Nullity of appeal against suspension order due to lack of specific grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul recursului

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi UAT Comuna Săcălaz şi Consiliul Local Săcălaz împotriva deciziei civile nr. 778/25.05.2023 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2021.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 martie 2024, a declarat recurs reclamanta UAT Comuna Săcălaz, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 septembrie 2024 şi repartizat completului C9, astfel cum rezultă din fişa ECRIS şi procesul-verbal de repartizare aleatorie, aflate la dosar.

Prin cererea formulată, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi fixarea unui termen de judecată cu citarea părţilor în vederea continuării judecăţii.

În susţinerea cererii formulate, recurenta-reclamantă a învederat că pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor, însă nu mai există motive de suspendare, odată cu depunerea prezentei cereri, precum şi că până la acest moment pârâtul nu a efectuat nicio plată pentru stingerea obligaţiei.

Recurenta reclamantă a invocat dispoziţiile art. 414 alin. (2) şi art. 415 C. proc. civ., făcând referiri la termenul de declarare a recursului şi la cererea de redeschidere a judecăţii.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii atacate şi prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. aplicabile şi în recurs, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

De asemenea, în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii, astfel cum dispune art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivele de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivele de recurs în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Faţă de aceste consideraţii teoretice, se constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi nici dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.. Fără a critica încheierea care formează obiectul recursului, recurenta reclamantă a solicitat fixarea unui termen de judecată şi a făcut referiri la termenul de declarare a recursului şi la cererea de redeschidere a judecăţii.

Este de observat că această din urmă cerere nu reprezintă o critică adusă încheierii de suspendare astfel încât ea nu poate forma obiect de analiză în faza recursului declarat împotriva respectivei încheieri. O astfel de cerere prin care se solicită repunerea cauzei pe rol se formulează în faţa instanţei care a dispus suspendarea pricinii, competenţa de soluţionare aparţinând completului de judecată iniţial învestit cu soluţionarea cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 110 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/2022, potrivit cărora "(5) Repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecăţii, pentru perimare sau pentru pronunţarea hotărârii ca urmare a încheierii acordului de mediere, se va realiza de completul iniţial învestit (...)".

În această situaţie, se constată absenţa unei contestări concrete a argumentelor expuse în încheierea recurată. Motivarea concretă a recursului trebuie să se refere la hotărârea instanţei de apel, criticând eficient dezlegările acesteia şi arătând viciile de legalitate pe care le prezintă hotărârea atacată.

Or, cum recurenta-reclamantă nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în încheierea atacată şi raţionamentul instanţei de recurs în pronunţarea soluţiei de suspendare, simpla solicitare de admitere a recursului şi fixare a unui termen de judecată în vederea continuării judecăţii, întrucât nu mai există motive de suspendare, nu poate fi dedusă spre examinare prezentei instanţe, ca fiind critică de nelegalitate, întrucât nu exprimă un raţionament contrar argumentelor pentru care instanţa a dispus suspendarea.

Se mai observă că recurenta-reclamantă exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa nejustificată a părţilor, măsură determinată de inexistenţa unei solicitări de judecată în lipsă din partea vreuneia dintre părţi (art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).

O astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol". Aceasta nu înseamnă însă că recursul nu trebuie să fie motivat.

Aşadar, neîndeplinirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la motivarea recursului atrage sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, întrucât recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a cererii de recurs, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Comuna Săcălaz, împotriva încheierii din 12 martie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A. şi B. şi cu intimatul-reclamant Consiliul Local Săcălaz.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.