Revision to challenge mayor's restitution order rejected as time-barred; prior share adjustment left intact.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Obiectul cererii.

Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2022 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, E. şi F. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2382/28.062022 emise de Primarul Municipiului Constanta, modificată prin dispoziţia nr. x/03.08.2022 emisă în dosarul de restituire nr. x/2001 şi au solicitat: anularea în parte a dispoziţiei nr. 2382/28.06.2022 emise de Primarul Municipiului Constanţa modificată prin dispoziţia nr. x/03.08.2022 cu privire la art. 8 privind respingerea notificării nr. x/10.07.2001 formulate de A. şi G. (moştenitori B., C. şi D.) ca lipsită de obiect; obligarea pârâtei la modificarea dispoziţiei în sensul modificării art. 2 şi includerea notificatorilor şi moştenitorilor acestora în dispoziţia de restituire cu aplicarea art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în cote egale după cum urmează: A., moştenitorii lui H. (E.) şi moştenitorii lui G. (B., C., D.); obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 14 decembrie 2022 reclamanţii au formulat cerere de modificare a acţiunii, prin care au solicitat introducerea în cauză a Municipiului Constanţa (prin Primar) precum şi a Consiliului Local Constanţa.

Prin cererea depusă la dosar la data de 14 decembrie 2022, reclamanţii au revenit asupra cererii modificatoare şi au arătat că înţeleg să se judece doar cu pârâţii iniţial indicaţi în acţiune.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în primul ciclu procesual.

Prin sentinţa civilă nr. 4001 din 21 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor E. şi F. ca nefondată şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, E. şi F., ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 4001/21.12.2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, au formulat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., cauza fiind înregistrată la data de 27 februarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă sub acelaşi număr.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în primul ciclu procesual.

Prin decizia civilă nr. 130/C din 24 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelanţii A., B., C., D. în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Constanţa, E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 4001/21.12.2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. x/2022, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza primei instanţe pentru soluţionarea în fond a contestaţiei.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022*.

I.4. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în cel de-al doilea ciclu procesual.

Prin sentinţa civilă nr. 561 din 22 februarie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor E. şi F..

Tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, E. şi F.; a anulat în parte Dispoziţia nr. 2382/28.02.2022 emisă de Primarul Municipiului Constanţa, modificată prin Dispoziţia nr. 2734/03.08.2022, în ceea ce priveşte respingerea ca lipsită de obiect a notificării nr. x/10.07.2001 formulate de A. şi G. (moştenitori B., C. şi D.), respectiv în ceea ce priveşte menţionarea în calitate de beneficiare ale măsurilor reparatorii numai a pârâtelor E. şi F..

Tribunalul a obligat pârâtul Primarul Municipiului Constanţa să modifice Dispoziţia nr. 2382/28.02.2022 emisă de Primarul Municipiului Constanţa, modificată prin Dispoziţia nr. 2734/03.08.2022, în sensul stabilirii calităţii reclamanţilor A., B., C. şi D., alături de pârâtele E. şi F., de persoane îndreptăţite la reconstruirea dreptului de proprietate după autorul comun I., cu următoarele cote: A. - cotă de 1/4, B. - cotă de 1/12, C. - cotă de 1/12, D. - cotă de 1/12, E. - cotă de 1/4 şi F. - cotă de 1/4; a respins cererea pârâţilor Primarul Municipiului Constanta şi E. de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele E. şi F..

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în cel de-al doilea ciclu procesual.

Prin decizia civilă nr. 126C din 19 iunie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelurile formulate de apelantele-pârâte E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 561/22.02.2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B., C., D. şi A. şi cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanţa, ca nefondate.

I.6. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 126C din 19 iunie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pârâta F. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 27 august 2024, sub nr. x/2024.

Prin cererea formulată, revizuenta F. a solicitat anularea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 229C/13.10.2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2009.

Revizuenta a invocat motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa hotărârilor definitive potrivnice, susţinând că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2009.

Astfel, în ceea ce priveşte contrarietatea, a învederat că s-au modificat cotele din dreptul de proprietate şi persoanele către care ar trebui să fie restituite loturile din imobilul în litigiu. Iniţial, revizuenta şi J. au obţinut pe cale judecătorească dreptul la restituirea imobilului în întregime în cote egale.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, cotele revizuentei şi ale moştenitoarei lui J., doamna E., s-au micşorat, în sensul că, de la cota de 1/2, s-a ajuns la cota de 1/4.

De asemenea, contrarietatea mai constă atât în poziţiile procesuale antagonice manifestate de intimaţi în cele două dosare, cât şi în faptul că nu a fost atacat în niciun fel contractul de mandat acordat pentru reprezentare în instanţă, au fost citaţi în nume propriu încă din 2016 până în anul 2020 când s-a finalizat dosarul din anul 2009, nu au întreprins niciun alt demers din 2021 până în 2022, iar prin poziţia procesuală adoptată în dosarul din 2022 intimaţii îşi invocă propria culpă şi încearcă că şteargă efectele pasivităţii în care s-au aflat timp de mai bine de 20 de ani.

Totodată, intimaţii au exercitat şi calea de atac a recursului în favoarea revizuentei şi a numitului K. în dosarul din 2009, iar ulterior au exercitat o aşa-zisă cale de atac (inexistentă - contestaţie împotriva dispoziţiei primarului care doar lua act de efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive) împotriva celor pe care iniţial i-au susţinut în demersul judiciar ce a făcut obiectul dosarului din 2009.

În plus, prin manifestarea de voinţă a intimaţilor din dosarul din anul 2009 este clar că aceştia au renunţat în mod univoc la posibilitatea stabilirii pe cale judecătorească a calităţii lor de persoane îndreptăţite.

Revizuenta a mai susţinut că, prin validarea unor căi de atac inexistente şi nelegale, în mod succesiv instanţele au soluţionat în mod diferit aceleaşi probleme de drept aduse în atenţia acestora o dată în dosarul din 2009, iar după soluţionarea definitivă a acestuia, şi în dosarul din 2022.

În plus, încălcarea flagrantă a executorialităţii şi a obligativităţii deciziei pronunţate în dosarul din 2009 tinde la afectarea pilonilor unui stat de drept şi a pilonilor procesului civil, întrucât drepturile revizuentei şi ale intimatei E. s-au născut în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, iar nu în temeiul dispoziţiilor Primarului.

A mai susţinut revizuenta că se impune a fi admisă cererea sa de revizuire şi dintr-o necesitate practică legată de restituirea efectivă a loturilor din imobilul de 25.000 mp.

Totodată, a apreciat că având două hotărâri definitive ce stabilesc cote diferite şi persoane diferite ce au dreptul la restituire, Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa se află în imposibilitate obiectivă de a şti cum să dispună în concret restituirea şi în ce cote, întrucât ambele hotărâri produc efecte şi sunt pe deplin valabile.

Mai mult, existenţa hotărârilor contradictorii şi potrivnice poate conduce la potenţiale soluţii contradictorii şi ireconciliabile şi într-o eventuală procedură de contestaţie la executare, sens în care principiul dreptului la un proces echitabil ar fi încălcat într-o manieră iremediabilă.

I.7. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii E., B., C., D., A. şi Primarul Municipiului Constanţa nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care instituie termenul de exercitare a revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este calea de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul şi prin care se urmăreşte, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situaţiei de fapt.

Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ. şi sunt de două categorii: un termen general (de drept comun) - de o lună (art. 511 alin. (1) C. proc. civ.) şi trei termene speciale (de excepţie) - de 15 zile, de 3 luni şi de 6 luni (art. 511 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 7 şi art. 511 alin. (3) C. proc. civ.).

Termenele de declarare a acestei căi de atac sunt termene procedurale, astfel că modul de calcul şi împlinire a acestora este guvernat de prevederile art. 181 şi art. 182 C. proc. civ.

Termenul general de o lună este prevăzut pentru primele opt motive reglementate de art. 509 C. proc. civ., iar în cazul motivului de revizuire prevăzut la pct. 8 al acestui text de lege (invocat în cauză), termenul general de o lună începe să curgă, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cu privire la calculul termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an; dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

De asemenea, în ceea ce priveşte împlinirea termenului, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege se sancţionează cu decăderea, care reprezintă o sancţiune de drept procesual civil ce constă în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Instituţia decăderii este reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative şi absolute, sancţionând neglijenţa părţii care nu şi-a exercitat dreptul procesual în termenul stabilit de lege.

Termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. are natura unui termen legal, imperativ şi absolut, nerespectarea lui fiind sancţionată cu decăderea părţii interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii.

Aplicând aceste aspecte teoretice cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte constată că aceasta este tardiv formulată pentru considerentele ce succed:

Ultima hotărâre judecătorească, pretins potrivnică, este decizia civilă nr. 126C din 19 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Această decizie, prin care s-au soluţionat apelurile formulate de apelantele-pârâte E. şi F., împotriva sentinţei civile nr. 561/22.02.2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B., C., D. şi A. şi cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanţa, este o decizie definitivă potrivit legii, întrucât este pronunţată în faza procesuală a apelului într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziţii emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Constanţa.

Astfel, obiectul cauzei se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (4) rap. la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora sunt supuse numai apelului hotărârile judecătoreşti prin care instanţa se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;", iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte că "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunţării."

Ca atare, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate rezultă că decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia civilă nr. 126C din 19 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, este o decizie definitivă de la data pronunţării.

În cauza dedusă judecăţii, cererea de revizuire a fost formulată la data de 22 august 2024, data ştampilei oficiului poştal aplicate pe plicul cu care a fost înaintată cererea de revizuire la instanţă, primind dată certă la data de 27 august 2024 .

Această cerere de revizuire a fost însoţită de împuternicirea avocaţială pentru avocatul care a semnat cererea, emisă la data de 22.08.2024.

Conform art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

Or, în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu aplicarea art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 19 iulie 2024 (într-o zi de vineri).

Astfel, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunţării sale, respectiv la data de 19 iunie 2024, nu este făcută în termen, ea fiind depusă la oficiul poştal la data de 22 august 2024 după împlinirea termenului de o lună prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că, la termenul din 5 noiembrie 2024, a invocat din oficiu excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

După momentul invocării excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, a fost înregistrată la Registratura Generală a instanţei, la data de 14 noiembrie 2024 o altă cerere de revizuire cu conţinut diferit de cel al cererii depuse la data de 22 august 2024 la Poşta Română.

Astfel, la dosarul cauzei se află două cereri de revizuire îndreptate împotriva aceleiaşi hotărâri, fără a exista o justificare obiectivă pentru formularea prin acelaşi reprezentant convenţional a acestor cereri cu un conţinut diferit, despre care se pretinde că ar fi fost expediate instanţei la date diferite.

Cererea de revizuire depusă la dosar după momentul invocării excepţiei tardivităţii a fost formulată prin acelaşi reprezentant convenţional fără însă a fi anexată o împuternicire avocaţială şi este însoţită şi de o dovadă a expedierii prin serviciul de curierat L., ce poartă data întocmirii 18 iulie 2024 iar la rubrica privind numele curierului se menţionează "M.", rubrica privind data colectării nefiind completată.

Nici această cerere de revizuire nu poate fi apreciată de instanţă ca fiind în termen, întrucât partea revizuentă nu a făcut dovada depunerii ei în termen, cu respectarea exigenţelor art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., cu toate că instanţa a acordat în acest sens două termene de judecată.

Se impune a se menţiona că dispoziţiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o prezumţie legală absolută, potrivit căreia actul depus la serviciul de curierat înăuntrul termenului legal este considerat în termen, chiar dacă a fost înregistrat la instanţă ulterior acestui termen.

Potrivit art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Acest text face referire la înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid pentru a-i permite expeditorului să-şi preconstituie o astfel de dovadă în cazul în care data depunerii actului la serviciul de curierat ar fi contestată.

În cauza de faţă, revizuenta a depus la dosar, în original, nota de transport nr. x emisă de L., însă aceasta nu face dovada depunerii în termen a cererii de revizuire, întrucât în cuprinsul acesteia nu se regăseşte atestarea făcută de agentul serviciului respectiv cu privire la data şi ora colectării coletului (cererii de revizuire), rubrica respectivă nefiind completată.

Astfel, acest important efect juridic acordat de legiuitor atestării făcute de serviciul de curierat se produce numai în măsura în care înscrisul întocmit în acest scop este apt a face dovada datei depunerii actului de partea interesată. În concret, înscrisul depus la dosarul cauzei în acest scop nu face dovada datei primirii de la expeditor întrucât nu se atestă data colectării (primirii) şi persoana agentului care a efectuat operaţiunile de primire.

Mai mult, respectivul serviciu de curierat nu a răspuns solicitărilor instanţei, în sensul de a face precizări cu privire la atestarea depunerii prezentei cereri de revizuire şi indicarea persoanei care ar fi preluat trimiterea la data de 18 iulie 2024.

Astfel, adresa emisă de instanţă serviciului de curierat a fost restituită la dosar cu menţiunea "aprobat înapoierea", răspunsul aflat la dosar din partea acestui serviciu, în sensul că va reveni în viitorul apropiat cu un răspuns la adresa instanţei pe care a primit-o pe data de 3 aprilie 2025, fiind depus de revizuentă care a învederat că a luat legătura cu reprezentantul serviciului de curierat.

În concluzie, în situaţia în care rubrica privind data colectării trimiterii nu este completată iar menţiunea privind data întocmirii înscrisului nu este însuşită de o persoană despre care să se fi dovedit că are calitatea de curier sau reprezentant al serviciului de curierat, menţiunea vizând curierul, "M.", nepermiţând identificarea respectivei persoane, înscrisul examinat nu respectă exigenţele art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., astfel încât nu se poate reţine că serviciul de curierat a atestat în condiţiile legii data depunerii actului.

În consecinţa acestor considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare nu a fost respectat, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, excepţia tardivităţii declarării căii de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea respectivei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca fiind tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta F. împotriva deciziei nr. 126C din 19 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii E., B., C., D., A., Primarul Municipiului Constanţa.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.