Revocation for contradictory judgments: One-month deadline runs from pronouncement of final land-title decision

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată de Tribunalul Sălaj

Prin decizia civilă nr. 88 din 09.02.2023, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 558/30.03.2021 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei care a fost anulată şi, rejudecându-se cauza:

-S-a admis în parte cererea modificată a reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâţii B., Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Borşa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

-S-a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii C. cu domiciliul în Borşa, judeţul Maramureş, D., E., F., G., C., H., I., J., K., L., M. şi N., ultimii doi în calitate de moştenitori ai intervenientului O., decedat pe parcursul judecăţii, la data de 27.11.2018.

-S-a constatat nulitatea absolută a hotărârii de validare nr. 2 din 29 noiembrie 2005 şi a titlului de proprietate nr. x din 2 noiembrie 2006, cod 106746 emise de pârâta Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

-S-a constatat nulitatea absolută a proceselor-verbale de punere în posesie nr. x din 5 ianuarie 2006, varianta 1, varianta 2 şi varianta 3 întocmite de pârâta Comisia locală Borşa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

-S-a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantei privind desfiinţarea menţiunilor false din procesul-verbal al şedinţei din 29 noiembrie 2005 al Comisiei Judeţene Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, privind consemnarea a 8 voturi exprimate pentru validarea anexei nr. 39 prin hotărârea nr. 2 din 29 noiembrie 2005 emisă de Comisia Judeţeană Maramureş.

-S-a constatat nulitatea absolută a statutului pârâtei B., autentificat de BNP P. sub nr. x din 20 septembrie 2005 şi a actelor modificatoare ulterioare arătate în cerere.

-S-a dispus dizolvarea pârâtei B., înfiinţată prin sentinţa civilă nr. 2 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. x/22.09.2005.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Împotriva deciziei civilă nr. 88 din 09.02.2023, pronunţată de Tribunalul Sălaj a formulat cerere de revizuire revizuenta B., solicitând suspendarea prezentei revizuiri până la soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 88/09.02.2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, anularea deciziei nr. 88/09.02.2013 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al altei hotărâri definitive.

În motivarea cererii s-a arătat că decizia nr. 88/09.02.2023 a Tribunalului Sălaj încalcă autoritatea de lucru judecat - sub aspectul efectului pozitiv al altei hotărâri definitive, pronunţate în contradictoriu cu A., respectiv Decizia nr. 539/R/18.08.2006 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2006, având ca obiect plângere prevăzută de Legea 18/1991.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 314/A/21.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 88 din 09.02.2023 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva decizia civilă nr. 314/A/21.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, a declarat recurs recurenta- revizuentă B..

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei nr. 314/A din 21 noiembrie 2023 şi admiterea cererii de revizuire, formulând următoarele critici:

Decizia recurată este nelegală raportat la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 425, 430, 431, 435 şi 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod greşit, Curtea de Apel Cluj a considerat că termenul de revizuire curge de la pronunţare, în condiţiile în care recurenta-revizuentă nu cunoştea dacă trebuia să formuleze cerere de revizuire înainte de comunicarea hotărârii motivate.

Respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată echivalează cu o gravă încălcare a dreptului de a avea acces la justiţie, garantat de CEDO şi de art. 21 din Constituţia României.

În jurisprudenţa CEDO efectivitatea accesului la justiţie presupune ca statul să permită oricărei persoane să-şi satisfacă interesele pe care le urmăreşte prin promovarea litigiului în faţa judecătorului, precum şi să nu se ajungă la un formalism excesiv care nu are o justificare rezonabilă, că termenele trebuie să fie proporţionale, rezonabile, iar partea să aibă un interval de timp suficient în raport de caracteristicile fiecărui litigiu pentru a acţiona.

Atunci când partea este pusă în situaţia de a exercita o cale de atac într-un anumit termen stabilit de lege, a cărui nerespectare atrage sancţionarea ei, fără însă ca în interiorul acestui termen să poată cunoaşte în întregul lui, iar nu doar parţial, actul de procedură pe care doreşte să-l atace, dreptul de acces la instanţă îşi pierde eficacitatea şi încetează să mai fie real şi efectiv.

4. Apărările formulate în cauză

În data de 19.04.2024 intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului arătând că în ceea ce priveşte modul de calcul al termenului în care se poate formula cerere de revizuire menţionează că însăşi instanţa supremă a hotărât că necunoaşterea considerentelor unei decizii la data pronunţării pentru exercitarea revizuirii, întemeiate pe art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din data de 29.10.2024 acesta a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 11.02.2025, termen care a fost amânat la cererea recurentei-revizuente pentru data de 25.03.2025.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte reţine că, în speţă, curtea de apel a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, în raport de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care ultima hotărâre, decizia civilă nr. 88/2023 a Tribunalului Sălaj a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv la 09.02.2023, iar cererea de revizuire a fost expediată prin poştă la data de 23.03.2023.

În cauză, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 88 din data de 09.02.2023, pronunţate de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. x/2016, recurenta-revizuentă susţinând că decizia nr. 88/09.02.2023 a Tribunalului Sălaj încalcă autoritatea de lucru judecat - sub aspectul efectului pozitiv al altei hotărâri definitive, pronunţate în contradictoriu cu A., respectiv Decizia nr. 539/R/18.08.2006 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2006, având ca obiect plângere prevăzută de Legea 18/1991.

Art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede un termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri, stabilind, totodată, momentul de la care acesta începe să curgă, respectiv de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, ultima hotărâre la care se referă dispoziţiile legale anterior evocate este reprezentată de decizia nr. 88/09.02.2023 a Tribunalului Sălaj, în dosarul nr. x/2016, prin care a fost admis apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 558/30.03.2021 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei care a fost anulată şi rejudecată cauza.

Astfel, Înalta Curte constată că acţiunea din dosarul nr. x/2016 în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv a deciziei nr. 88/2023 a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii de validare nr. 2 din 29 noiembrie 2005 şi a titlului de proprietate nr. x din 2 noiembrie 2006, emise de pârâta Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a proceselor-verbale de punere în posesie nr. x din 5 ianuarie 2006, varianta 1, varianta 2 şi varianta 3 întocmite de pârâta Comisia locală Borşa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum şi a statutului pârâtei B., autentificat de BNP P. sub nr. x din 20 septembrie 2005 şi a actelor modificatoare. Această acţiune a fost întemeiată pe dispoziţiile legii nr. 18/1991 privind fondul funciar cu modificările şi completările ulterioare.

Or, potrivit art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, au următorul conţinut: "(1) Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului."

În ceea ce priveşte conţinutul normativ al acestei dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că trebuie coroborată cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care stabilesc că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului", aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de noua concepţie legislativă instituită prin actualul C. proc. civ. cu privire la căile de atac, în sensul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac.

Drept urmare, decizia nr. 88/2023 a Tribunalului Sălaj, a fost pronunţată în soluţionarea unui apel, conform dispoziţiilor legale de procedură anterior menţionate şi fără drept de recurs, fiind o hotărâre definitivă de la pronunţare, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., care prevăd că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În consecinţă, termenul de o lună pentru formularea revizuirii a început să curgă de la data pronunţării deciziei atacate (decizia civilă nr. 88 din data de 09.02.2023, pronunţată de Tribunalul Sălaj - definitivă de la pronunţare), şi anume de la data de 09.02.2023.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Făcând aplicarea acestor dispoziţii legale, rezultă că, în speţă, termenul pentru formularea revizuirii, s-ar fi împlinit în data de 09.03.2023, fiind într-o zi lucrătoare.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii din exercitarea dreptului la revizuire, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin urmare, cum cererea de revizuire a fost formulată prin poştă, la data de 23.03.2023 (aspect necontestat în cauză), rezultă că, aşa cum în mod corect a reţinut şi curtea de apel respingând revizuirea, ca tardivă, calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi, în consecinţă nu poate fi primită susţinerea recurentei-revizuente potrivit căreia termenul de revizuire a început să curgă de la data comunicării deciziei atacate.

Aceasta, întrucât dispoziţiile art. 511 alin. (1) C. proc. civ. prevăd un termen de o lună pentru revizuirea întemeiată pe majoritatea motivelor prevăzute de art. 509 din cod, stabilind pentru fiecare caz în parte, data de la care începe să curgă, iar pentru revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. momentul de început al termenului este reprezentat de cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în speţă, aşa cum s-a arătat, este reprezentat de data pronunţării hotărârii atacate.

Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că, în speţă, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Cât priveşte solicitarea recurentei-revizuente B., de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deşi a formulat această cerere în cuprinsul memoriului de recurs, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. prin Lichidator Judiciar Q. împotriva deciziei civile nr. 314/A din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de revizuenta B. prin Lichidator Judiciar Q..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.