Rehabilitation of heating plant in shared administrative building: nullity of cassation appeal for lack of legal grounds

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.12.2021, reclamantul Judeţul Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş şi Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâtului de rând I la plata sumei de 256.105,19 RON reprezentând cota de 32,55% datorată pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivului de investiţii "Reabilitarea centralei termice la sediul administrativ, obligarea pârâtului de rând II la alocarea fondului necesar plăţii sumei solicitate pe calea prezentei cauzei şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat art. 1357 şi 1383 C. civ., H.G. nr. 706/1994, Protocolul nr. 21703/15653/07.12.2005, Legea nr. 422/2001, H.G. nr. 907/2016, precum şi art. 192-194 şi art. 451 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 426/02.02.2022, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Mureş, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Mureş

Prin sentinţa civilă nr. 920/15.07.2022, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins, pe cale de consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Mureş în contradictoriu cu acesta; a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Judeţul Mureş în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Mureş, pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 256.105 RON reprezentând 32,55% din valoarea totală a lucrărilor aferente obiectivului de investiţii "Reabilitarea centralei termice la sediul administrativ". A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia civilă nr. 554/A/23.05.2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş împotriva sentinţei civile 920/15.07.2022 a Tribunalului Mureş.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 554/A/23.05.2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, pârâta Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea memoriului, acesta a invocat faptul că cele două instanţe de fond nu au analizat toate apărările formulate în cauză şi nici probatoriul deoarece nu pot fi incidente în speţă prevederile art. 1350 alin. (1) C. civ., aşa cum reţine instanţa, deoarece pârâta nu a impus şi nu a solicitat reclamantului această lucrare la Palatul Administrativ. Prin urmare apreciază că reclamantul este cel care a dorit şi a efectuat lucrarea, cunoscând faptul că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 706/07.10.1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţe de judeţe în administrarea instituţiilor prefectului, Palatul Administrativ este în administrarea pârâtei.

Nici instanţa de la fond şi nici cea din apel nu au avut în vedere faptul că reclamantul avea cunoştinţă cu privire la înscrierile din carte funciară, unde sub C1 este intabulat dreptul de administrare operativă în favoarea Prefecturii Judeţului Mureş şi cu toate acestea a demarat lucrarea pe riscul şi pe cheltuiala sa.

Cu toate că între pârâtă şi reclamant există Protocolul nr. 21703/15653/2005, astfel cum a fost modificat în anul 2007 prin actul adiţional nr. x, prin adresa nr. x din data de 13.08.2019, pârâta i-a adus la cunoştinţă reclamantului faptul că Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş, în calitate de administrator al imobilului, nu va participa cu cotă parte la această investiţie.

Această lucrare nu a fost solicitată de Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş, necesitatea executării ei fiind stabilită doar de către Consiliul Judeţean Mureş fără să fie consultată pârâta de rând I în prealabil, înainte de solicitarea avizului, nefiindu-i adus la cunoştinţă actele adoptate/emise de către Consiliul Judeţean Mureş anterioare solicitării acordului.

Instanţa nu a analizat protocolul încheiat între pârâta de rând I şi reclamant, deoarece la pct. 6 din acesta se precizează faptul că reclamantul poate executa doar lucrări de reparaţii, consolidare, conservare şi întreţinere curentă a Palatului administrativ şi nu pentru reabilitare/înlocuire centrală termică.

Mai mult, prin adresa nr. x/13.08.2019, înregistrată la reclamant sub nr. x/13.08.2019, i-a fost comunicat acestuia acordul său sub rezerva îndeplinirii condiţiilor pe care i le-a impus, din care rezultă foarte clar faptul că reclamantul a fost încunoştinţat asupra faptului că nu deţine fondurile necesare şi nici nu exista posibilitatea obţinerii lor în situaţia în care centrala termică nu este cuprinsă în protocol/inventar şi în cartea funciară, fără a fi preluat şi evidenţiat în situaţiile financiar contabile mijlocul fix - Centrală termică.

Deşi apare noţiunea de centrală termică în cartea funciară nr. x Târgu Mureş la descrierea imobilului, pârâtul consideră că denumirea generică de centrală termică se referă doar la spaţiul unde este localizat mijlocul fix, cu atât mai mult cu cât, nici la această dată, în evidenţele contabile ale Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş nu se regăseşte acest mijloc fix.

Prin prisma argumentelor mai sus invocate, apreciază că pretenţiile formulate de către reclamant prin acţiunea dedusă judecăţii sunt nefondate şi ca atare solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în rejudecarea cauzei pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

La 22.10.2024, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că privitor la acesta, hotărârea instanţei de fond a intrat sub autoritate de lucru judecat, ca urmare a sentinţei civile nr. 920/15.07.2022 prin care tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, soluţie menţinută prin decizia instanţei de apel.

La 21.11.2024, intimatul-reclamant Judeţul Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, anularea cererii de recurs şi în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Cu privire la nulitatea recursului, arată că pârâtul nu a arătat în ce modalitate decizia de apel nu este conformă legii şi nici nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, dar care deja au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

În conţinutul memoriului de recurs, recurenta reclamă faptul că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu ar fi avut în vedere faptul că, în speţă nu se poate reţine incidenţa art. 1350 alin. (1) din C. civ., deoarece recurentul nu a impus şi nici nu a solicitat realizarea lucrării "Reabilitarea centralei termice la sediul administrativ" la Palatul Administrativ, iar în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 706/1994 imobilul în cauză se află în administrarea instituţiei prefectului. Or, pe de o parte aceste critici au fost arătate şi cenzurate de către instanţa de apel, iar pe de altă parte, aceste aprecieri sunt aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii, iar nu de legalitatea ei.

Tot cu privire la critica anterior menţionată, învederează că instanţa de apel a reţinut în cauză incidenţa art. 3 din H.G. nr. 706/1994 şi a Protocolului însuşit de părţi, fapt ce atrage în cauză şi incidenţa a dispoziţiilor art. 1350 alin. (1) C. civ.

Nu are relevanţă nici faptul că recurentul "nu a impus şi nu a solicitat" această lucrare, atâta timp cât, chiar având calitatea de administrator al imobilului, orice cheltuială ce se încadrează în categoria celor prevăzute la pct. 6 din Protocol, trebuie suportată inclusiv de administrator, în calitatea acestuia de deţinător al unei cote părţi din imobil - în considerarea prevederilor H.G nr. 706/1994 şi ale Protocolului, iar astfel, cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, această lucrare profită ambelor părţi şi a fost efectuată în scopul folosinţei optime a imobilului.

În ceea ce priveşte critica conform căreia lucrarea nu a fost solicitată de recurent, necesitatea executării acesteia fiind stabilită doar de Consiliul Judeţean Mureş nu poate fi valabilă întrucât nerealizarea acestei lucrări putea conduce la cedarea centralei care asigura agentul termic şi apa caldă instituţiilor care funcţionează în clădire, existând riscul unor avarii majore.

Astfel, apreciază că, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, lucrările în cauză s-au făcut cu acordul Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş, care a fost înştiinţat despre necesitatea efectuării investiţiei, de care de altfel beneficiază şi recurentul, sens în care are obligaţia de a contribui la cheltuielile efectuate în cotă-parte de 32,55%, care îi revin în funcţie de suprafaţa deţinută din imobil.

De asemenea, arată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că lucrările aferente obiectivului de investiţie menţionată intră în sfera lucrărilor de intervenţii la clădire şi, în consecinţă, în categoria lucrărilor de reparare, conservare şi consolidare prevăzute în protocol.

Astfel cum în mod corect a stabilit instanţa de apel, faptul că centrala nu apare în evidenţele contabile ale recurentului nu are nicio relevanţă sub aspectul dedus judecăţii, atât timp cât aceasta exista tocmai pentru buna funcţionare a imobilului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant Judeţul Mureş, a cărei analiză este prioritară, faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar şi ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte reţine că argumentele recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate propriu-zise şi nu pot face obiect concret de analiză pentru instanţa de recurs, întrucât, în realitate, recurentul a reluat ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea instanţei de apel.

Astfel, se observă, de plano, că întreaga motivare din memoriul de recurs reprezintă simple reiterări ale criticilor expuse în cadrul motivelor de apel, care au fost deja analizate şi dezlegate de instanţa devolutivă de control judiciar.

Memoriul de recurs reiterează critica din apel în sensul că instanţa nu a analizat protocolul între pârâta de rând I şi reclamant, iar la art. 6 din acesta se precizează că reclamantul poate executa doar lucrări de reparaţii, consolidare, conservare şi întreţinere curentă a Palatului Administrativ şi nu pentru reabilitare/înlocuire centrală termică, critică ce a fost analizată şi respinsă de către instanţa de apel cu următoare motivare: " De asemenea, nu se poate reţine critica apelantului potrivit căreia cheltuielile pretinse de reclamantă nu s-ar încadra în categoria celor prevăzute de art. 6 din Protocolul semnat de părţi. În mod evident lucrarea efectuată la centrala termică este una ce priveşte funcţionarea optimă a Palatului Administrativ, astfel cum de altfel a rezultat din concluziile experţilor tehnici pe specialităţi pentru instalaţiile de încălzire, instalaţiile sanitare, instalaţiile de utilizare a gazelor naturale şi instalaţiile electrice, (dosar fond), concluzii ce au stat la baza Hotărârii Consiliului Judeţean Mureş nr. 118/26.11.2019, experţii arătând că "datorită vechimii şi uzurii cazanelor (centrala termică s.n) funcţionează în prezent cu randament redus", că există "scăpări de gaze arse între elementele schimbătorului de căldură" respectiv:

"cazonele şi instalaţiile se află în stare calitativă necorespunzătoare şi necesită înlocuire, pentru a funcţiona în condiţii de siguranţă"."

Si critica referitoare la faptul că această centrală nu se regăseşte în evidenţele contabile ale Instituţiei Prefectului - Judeţul Mureş a fost analizată de instanţa de apel şi respinsă astfel " nu are nici o relevanţă sub aspectul dedus judecăţii, atâta timp cât este cert că această centrală există tocmai pentru buna funcţionare a imobilului în cauză.".

Drept urmare, se poate observa că aceste critici nu reprezintă doar reiterări ale nemulţumirilor recurentului formulate în etapa procesuală a apelului, ci şi veritabile critici de netemeinicie, recurentul tinzând la a provoca o reapreciere a probatoriului şi o schimbare a situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, aspecte nepermise în etapa procesuală a recursului.

În acest context, Înalta Curte reţine că memoriul de recurs nu cuprinde o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Recurentul nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, astfel că simplele susţineri formulate prin cererea de apel şi reiterate, ca atare, integral, prin memoriul de recurs, nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Se constată astfel, că întreaga argumentaţie din memoriul de recurs reprezintă o reluare a susţinerilor cuprinse în cererea de apel, cu ignorarea dezlegărilor instanţei de apel ce au vizat aplicarea coroborată a prevederilor art. 1350 C. civ., a Protocolului nr. 21703/15653/2005 şi a H.G. nr. 706/1994.

Deşi recurentul se plânge de faptul că instanţa de apel nu a analizat Protocolul nr. 21703/15653/2005 încheiat între părţi, Înalta Curte constată că această analiză a fost efectuată de instanţa de apel, coroborându-l cu dispoziţiile art. 1350 C. civ., reţinând astfel: " Protocolul nu instituie obligativitatea existenţei unui acord prealabil al administratorului privind efectuarea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare dar, cu toate acestea, apreciem că în mod corect reclamanta a încunoştinţat pârâtul despre necesitatea efectuării investiţiei constând în reabilitarea centralei termice, acord pe care l-a şi obţinut prin adresa nr. x/13.08.2019. Faptul că pârâtul a arătat că deşi este de acord cu efectuarea acestor lucrări, admiţând astfel că acestea se încadrează în cheltuielile necesare funcţionării optime a imobilului, nu a fost de acord să suporte cota sa parte, nu are vreo relevanţă sub aspect juridic. Tocmai în acest sens sunt prevederile art. 1350 C. civ.."

Or, motivele din apel nu pot fi invocate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, practic recurentul critică soluţia primei instanţe, acesta fiind de fapt nemulţumit de soluţia pronunţată pe fond.

Astfel, deşi recurentul-pârât a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această invocare este una pur formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raţionamentul instanţei de apel.

Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecăţii este exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă.

În alţi termeni, întinderea controlului judiciar al instanţei de recurs este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, astfel încât nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs.

Prin urmare, se constată că recurentul nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituţia Prefectului - Judeţul Mureş împotriva deciziei civile nr. 554/A din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.