Civil tort dispute: inadmissibility of contestation for annulation based on legal errors and res judicata, rather than material procedural errors

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2171 din 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

2. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 503-507 C. proc. civ.

Contestatoarea arată că soluţia pronunţată este rezultatul a două erori materiale, iar consecinţa lipsei de diligenţă a instanţei se traduce în omisiuni materiale ce au susţinut un prejudiciu cauzat contestatoarei, în cuantum de 532.910 RON.

Susţine că instanţa de recurs a încălcat dreptul la apărare al contestatoarei-recurentei prin perpetuarea unei erori, acordând autoritate de lucru judecat hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Tribunalului Hunedoara, având ca obiect contestaţie la executare, cauză în care nu a putut fi dovedită valoarea prejudiciului dat fiind că pârâta din prezenta cauză, deşi a solicitat proba cu expertiză contabilă, a renunţat la aceasta întrucât nu îi era favorabilă.

Mai susţine că, în soluţionarea prezentei cauze având ca obiect răspundere civilă delictuală, instanţa de recurs a omis din eroare dispoziţiile art. 1365 C. civ., temeiul juridic pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, iar cele două instanţe învestite cu soluţionarea cauzei nu au ţinut cont de expertiza contabilă administrată ca probă în prezentul litigiu.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, susţinând că soluţia pronunţată este rezultatul a două erori materiale, iar consecinţa lipsei de diligenţă a instanţei se traduce în omisiuni materiale ce au susţinut un prejudiciu cauzat contestatoarei, în cuantum de 532.910 RON.

În raport cu aceste susţineri, Înalta Curte urmează a analiza hotărârea atacată din perspectiva motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noţiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale, nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, aşa cum solicită contestatoarea.

În cadrul contestaţiei în anulare supuse analizei, contestatoarea a criticat soluţia pronunţată de instanţa de recurs cu privire la reţinerea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate de Tribunalul Hunedoara în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015, având ca obiect contestaţie la executare, susţinând că în respectiva cauză nu a putut fi dovedită valoarea prejudiciului dat fiind că pârâta din prezentul dosar, deşi a solicitat proba cu expertiză contabilă, a renunţat la aceasta întrucât nu îi era favorabilă.

Totodată, a criticat decizia atacată prin prisma omisiunii instanţei de recurs de a analiza dispoziţiile art. 1365 C. civ., temeiul juridic pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, susţinând că instanţele învestite cu soluţionarea cauzei nu au ţinut cont de expertiza contabilă administrată ca probă în prezentul litigiu.

Înalta Curte observă că argumentele critice expuse de contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac nu se circumscriu unor erori materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care vizează aspecte formale ale judecăţii şi care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau a confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, ci reprezintă, de fapt, nemulţumirea acesteia cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs, fiind inadmisibil ca astfel de aspecte să fie repuse în discuţie în prezenta cale extraordinară de atac.

Astfel, contestatoarea, susţinând reţinerea greşită a autorităţii de lucru judecat şi ignorarea dispoziţiilor art. 1365 C. civ., tinde să determine exercitarea unui control judiciar asupra legalităţii deciziei atacate cu contestaţie în anulare.

Prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând criticile formulate, a înţeles să răspundă acestora, o concluzie contrară presupunând că în cadrul contestaţiei în anulare s-ar putea urmări şi corectarea unor greşeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a contestatoarei A., Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 6000 RON, către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2119 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatoare la plata către intimată a sumei de 6000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.