Appeal annulled as unstamped; lower court's increased damages award stands.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 euro cu titlul de daune morale, plătibili în echivalentul în RON de la data executării hotărârii, la plata sumei de 118.176 RON cu titlul de despăgubiri materiale şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 70/D din 10 martie 2023 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor. A fost obligat pârâtul Statul Român la plata sumei de 3.000 de euro (în RON la cursul zilei din data plăţii efective) reprezentând repararea prejudiciului moral cauzat de purtarea procesului ce a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 54/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, finalizat cu achitarea în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bihor. A fost obligat Statul Român la plata sumei de 36.200 de RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat reclamantului prin suportarea cheltuielilor ocazionate cu procesul penal. Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului. A fost obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.062,5 RON reprezentând taxa judiciară de timbru şi 100 RON onorariu de avocat, ambele calculate proporţional, în măsura admiterii cererii.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 195/A din 27 februarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile civile declarate de apelanţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 70/D din data de 10 martie 2023 şi a încheierii de şedinţă din data de 14 octombrie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2021. A admis apelul civil declarat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 70/D din data de 10 martie 2023 pronunţate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul material la plata cărora a fost obligat pârâtul Statul Român în favoarea reclamantului A. de la suma de 36.200 RON la suma de 60.050 RON. A obligat pârâtul Statul Român să îi plătească reclamantului A. suma de 6406 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei. A obligat apelantul Statul Român la plata către apelantul A. a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 195A din 27 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 septembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului C9, astfel cum rezultă din fişa ECRIS şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei, fără a fi evocate şi analizate motivele de casare, astfel încât nu vor mai fi redate motivele de recurs concret invocate.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, argumentat de faptul că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare invocat de recurentul-reclamant. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi văzând art. 499 teza a II-a C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, excepţie absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele:

Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condiţiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice şi juridice şi care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013).

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac şi se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevăd că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În situaţia în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanţa este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru şi, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părţii obligaţia achitării acesteia, înainte de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netimbrate.

În speţa pendinte, prin rezoluţia din data de 27 septembrie 2024, instanţa de recurs a stabilit în sarcina recurentului-reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. e) rap. la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1133,76 RON aferentă cererii de recurs şi a dispus, totodată, emiterea unei adrese acestuia prin care să i se aducă la cunoştinţă că are obligaţia de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligaţiei, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

În acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată - în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, prin adresa emisă la data de 16 octombrie 2024 şi comunicată la data de 24 octombrie 2024, recurentului-reclamant i-a fost comunicată obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta fiind încunoştinţat despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată.

Totodată, prin aceeaşi adresă, i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii (art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013) cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru în termen de 5 zile de la primirea comunicării şi, în temeiul art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Din actele şi lucrările dosarului se constată, însă, că, deşi a fost legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 1133,76 RON, până la acest termen de judecată, şi nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în situaţia în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita.

Or, fiind vorba de o condiţie legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei nr. 195A din 27 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare şi cu intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.