Inadmissibility of appeal against summary cassation decision due to finality of appellate judgment under civil procedure code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the claimant against the Court of Appeal’s decision upholding the dismissal of a summary cassation (contestație în anulare), thereby rendering the lower court’s rulings final and definitively rejecting the claimant’s claims. The underlying dispute concerned the validity of a 2012 property transaction and the nullity of associated wills, where the claimant sought to declare a partial absolute nullity of a transaction that allegedly transferred real estate to a co-defendant despite the property having been previously sold by the decedents to third parties; the procedural history involved the first instance dismissing the action, the appellate court dismissing the appeal, and the Court of Appeal subsequently dismissing the cassation admissibility challenge. The High Court based its decision on the principle of legality of appellate routes and specific provisions of the Code of Civil Procedure, specifically Article 634(1)(5), which establishes that judgments rendered on appeal are final and not subject to further appeal, and Article 508(4), which dictates that judgments on summary cassation are subject to the same appellate routes as the judgment they challenge, thus precluding a further appeal against a decision already deemed final.
Legislator headnote
AI generatedart. 1255 alin. (1) C. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against summary cassation decision due to finality of appellate judgment under civil procedure code: Controlul judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Hîrlău la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. şi C. solicitând ca pârâtul B. să fie obligat să prezinte în faţa instanţei de judecată, în original, testamentele autentificate sub nr. x şi nr. 5086 din 12.05.1994 iar, în urma analizei acestora, să se constate că defuncţii nu au testat în favoarea pârâtului B. imobilele care fac obiectul tranzacţiei din 21.05.2012, în dosarul nr. x/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Hârlău, şi anume casa de locuit formată din două camere şi două săli, cu beci dedesubt, şi anexă gospodărească (şură, coteţ), situate în judeţul Iaşi.
Totodată, reclamanta a solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută parţială a tranzacţiei din 21.05.2012 din dosarul nr. x/2012, încheiată prin învoiala părţilor - moştenitori legali ai defuncţilor F. şi G. şi falsul moştenitor testamentar - B., care a indus în eroare instanţa de judecată, în momentul în care a declarat, în fals, că înţelege să ia în deplină proprietate casa de locuit şi anexa gospodărească situate în judeţul Iaşi, imobile aflate în proprietatea de drept a familiei H. şi A., ce au fost însuşite ilegal de către B. prin tranzacţia susmenţionată, întrucât acestea sunt aceleaşi mobile ce au făcut obiectul tranzacţiei legale, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 08.06.1987 de Notariatul Public Paşcani, vândute de către soţii F. şi G..
Reclamanta a mai solicitat instanţei să-l oblige pe pârâtul B. să lase reclamantei şi soţului acesteia, în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilele trecute abuziv în aşa-zisa deplină proprietate, prin tranzacţia din 21.05.2012, din dosarul nr. x/2012, respectiv casa de locuit şi anexa gospodărească situate în judeţul Iaşi, bunuri ce au fost dobândite de reclamanţi prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 08.06.1987 la Notariatul de Stat Paşcani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1255 alin. (1) C. civ.
I.2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Hârlău
Prin sentinţa civilă nr. 1121 din 6 august 2021 pronunţată de Judecătoria Hârlău, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a tranzacţiei din data de 21.05.2012, ce a făcut obiectul hotărârii de expedient pronunţate în dosarul civil nr. x/2012 al Judecătoriei Hârlău (sentinţa civilă nr. 667/28.05.2012), acţiune ce a fost formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi C..
I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în apel
Prin decizia civilă nr. 3035 din 21 decembrie 2022, Tribunalul Iaşi a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5332/23.05.2022 pronunţate de Judecătoria Iaşi.
Prin încheierea de şedinţă din 16 martie 2023, Tribunalul Iaşi a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 3035/21.12.2022 a Tribunalului Iaşi, în sensul de a se înscrie în dispozitiv sentinţa civilă apelată ca fiind sentinţa civilă nr. 1121/06.08.2021 pronunţată de Judecătoria Hârlău, şi nu sentinţa civilă nr. 5332/23.05.2022 pronunţată de Judecătoria Iaşi, aşa cum s-a înscris din eroare.
I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în recurs
Prin decizia nr. 138 din 15 aprilie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca tardiv, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 3035/2022 din 21 decembrie 2022 şi a constatat nul recursul formulat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 martie 2023 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în contestaţie în anulare
Prin decizia nr. 236 din 4 septembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 138/15.04.2024 a Curţii de Apel Iaşi.
I.6. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă a declarat recurs contestatoarea A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 4 octombrie 2024 şi a fost repartizat completului de judecată C9, astfel cum reiese din referatele de repartizare, nota preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nota Serviciului informatică şi statistică judiciară şi registrul de avarie, înscrisuri aflate la dosar.
Prin cererea formulată, recurenta-contestatoare a solicitat desfiinţarea în tot a deciziei nr. 236/4.09.2024, pe motiv că este netemeinică şi nelegală, întrucât menţine decizia civilă nr. 138/15.04.2024, decizie viciată, pronunţată de un complet din care a făcut parte un judecător incompatibil a cărui recuzare face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
I.7. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu de instanţă, Înalta Curte constată următoarele:
Controlul judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.
Astfel, principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă căilor de atac ca şi hotărârea atacată", iar potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevăd că "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
În accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului şi nici al recursului.
Aşadar, indiferent de soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs, din formularea textului rezultă caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în recurs.
Pentru a da eficienţă reglementărilor legale mai sus menţionate, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Astfel, se constată că în speţa pendinte, decizia atacată, respectiv decizia civilă nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă este pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 138 din 15 aprilie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, decizie prin care s-a soluţionat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 3035/2022 din 21 decembrie 2022 şi a încheierii din camera de consiliu din 16 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2020.
Decizia care a format obiectul contestaţiei în anulare, nr. 138/15.04.2024, fiind pronunţată în recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Ca atare, decizia civilă recurată în prezenta cauză, pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare este supusă, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, aceasta fiind o hotărâre definitivă, nemaiputând fi susceptibilă de reformare pe calea recursului.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A., împotriva deciziei nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii E., C., D., C. şi B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A., împotriva deciziei nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii E., C., D., C. şi B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.