Nullity of civil appeal for failure to substantiate grounds of illegality against a suspension order

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul recursului

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului formulat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 380 din 23 mai 2024, pronunţate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2022.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 octombrie 2024, a declarat recurs reclamanta A., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 6 decembrie 2024 şi repartizat completului C9, astfel cum rezultă din fişa ECRIS şi procesul-verbal de repartizare aleatorie, aflate la dosar.

Cererea de recurs nu este motivată în fapt şi în drept.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii atacate şi prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. aplicabile şi în recurs, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

De asemenea, în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii, astfel cum dispune art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivele de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivele de recurs în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Faţă de aceste consideraţii teoretice, se constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi nici dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ci doar simpla menţiune "cerere de recurs la dosarul nr. x/2022".

Această menţiune este lipsită însă de valenţe juridice, în absenţa unei contestări concrete a argumentelor expuse în încheierea recurată. Motivarea concretă a recursului trebuie să se refere la hotărârea instanţei de apel, criticând eficient dezlegările acesteia şi arătând viciile de legalitate pe care le prezintă hotărârea atacată.

Or, cum recurenta-reclamantă nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în încheierea atacată şi raţionamentul instanţei de recurs în pronunţarea soluţiei de suspendare, simpla menţiune că se declară recurs nu poate fi dedusă spre examinare prezentei instanţe, ca fiind critică de nelegalitate, recursul fiind nemotivat.

Se observă că recurenta-reclamantă exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa nejustificată a părţii, măsură determinată de inexistenţa unei solicitări de judecată în lipsă din partea sa (art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).

O astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în speţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol". Aceasta nu înseamnă însă că recursul nu trebuie să fie motivat.

Aşadar, neîndeplinirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la motivarea recursului atrage sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, întrucât recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a cererii de recurs, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva încheierii din 15 octombrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.