Recovery of funds under special power of attorney invalidated by lack of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la 15 iulie 2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 163.800 de euro, încasaţi de aceştia în baza procurii speciale autentificate sub nr. x din 05 octombrie 2018 de către B.I.N. E. din Timişoara, şi la plata dobânzii legale asupra sumelor datorate, de la încasarea acestora şi până la recuperarea efectivă a întregii sume, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 230/PI/01 martie 2022, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a dispus obligarea pârâţilor la plata către aceştia a sumei de 163.800 euro; i-a obligat pe pârâţi la plata dobânzii legale asupra sumei de bani datorate, de la 02 aprilie 2021 şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 11.356 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 233 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii pârâţi, a schimbat hotărârea atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată; a dispus obligarea intimaţilor reclamanţi, în solidar, la plata sumei de 2.839 RON către fiecare dintre apelanţii pârâţi, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Decizia pronunţată de ÎCCJ în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1322 din 21 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 233 din 27 septembrie 2022, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 196 din 19 iulie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 230/01.03.2022 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B..

A schimbat în parte sentinţa apelată, iar în rejudecare:

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., respectiv numai în contradictoriu cu pârâtul C..

A respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta D. ca nefondată.

A respins ca nefondată cererea accesorie de obligare a pârâtei D. la plata cheltuielilor de judecată.

A menţinut în totalitate dispoziţiile sentinţei apelate în privinţa pârâtului C..

A obligat pe intimaţii-reclamanţi la plata sumei de 2 839 RON către apelanta D. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentate de taxă judiciară de timbru. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată în ceea ce priveşte onorariul de avocat din apel achitat de apelanta D.. A respins cererea apelantului C. de obligare a intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 196 din 19 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă pârâtul C. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. prin care a formulat următoarele critici:

În motivarea memoriului, acesta a susţinut că instanţa de apel a ignorat elementele de rejudecare stabilite de Înalta Curte prin decizia de casare nr. 1322/2023, elaborând un raţionament juridic care a încălcat autoritatea de lucru judecat, precum şi elementele ce duc la încadrarea prezentului recurs în dispoziţiile punctelor 6,7 şi 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de casare a stabilit în mod clar că rejudecarea se va face doar prin prisma mandatului acordat recurentului prin procura specială 865/05.10.2018, act autentic încheiat între mandatarii A. şi B. şi recurentul C., la biroul notarului F. din Timişoara. Acest act trebuia analizat, iar instanţa de apel, în rejudecare a procedat la emiterea unei hotărâri cu încălcarea acestor dispoziţii stabilite de Înalta Curte, în ciuda menţiunilor transmise de recurent, atât în pledoaria finală cât şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere că procura specială nr. 865/05.10.2018 stabileşte că recurentul poate vinde terenul la preţul convenit de părţi, fără a indica un preţ anume, instanţa de apel trebuia să analizeze acest aspect în mecanismul de formare a preţului. Atât timp cât s-a stabilit că promisiunea de vânzare-cumpărare în baza căreia recurentul a achitat întreg preţul contractual de 40.000 euro, acesta nu mai poate fi luat în discuţie, astfel cum a stabilit Înalta Curte în decizia de casare.

Acest aspect are relevanţă prin prisma faptului că instanţa de rejudecare a analizat vânzarea imobilului ce a făcut obiectul procurii speciale, ca un act juridic de sine stătător fără nicio legătură cu promisiunea de vânzare-cumpărare prin care reclamanţii au vândut acest imobil recurentului, fără a ţine cont că deja acest preţ a fost stabilit de părţi în cuprinsul acelei promisiuni de vânzare-cumpărare.

Al doilea element neanalizat de instanţa de rejudecare este menţiunea din procură cu privire la încasarea preţului în contul mamei recurentului, practic un terţ faţă de contractul părţilor, care nu a semnat nici unul dintre documentele contractuale.

Dacă ar fi luată în considerare teza indicată de intimaţi, cum că procura specială nu poate fi luată în considerare raportat la promisiunea de vânzare-cumpărare, atunci inevitabil se naşte întrebarea, cum ar fi putut aceasta să producă efectele dorite de intimaţi.

De asemenea, instanţa de apel nu a analizat intervalul temporar între încheierea procurii speciale şi a contractului de vânzare autentic şi nici de ce intimaţii au acordat mandat recurentului şi nu au ales să vândă ei în nume personal acel imobil.

Recurentul învederează că toate aceste aspecte au fost indicate în rejudecarea apelului, însă instanţa de apel nu le-a analizat, deşi hotărârea de casare a indicat în mod clar că trebuie analizată operaţiunea juridică prin prisma elementelor juridice din procura specială.

Deoarece instanţa de rejudecare nu a analizat aceste două aspecte juridice, esenţiale pentru naşterea contractului de vânzare cumpărare a terenului, contract semnat de recurent în baza procurii speciale şi care duc inevitabil spre concluzia că recurentul a acţionat la vânzare ca un veritabil proprietar şi nu ca mandatar al intimaţilor, apreciază incidente dispoziţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

7. Apărările formulate în cauză:

La data de 13.11.2024, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând totodată obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul acesteia, intimaţii au arătat că instanţa de casare a stabilit în mod clar că rejudecarea pricinii se va face doar din prisma mandatului acordat acestuia, respectiv procura specială nr. 865/05.10.2018, urmată de actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat între aceştia în calitate de mandanţi, însă nu în sensul pe care doreşte să-l impună recurentul, urmărind astfel să inducă în eroare instanţa, ci strict în sensul că orice discuţie cu privire la această promisiune excedează cadrului procesual.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării căii de atac, luată spre examinare din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea acestei căi de atac.

În cauză, prin rezoluţia din data de 10 octombrie 2024 s-a stabilit că recurentul datorează, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5778 RON, cu privire la recursul declarat în cauză, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentului în data de 15 octombrie 2024, la domiciliul procesual ales al reprezentantului său convenţional indicat de acesta prin motivele de recurs.

Totodată, prin aceeaşi adresă s-a pus în vedere recurentului posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru precum şi cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile dispoziţiilor O.U.G nr. 80/2013.

Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat a fost reiterată o dată cu citaţia privind termenul de judecată din data de 25 martie 2025, comunicată recurentului la data de 24 februarie 2025, astfel cum rezultă din citativul aflat la fila x şi a dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Cu toate acestea, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 196 din 19 iulie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

Cât priveşte solicitarea intimaţilor-reclamanţi A. şi B., de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deşi au formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinării, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 196 din 19 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge cererea intimaţilor-reclamanţi, A. şi B., de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.