Inadmissibility of judicial appeal against victim compensation decision under specific statutory limitation to appellate review

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Hunedoara

Prin încheierea nr. 3/CC/21.08.2024, Tribunalul Hunedoara - Comisia pentru Acordarea de Compensaţii Financiare Victimelor Infracţiunilor constituită la nivelul Tribunalului Hunedoara a respins, pentru autoritate de lucru judecat, cererea petentului A., având ca obiect acordarea unui avans în cuantum de 18.500 RON din compensaţia financiară prevăzută de Legea nr. 211/2004, în vederea achiziţionării unei proteze dentare.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 251 din 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 3/CC/21.08.2024 pronunţată de Comisia pentru acordare de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. x/2024.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 251 din 7 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

În motivare, recurentul a expus procesele penale în care a fost parte, precum şi dosarele nr. x/2000 şi nr. y/2002 înregistrate la CEDO, arătând că a dovedit că a fost nevinovat şi că a fost supus torturii în închisoare. Arată că tratamentele la care a fost supus au urmări grave asupra fizicului şi psihicului părţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, în raport de excepţia inadmisibilităţii căii de atac (pe care a luat-o spre analiză subsecvent constatării că, în circumstanţele cauzei, cererea de recurs poate fi considerată ca îndeplinind toate condiţiile de regularitate formală) a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

În speţă, decizia nr. 251 din 7 noiembrie 2024, prin care s-a respins contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 3/CC/2024 pronunţată de Comisia pentru acordare de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. x/2024, este o hotărâre definitivă.

Decizia atacată, ca de altfel şi hotărârea primei instanţe, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor.

Art. 31 din legea menţionată reglementează procedura soluţionării cererii de compensaţie financiară şi a cererii privind acordarea unui avans din compensaţia financiară de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, în speţă, recurentul a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestaţia soluţionată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs.

Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecăţii, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială-Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor- fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 251 din 7 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.