Cassation nullity for failure to cite specific illegality grounds in challenge to moral damages award

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 30 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 50.000 RON euro, daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin afirmaţii calomnioase, defăimătoare privind reputaţia şi probitatea profesională, publicarea pe cheltuiala acestora, în scris, într-un ziar cu tiraj naţional, precum şi publicarea unei postări pe pagina sa de socializare de pe reţeaua D., prin care să îşi ceară scuze pentru denigrarea reclamantului, în situaţia în care se va stabili că aceştia au produs prin afirmaţiile lor un prejudiciu onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului sau reputaţiei reclamantului şi a firmei pe care o deţine; în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 253 alin. (3) lit. a), art. 253 alin. (4) C. civ. coroborat cu art. 257 C. civ.

La data de 12 septembrie 2022, reclamantul a depus modificare a cererii de chemare în judecată, dosarul cauzei, prin care a învederat că înţelege să solicite obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 100.000 euro daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin afirmaţii calomnioase, defăimătoare privind reputaţia şi probitatea profesională.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 3364/13.06.2023 pronunţată de către Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A., în calitate de administrator al S.C. E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

La data de 14 noiembrie 2023 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2023, iar prin rezoluţia din data de 16 noiembrie 2023 s-a stabilit prim termen de judecată la data de 13 decembrie 2023.

2. Hotărârea pronunţată pe fond

Prin sentinţa civilă nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj a formulat apel reclamantul A., considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată la data de 12 septembrie 2022.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 300/2024 din 24 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B. şi C., având ca obiect pretenţii.

A fost schimbată sentinţa atacată, nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, în sensul că s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., au fost obligaţi pârâţii B. şi C. în solidar la plata către reclamantul A. a sumei de 500 euro despăgubiri. Au fost obligaţi pârâţii B. şi C. să publice într-un ziar cu tiraj naţional, precum şi pe pagina proprie de pe reţeaua de D. scuze pentru materialele defăimătoare postate în data de 08.04.2022, respectiv 17.08.2022. Au fost obligaţi pârâţii B. şi C. la plata către reclamantul A. a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată (taxa de timbru fond şi apel).

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 300/2024 din 24 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei şi pe fond majorarea cuantumului daunelor morale, daune care astfel să-i satisfacă şi perderile materiale suferite, nereprezentând o îmbogăţire fără just temei de care face vorbire instanţa de apel.

Consideră că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală, însă cuantumul daunelor morale este redus faţă de prejudiciul moral produs, care i-a adus pierderi şi de ordin material, în sensul că vânzările au fost mult mai mici, comparativ cu anul 2021 şi numărul de contracte încheiate cu furnizorii este mai mic, aşa cum rezultă din înscrisurile contabile ataşate cererii de recurs.

După expunerea pe larg a situaţiei litigioase şi a hotărârilor pronunţate în cauză, împreună cu considerentele avute în vedere la pronunţarea acestora, recurentul a susţinut că suma stabilită de 500 de euro este mult prea mică faţă de prejudiciul moral produs, prin două fapte săvârşite de pârât, fapte care au avut ca impact şi scăderea numărului contractelor pe care le-a încheiat în anul 2022, dar şi a vânzărilor, comparativ cu anul anterior, 2021, când valoarea unui metru cub de material lemnos era mai mică.

Faţă de aceste considerente, opinează că suma stabilită trebuie majorată pentru a acoperi măcar o parte şi din prejudiciul material suferit.

Apreciază că afirmaţiile denigratoare ale pârâtului întrunesc condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., ce constituie temei al acţiunii civile formulate şi enumeră respectivele afirmaţii.

În drept, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 483-499 C. proc. civ.

Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 noiembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 17 ianuarie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 18 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte relevă că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În situaţia în care nu sunt indicate cazurile de casare incidente, instanţa de recurs are obligaţia de a proceda la încadrarea criticilor recurentului în motivele legale de recurs. Însă, deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi argumentele legale reţinute de aceasta în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept procedural şi material în cauza dedusă judecăţii.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 300/2024 din 24 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost schimbată sentinţa atacată în sensul că s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamantul A. a sumei de 500 euro despăgubiri, la publicarea într-un ziar cu tiraj naţional, precum şi pe pagina proprie de pe reţeaua de D. de scuze pentru materialele defăimătoare postate în data de 08.04.2022, respectiv 17.08.2022, precum şi la plata către reclamant a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A., acesta a criticat cuantumul daunelor morale, apreciindu-l redus faţă de prejudiciul moral produs, fiindu-i aduse şi pierderi de ordin material, şi anume vânzări mult mai mici, număr mai redus de contracte încheiate cu furnizorii, aşa cum rezultă din înscrisurile contabile ataşate cererii de recurs. Faţă de aceste considerente, consideră că suma stabilită trebuie majorată pentru a acoperi măcar o parte din prejudiciul material suferit.

Apreciază că afirmaţiile denigratoare ale pârâtului întrunesc condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., ce constituie temei al acţiunii civile formulate şi enumeră respectivele afirmaţii.

În urma verificării cererii de recurs, se constată că, în cauza pendinte, recurentul nu a indicat incidenţa niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la analizarea criticilor invocate în cererea de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora în nici unul dintre motivele de recurs, strict şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, se observă că recurentul doar expune nemulţumiri faţă de cuantumul prejudiciului, învederând diferite elemente factuale care ar determina, în opinia sa, cuantumul majorat al prejudiciului, fără însă, să existe critici de nelegalitate care să vizeze normele juridice incidente speţei.

În esenţă, recurentul solicită instanţei de recurs să reevalueze afirmaţiile făcute de pârâţi şi să stabilească diferit valoarea acestora, în contextul reaprecierii condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ.

Însă, aceste critici, care vizează doar aspecte de netemeinicie, nu pot face obiect al recursului întrucât stabilirea situaţiei de fapt rămâne în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive, iar instanţa de recurs nu poate reaprecia probele administrate în cauză, prin atribuirea unei alte valori probatorii decât cea acordată de instanţele de fond în configurarea situaţiei de fapt a cauzei.

Înalta Curte observă că recurentul nu a învederat niciun temei de drept substanţial sau procedural care să fi fost ignorat sau încălcat de instanţa de apel, trimiterea la condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ. fiind doar una generică, formală.

Or, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente, determinate, la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Din analiza motivelor de recurs rezultă că nu există nicio critică vizând modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Craiova, a cărei hotărâre este recurată.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, date fiind prevederile art. 43 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 488 C. proc. civ., iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, respectiva situaţie atrage nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor concrete rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.

În consecinţă, reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 300 din 24 septembrie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 aprilie 2025.