Cassation inadmissible for expropriation restitution cases: statutory appeal limitation and uzucapiune claims excluded from extraordinary review

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 07.07.2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea în parte a dispoziţiei nr. 19713/23.05.2016 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, respectiv în ceea ce priveşte notificările nr. x/2002, y/2002 şi 1950/2001;

- restituirea în natură a (I) imobilului teren situat în Bucureşti. str. x, parte din fosta parcela nr. 109 comuna Bucureştii Noi, respectiv a (II) terenului in suprafaţa de 965 mp situat în fosta comună Suburbană Şerban Vodă, Prelungirea Ferentari, în prezent fără număr, fost nr. 86 A (86 B în decretul de expropriere), fost nr. 86, fost fără număr;

- în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligarea pârâţilor la emiterea unei dispoziţii de propunere a unor măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, prin echivalent.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2074/18.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, a anulat în parte dispoziţia nr. x/23.05.2016 emisă de pârât, respectiv în ceea ce priveşte imobilele situate în Bucureşti şi în str. x, a obligat pârâtul să emită dispoziţie cu propunere de acordare măsuri compensatorii în favoarea reclamantelor pentru terenul în suprafaţă de 888 mp situat în Bucureşti şi pentru terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Bucureşti, str. x, a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea în natură, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C. şi D., a constatat că intervenienţii au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 300 mp situat în Bucureşti, str. x, identificat conform planului de amplasament întocmit în cauză, avizat de OCPI, a admis cererea de majorare a onorariului de expert, a obligat reclamantele să achite suma de 1.500 RON către doamna expert E., cu titlu de onorariu suplimentar şi a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată (onorariu expert).

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1777/08.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze de Minori şi de Familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primar General şi a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B. şi A., a anulat în parte sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a dispoziţiei nr. 19713/23.05.2016 emise de pârât cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 300 m.p situat în Bucureşti şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii C. şi D..

4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 726/23.06.2023, Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2016*, în rejudecarea cererii de anulare a dispoziţiei nr. 19713/23.05.2016 emise cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. x, formulate de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General cu sediul în Bucureşti, sector 5 şi Primarul General al Municipiului, precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C. şi D.:

A anulat în parte dispoziţia nr. x/23.05.2016 emisă de pârât şi cu privire la imobilul situat în Bucureşti.

A obligat pârâtul să emită dispoziţie cu propunere de restituire în natură pentru terenul în suprafaţă de 300 mp situat în Bucureşti.

A respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C. şi D..

A luat act că reclamantele vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-au decis următoarele:

"Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanţii-pârâţi Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primarul General al Municipiului Bucureşti ambii cu sediul în Bucureşti, B-dul x, nr. 47, sector 5 şi de intervenienţii principali C. şi D., ambii cu domiciliul în Bucureşti şi cu reşedinţa în Bucureşti, str. x împotriva sentinţei civile nr. 726/23.06.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/2016.

Admite apelul formulat de către apelantele reclamante A. şi B., ambele cu domiciliul ales la SCA "F.", în Bucureşti, B-dul x, nr. 17, împotriva sentinţei civile nr. 726/23.06.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/2016.

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul în care obligă pârâtul să restituie în natură terenul de 300 mp situat în Bucureşti, strada x, numărul 69.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate".

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs intervenienţii principali C. şi D., criticând soluţia pentru nelegalitate.

În cuprinsul cererii de recurs s-au formulat, în esenţă, următoarele critici:

În primul ciclu procesual, în apel, completul a încălcat regulile de procedură trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe, deşi părţile nu au solicitat prin cererile de apel sau prin întâmpinare rejudecarea.

Instanţa de apel din primul ciclu procesual trebuia să supună dezbaterii acest aspect, în condiţiile art. 14 alin. (4)-(6) C. proc. civ., încălcând aşadar, principiul contradictorialităţii.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatele-reclamante A. şi B. au depus întâmpinare prin care au invocat, pe cale de excepţie, nulitatea recursului, având în vedere că motivul de nelegalitate este invocat formal, iar criticile vizează decizia instanţei de apel din primul ciclu procesual, precum şi inadmisibilitatea căii de atac faţă de obiectul cauzei - anulare dispoziţie emisă de primar în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare.

8. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 9 septembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris aflată la dosarul de recurs.

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 04 februarie 2025, conform dovezilor de la dosar.

Prin rezoluţia din 10 februarie 2025 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a cererii de recurs la data de 18 martie 2025.

La termenul menţionat, Înalta Curte a rămas în pronunţare cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens, art. 457 C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalităţii consfinţit prin art. 457 menţionat anterior şi art. 129 din Constituţie.

În speţă, prin decizia civilă nr. 1777/08.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primar General şi a admis apelul formulat de reclamantele B. şi A., a anulat în parte sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a dispoziţiei nr. 19713/23.05.2016 emise de pârât cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 300 m.p situat în Bucureşti şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C. şi D..

Prin urmare, în rejudecare, sentinţa şi decizia pronunţate ulterior au vizat cererea de anulare a dispoziţiei emise de primar, ceea ce se încadrează în ipoteza reglementată prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererea de intervenţie fiind arondată aceleiaşi direcţii juridice, întrucât ea viza imobilul obiect al chiar respectivei dispoziţii administrative a cărei solicitare de anulare se rejudeca.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, au următorul conţinut:

"Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Legea nr. 10/2001 este o lege specială, astfel că textele de lege citate au incidenţă în cauza pendinte.

Înalta Curte constată de altfel, faptul că înşişi recurenţii au arătat prin punctul de vedere realizat în referire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, că "acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată o dată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale" (pagina 85 dosar recurs). Or, astfel cum s-a învederat anterior, în procedura Legii nr. 10/2001, singura cale de atac permisă de legiuitor este apelul.

Suplimentar celor deja expuse, Înalta Curte constată că la data pronunţării sentinţei civile nr. 726/23.06.2023 a Tribunalului Bucureşti, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. reglementau că "(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Or, la art. 94 lit. j)3) C. proc. civ., sunt menţionate cererile de uzucapiune, indiferent de valoarea lor:

"cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare".

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a se dispune cu prioritate asupra aspectului inadmisibilităţii recursului.

În consecinţă, raportat la ansamblul considerentelor expuse, recursul formulat în cauză de recurenţii-intervenienţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie va fi respins ca inadmisibil, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-intervenienţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 397A din 2 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B., intimaţii-pârâţi Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primarul General al Municipiului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.