Constitutional challenge to judicial fee provisions dismissed as inadmissible due to lack of link to the procedural dispute.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de reexaminare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, la data de 2 octombrie 2024 sub nr. x/2024/a1, petenta A. a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii şi scutirea de la plata taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluţia din data de 26 iulie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Prin aceeaşi cerere, petenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., în ceea ce priveşte sintagma "numai dacă dovedeşte" şi ale art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, apreciind că se încalcă art. 1, art. 21 alin. (1)-(3), art. 56 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 1 şi art. 47 din Carta fundamentală a drepturilor omului.

2. Încheierea Curţii de Apel Braşov, secţia civilă

Prin încheierea din 15 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de reexaminare; a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a anulat cererea de reexaminare formulată de contestatoarea A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul civil nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov, având ca obiect contestaţie în anulare; a admis, în parte, cererea formulată de contestatoarea A. privind sesizarea Curţii Constituţionale; a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei "numai dacă dovedeşte" cuprinsă în art. 186 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 1 şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României; a respins cererea contestatoarei de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024, cu referire la soluţia adoptată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, petenta A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept.

Petenta susţine că se impunea sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 întrucât aceste dispoziţii au generat procedurile şi termenele imposibil de parcurs în cazul justiţiabilului victimă în cauză, care nu ar fi existat dacă nu era impusă, iraţional, obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru tuturor persoanelor fizice, independent de capacitatea de plată şi de faptul că cererea de chemare în judecată vizează încălcarea unui drept fundamental.

Apreciază că inclusiv soluţionarea cererii de repunere în termen are legătură cu sintagma atacată din art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 - toate persoanele fizice - întrucât nu ar fi existat cerere de reexaminare, cerere de repunere în termen şi termen de formulare a cererii de reexaminare dacă textul legal incriminat nu impunea obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru tuturor persoanelor fizice.

Susţine că dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ. sunt legate indisolubil, în cazul cererii de repunere în termen, de dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013.

4. Apărările formulate

În cauză, intimaţii nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 5 noiembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 la constatarea condiţiilor de admisibilitate, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19).

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte reţine că, deşi valorificarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost solicitată în cadrul unui litigiu pendinte şi că normele pretins neconstituţionale privesc dispoziţii cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (respectiv, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate.

Normele vizate de neconstituţionalitate - art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 - prevăd următoarele: "Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

În speţa pendinte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată de către recurentă în cadrul unei cereri de reexaminare, promovate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere soluţionată prin încheierea din 15 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în sensul anulării acesteia pentru nerespectarea termenului de formulare.

În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că, în mod judicios, s-a reţinut netemeinicia cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate fiind invocată cu referire la o normă care nu are legătură cu litigiul (corespunzător obiectului dosarului şi soluţiei pronunţate asupra cererii de reexaminare).

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.