Inadmissibility of unconstitutionality challenge to stamp tax ordinance in judicial aid proceedings due to lack of direct connection to the case's legal basis.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal Ploiești’s decision to reject as inadmissible the request to refer the unconstitutionality of Government Emergency Ordinance no. 80/2013 to the Constitutional Court. In a civil proceeding where multiple petitioners sought public judicial aid in the form of a waiver of the judicial stamp tax, they raised an exception of unconstitutionality arguing that the Ordinance was caduc, arbitrary, and violated constitutional principles; however, the lower and appellate courts had also denied the substantive request for judicial aid. The Supreme Court held that under Article 29 of Law no. 47/1992, an exception of unconstitutionality is admissible only if the challenged provision has a direct connection to the solution of the case, meaning it must form the legal basis for the judgment. Because the pending lawsuit regarding judicial aid is governed by Government Emergency Ordinance no. 51/2008, the challenged provisions concerning the calculation and payment of stamp duties under O.U.G. no. 80/2013 did not constitute the legal basis for the court’s decision in that specific context, rendering the exception inadmissible and the prior lower court rulings lawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Inadmissibility of unconstitutionality challenge to stamp tax ordinance in judicial aid proceedings due to lack of direct connection to the case's legal basis: 80/2013 to the Constitutional Court. In a civil proceeding where multiple petitioners sought public judicial aid in the form of a waiver of the judicial stamp tax, they raised an exception of unconstitutionality arguing that the Ordinance was caduc, arbitrary, and violated constitutional principles; however, the lower and appellate courts had also denied the substantive request for judicial aid. The Supreme Court held that under Article 29 of Law no. 47/1992, an exception of unconstitutionality is admissible only if the challenged provision has a direct connection to the solution of the case, meaning it must form the legal basis for the judgment. Because the pending lawsuit regarding judicial aid is governed by Government Emergency Ordinance no. 51/2008, the challenged provisions concerning the calculation and payment of stamp duties under O.U.G. no. 80/2013 did not constitute the legal basis for the court’s decision in that specific context, rendering the exception inadmissible and the prior lower court rulings lawful.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to serve as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025
Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2023, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, petenţii A., B., C., D., E., F. S.R.L. Galaţi, G., H. şi I. S.R.L. Galaţ au solicitat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Petenţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, arătând că aceasta este caducă, inaplicabilă, deoarece nu este validată de Parlamentul României, în conformitate cu dispoziţiile art. 115 din Constituţia României şi nu prevede în cuprinsul ei reglementarea referitoare la durata de aplicabilitate; de asemenea, permite instanţei să stabilească, să calculeze, să solicite nelegal şi abuziv taxă judiciară de timbru pentru soluţionarea cererilor de chemare în judecată, cererilor de intervenţie, cererilor de apel, să aplice legea în mod discriminatoriu, să nu comunice sau să comunice în mod discriminatoriu textul de lege în baza căruia a calculat taxa judiciară de timbru pentru a putea face apărări.
Mai mult, acest act normativ are o vechime de zece ani, nefiind observate neregularităţile de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 115 din Constituţia României.
Au susţinut că art. 115 alin. (8) din Constituţia României impune să se stabilească perioada determinată de aplicare a ordonanţei, însă o astfel de cerinţă nu este îndeplinită în cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013.
Petenţii au mai arătat că legea este vădit neconstituţională, în măsura în care nu îndeplineşte normele, condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate prevăzute de constituţie şi de legea specială. Legea este vădit neconstituţională în măsura în care permite interpretarea şi aplicarea subiectivă arbitrară unilaterală superficială părtinitoare şi chiar abuzivă, ea încalcă drepturile şi principiile prevăzute de art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 24, art. 20, art. 21, art. 51, art. 115, art. 124, art. 126, art. 148 din Constituţia României, ale art. 1, art. 6, art. 13, art. 14, art. 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 10, art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
2. Încheierea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă
Prin încheierea din 6 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013; a respins, ca nefondată, cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON, formulată de petenţii B., A., E., S.C. F. S.R.L. Galaţi, D. şi C..
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 6 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, cu referire la soluţia adoptată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, petenţii B., A., E., S.C. F. S.R.L. Galaţi, D. şi C. au declarat recurs, neîntemeiat în drept.
4. Apărările formulate
În cauză, intimaţii nu au depus întâmpinare.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."
Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 la constatarea condiţiilor de admisibilitate, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât cu finalitatea prevăzută de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19).
Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.
Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte reţine că, deşi valorificarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost solicitată în cadrul unui litigiu pendinte şi că normele pretins neconstituţionale privesc dispoziţii cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (respectiv, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate.
În speţa pendinte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 a fost formulată de către recurenţi într-un dosar având ca obiect cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere ce se soluţionează în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.
Prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu constituie temeiul în baza căruia se soluţionează cererea de ajutor public judiciar cu care instanţa a fost învestită în cauză şi, prin urmare, nu ar putea constitui obiect de analiză al instanţei de contencios constituţional, întrucât excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii dispoziţiilor legale pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată cu Constituţia României, aspect ce nu se regăseşte în speţă.
În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, se constată că, în mod judicios, s-a reţinut netemeinicia cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate fiind invocată cu referire la o normă care nu avea legătură cu litigiul prin prisma obiectului cauzei şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii A., B., C., D., E., F. S.R.L. Galaţi, G., H. şi I. S.R.L. Galaţi împotriva încheierii de şedinţă din 6 februarie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.