acordarea despăgubirilor, cum a considerat Tribunalul Braşov. Astfel, independent de calificarea capătului de cerere având ca obiect constatarea încălcării dreptului la marcă drept unul distinct sau ca reprezentând doar premisa acordării despăgubirilor solicitate, cererea de chemare în întregul său priveşte obligaţii izvorâte din fapta ilicită şi se încadrează, în consecinţă, în art. 113. Problema competenţei materiale nu a format obiect de dezbatere în faţa instanţei sesizate astfel încât ea nu poate fi tranşată în prezentul cadru procesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.