Refund of judicial stamp duty upheld; appeal to High Court inadmissible for lack of jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Analizând cererea dedusă judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava înregistrată sub nr. x/2022/a1, petentul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON ce a fost achitată în dosarul nr. x/2022, conform chitanţei nr. x din 29 septembrie 2022.

Prin încheierea nr. 69/10.12.2024, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de restituire taxă judiciară de timbru achitată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Suceava, având ca obiect "strămutare", formulată de petentul A., atât în nume propriu cât şi ca moştenitor al defunctei B., respectiv ca mandatar al fiului său, C., ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte soluţia instanţei asupra cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, petenţii A. şi C. au formulat calea de atac intitulată "apel".

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulate "apel", Înalta Curte constată următoarele:

Procedura de soluţionare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este reglementată de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stabilesc situaţiile în care, la cererea petiţionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie - integral, parţial sau proporţional.

Potrivit alin. (4) teza I din dispoziţia legală menţionată:

"cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea", iar alin. (5) prevede:

"cererea de restituire soluţionată de instanţa de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată.".

Conform prevederilor art. 527 C. proc. civ.:

"Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană [...] sunt supuse dispoziţiilor prezentei cărţi."

Ca atare, având în vedere că prin soluţionarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, rezultă că aceasta se soluţionează potrivit regulilor procedurii necontencioase, reglementate în cuprinsul Cărţii a III-a C. proc. civ.

În ceea ce priveşte calea de atac, dispoziţiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe) stabilesc că încheierea prin care se soluţionează cererea este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă. Apelul constituie, în regimul procesual al căilor de atac reglementate în regimul noului C. proc. civ., o cale de atac de reformare devolutivă.

Totodată, potrivit art. 97 C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Din coroborarea textelor legale menţionate anterior se înţelege că, deşi art. 534 alin. (2) C. proc. civ. prevede posibilitatea ca încheierile pronunţate în procedura contencioasă să poată fi atacate doar cu apel, este de observat că Înalta Curte nu poate soluţiona apeluri, ci doar recursuri şi alte cereri stabilite în mod expres în competenţa acesteia. În plus, niciodată controlul judiciar exercitat de Înalta Curte nu poate fi unul devolutiv, specific apelului, ci doar unul în legalitate, realizat pe calea recursului

Drept urmare, cererea care face obiectul prezentei cauze intitulată "apel" nu intră în competenţa materială a Înaltei Curţi.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin raportare la dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită şi prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Drept urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că este inadmisibilă calea de atac intitulată "apel" formulată de către petenţii A. şi C. prin mandatar A., împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 69 din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea intitulată "apel" formulată de către petenţii A. şi C. prin mandatar A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 69 din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.