Extraordinary appeal against annulment of statute of limitations bar in sale contract dispute: nullity for failure to substantiate legal grounds

Şedinţa publică din data de 20 martie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 27.05.2022 sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. au chemat in judecata pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/26.04.2017; să constate că pârâta datorează penalităţile contractuale, iar reclamanţii, diferenţa de preţ; să fie obligată pârâta la îndeplinirea obligaţiilor contractuale constând în prezentarea declaraţiei în vederea radierii sarcinilor din cartea funciară şi predarea imobilului conform.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa nr. 1868 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca prescrisă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 1529 din 23 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1868 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a fost anulată sentinţa apelată şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, primei instanţe.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1529 din 23 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. C. S.R.L..

Recurenta a susţinut că instanţa de apel, contrar celor reţinute de prima instanţă, aplicând greşit normele de drept material vizând prescripţia, respectiv art. 2506 alin. (4), art. 2508 şi art. 2510 C. civ., a încălcat prevederile art. 1699 alin. (2) C. civ. şi a reţinut că pârâta a înţeles să renunţe la beneficiul prescripţiei împlinite, fiind vorba de o manifestare de voinţă tacită, dar neechivocă, exprimată atât în cuprinsul mesajului transmis la data de 20.09.2021, prin care pârâta informează că poate începe procedura de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare, cât şi prin notificarea din 16.09.2021.

5. Apărările formulate în cauză

La 29 octombrie 2025, intimaţii au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii, în raport cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., referitor la solicitarea de rejudecare a cauzei de către Înalta Curte şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că instanţa de apel, urmare a unei analize detaliate a materialului probatoriu administrat în cauză, a aplicat, în mod corect, normele de drept material privitoare la prescripţia extinctivă, precum şi dispoziţiile art. 1669 alin. (2) C. civ.

Intimaţii au invocat dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu decizia nr. 1296 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin rezoluţia din 4 decembrie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 20 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la susţinerea formală a încălcării dispoziţiilor art. 1699 alin. (2), art. 2506 alin. (4), art. 2508 şi art. 2510 C. civ., întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei.

Fără existenţa unor expuneri care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel, care a determinat soluţia de admitere a apelului formulat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 1868 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a normelor de drept incidente în cauză, Înalta Curte nu poate identifica în memoriul de recurs aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de curtea de apel.

Reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu referire la solicitarea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, reţinând culpa procesuală a părţii căzute în pretenţii, în speţă, a recurentei pârâte S.C. C. S.R.L., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii A. şi B., în cuantum de 5000 RON.

În acest context, Înalta Curte reţine, totodată, în aplicarea aceloraşi prevederi legale, precum şi a celor ale art. 451 alin. (2) C. proc. civ., că onorariul avocatului solicitat pe această cale poate fi încuviinţat de instanţa de judecată, ca şi cheltuială de judecată, dacă este necesar (activitatea desfăşurată de avocat este utilă instanţei de judecată), real şi rezonabil, instanţa având obligaţia să vegheze la menţinerea echilibrului procesual şi la asigurarea garanţiilor pentru părţi în vederea desfăşurării unui proces echitabil.

Or, se constată că din datele concrete ale cauzei rezultă că acordarea în integralitate o onorariului apărătorului ales al intimaţilor, achitat conform chitanţei doveditoare depuse la dosar, nu este justificată nici prin raportare la aceste dispoziţii anterior evocate, întrucât cuantumul acestuia nu este rezonabil faţă de complexitatea cauzei, în condiţiile în care dosarul a fost reţinut în pronunţare la primul termen de judecată prin prisma excepţiei nulităţii căii de atac, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi faţă de activitatea depusă de avocat în susţinerea apărării (constând în formularea unei întâmpinări şi a concluziilor în faţa instanţei de recurs asupra excepţiilor procesuale invocate), impunându-se, aşadar, reducerea onorariului pretins (de 8.000 RON), ca parte componentă a cheltuielilor de judecată solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1529 A din 23 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurentă la plata către intimaţi a sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.