Competence conflict in objection to execution: exclusion of Art. 714(2) C. proc. civ. exception when challenging entire execution procedure and enforcement titles

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă în data de 07 mai 2024, sub numărul x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B., Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti C., D. - executor judecătoresc, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, E. - executor judecătoresc şi preşedintele CEJ Bucureşti, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, F. - executor judecătoresc şi vicepreşedintele UNEJ, Judecătoria Moreni, G. - judecător în cadrul Judecătoriei Moreni, H. - judecător în cadrul Judecătoriei Moreni, I., grefier în cadrul Judecătoriei Moreni, J., grefier în cadrul Judecătoriei Moreni, a formulat contestaţie la executarea silită ce face obiectul dosarelor nr. x/2023 şi nr. y/2023, înregistrate la Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti C., efectuată la solicitarea intimatului creditor B., prin care a solicitat restrângerea executării la valoarea creanţei urmărite, conform art. 702 C. proc. civ.. admiterea contestaţiei la executare şi anularea executării silite prin anularea tuturor formelor de executare din cadrul dosarelor execuţionale de la SPEJ şi de la instanţă, precum şi a procedurilor execuţionale în integralitate, în baza art. 712 C. proc. civ., efect al soluţionării capetelor de cerere nr. x, 4 şi 5; constatarea nulităţii absolute şi a inexistenţei juridice a titlurilor executorii pretins deţinute de numitul B. (act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K.

în dosarul x/2023 şi act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023) din motive de fraudă a pretenţiilor şi a procedurii care a culminat cu emiterea lor, dosarele, pretenţiile şi procedurile în cauză fiind atacate deja pe calea contestaţiei la executare care face obiectul dosarului judiciar aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2024; constatarea deţinerii de calitate procesuală pasivă a tuturor părţilor chemate să răspundă, ca şi coparticipanţi la procedura executării silite, respectiv ca şi coautori ai diferitelor acte defectuoase întocmite în cadrul procedurii execuţionale si în legătură cu aceasta, pe baza incidenţei motivelor 1-9 prezentate pe larg în Partea a 3-a a motivării care urmează;

în vederea soluţionării corecte şi complete a capătului de cerere nr. x, a solicitat constatarea nulităţii absolute şi a inexistenţei juridice a încheierilor de admitere ale executorului judecătoresc plus toate celelalte înscrisuri conexe, precum şi ale judecătorilor de la Judecătoria Moreni, ca efect al incidenţei motivelor prezentate pe larg; constatarea persistenţei cu rea-voinţă a tuturor celor 12 părţi (chemate să răspundă) în procesul execuţional defectuos şi, pe cale de consecinţă, obligarea fiecărei părţi la plata, cu titlu de daune materiale, daune morale şi daune-interese a unei sume în cuantum de 1/12 din valoarea prejudiciului provocat, acest prejudiciu ridicându-se, conform sumelor imputate de SPEJ C., la valoarea totală de 8016,61 RON, compusă din 3447,90 RON + 3652,70 RON + 916,01 RON, ceea ce înseamnă că partea individuală de daună pentru fiecare din cele 12 de intimate este în cuantum de 668,05 RON fiecare; achitarea de către intimate, în solidar, a tuturor sumelor reprezentând cheltuieli de judecată, conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9681 din 11 septembrie 2024, Judecătoria Buftea, în dosar nr. x/2024, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

În motivare, această instanţă a reţinut că, prin contestaţia la executare, se solicită anularea inclusiv a încheierilor de încuviinţare a executării silite, contestatorul solicitând constatarea nulităţii absolute şi a inexistenţei juridice inclusiv a încheierilor de încuviinţare a executării silite.

Instanţa a mai reţinut că, din cuprinsul dosarului execuţional nr. x/2023 rezultă că în vederea încuviinţării executării silite a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023, la cererea creditorului B. şi împotriva debitorilor A. şi L., executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Moreni, instanţă care şi-a verificat competenţa şi a stabilit că este instanţă de executare, pronunţând încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 31.01.2024 în dosarul nr. x/2023.

Instanţa a mai relevat şi faptul că în vederea încuviinţării executării silite a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul x/2023, la cererea creditorului B. şi împotriva debitorilor A. şi L., executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Moreni, instanţă care şi-a verificat competenţa şi a stabilit că este instanţă de executare, pronunţând încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 31.01.2024 în dosarul nr. x/2023.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de executare în cazul pluralităţii de debitori, instanţa a reţinut că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A conchis că instanţa competentă în cauză este Judecătoria Moreni.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 26 noiembrie 2024.

Judecător G. a formulat declaraţie de abţinere în dosarul nr. x/2024, la data de 18.10.2024, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 C. proc. civ., declaraţie care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din data de 28.10.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024

Judecător M. a formulat declaraţie de abţinere în cauză la data de 04.11.2024, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., în ce priveşte soluţionarea dosarului nr. x/2024 al Judecătoriei Moreni, motivat de faptul că se află în relaţii de colegialitate cu pârâţii din cauza nr. 12117/94/2024, născând îndoieli referitoare la imparţialitatea sa, cererea de abţinere fiind admisă prin încheierea din camera de consiliu din 05.11.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024.

Judecător H. a formulat declaraţie de abţinere în cauză la data de 14.11.2024, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în ce priveşte soluţionarea dosarului nr. x/2024 al Judecătoriei Moreni, motivat de faptul că are calitatea de pârât în cauză, cererea de abţinere fiind admisă prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 19.11.2024, în dosar nr. x/2024.

La data de 20.11.2024, cauza a fost repartizată la singurul complet care mai poate judeca cererea, respectiv C3 civil arestaţi, prezidat de preşedintele instanţei parte în proces.

La data de 26.11.2024, magistratul N. a formulat declaraţie de abţinere la soluţionarea cauzei nr. 12117/94/2024.

Prin încheierea din 04 decembrie 2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis cererea de abţinere formulată de doamna judecător N. de la soluţionarea cererii care face obiectul dosarului nr. x/2024 şi a dispus înaintarea dosarului Judecătoriei Pucioasa, în vederea repartizării aleatorii a cauzei.

2.2. Judecătoria Pucioasa, prin încheierea din 28 ianuarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se afla în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului."

A relevat că respectiva prevedere instituie o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, în situaţia urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare.

Prin încheierile pronunţate de Judecătoria Moreni în dosarul nr. x/2023 din 29.01.2024 şi în dosarul nr. x/2023 din 31.01.2024 a fost încuviinţată executarea silită pentru realizarea dreptului creditorului şi anume evacuarea şi predarea bunurilor imobile.

A conchis că rezultă fără dubiu din cuprinsul contestaţiei şi al dosarelor de executare silită ataşate, că în cauză a fost începută urmărirea silită imobiliară, solicitându-se predarea imobilelor ce fac obiectul titlurilor executorii act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul nr. x/2023 si act de adjudecare seria x nr. x din 20.12.2023 emis de BEJ K. în dosarul nr. x/2023.

A mai reţinut că debitorul A. figurează cu domiciliul în jud. Dâmboviţa, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Moreni, iar imobilele urmărite silit se află situate în loc. Chiajna, judeţ Ilfov, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea şi, în raport de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., precum şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", conchizând că în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

A concluzionat instanţa că prin depunerea cererii la Judecătoria Buftea, reclamantul a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei aflate în circumscripţia curţii de apel în care se află situate imobilele urmărite silit, conform dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., text de lege invocat explicit în cuprinsul contestatiei la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B., SPEJ C., D., CEJ de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, E., UNEJ, F., Judecătoria Moreni, G., H., I., J. prin care acesta a contestat executarea silită care face obiectul dosarului nr. x/2023 şi nr. y/2023, înregistrate la SPEJ C., la solicitarea intimatului creditor B., prin care a solicitat restrângerea executării la valoarea creanţei urmărite; admiterea contestaţiei la executare şi anularea executării silite prin anularea tuturor formelor de executare din cadrul dosarelor execuţionale de la SPEJ şi de la instanţă, precum şi a procedurilor execuţionale în integralitate; constatarea nulităţii absolute şi a inexistenţei juridice a titlurilor executorii pretins deţinute de B.; constatarea deţinerii de calitate procesuală pasivă a tuturor părţilor chemate să răspundă, ca şi coparticipanţi la procedura executării silite, respectiv ca şi coautori ai diferitelor acte defectuos întocmite în cadrul procedurii execuţionale si în legătură cu aceasta; constatarea nulităţii absolute şi a inexistenţei juridice a încheierilor de admitere ale executorului judecătoresc plus toate celelalte înscrisuri conexe, precum şi ale judecătorilor de la Judecătoria Moreni, ca efect al incidenţei motivelor prezentate pe larg; constatarea persistenţei cu rea-voinţă a tuturor celor 12 părţi şi, pe cale de consecinţă, obligarea fiecărei părţi la plata, cu titlu de daune materiale, daune morale şi daune-interese a unei sume în cuantum de 1/12 din valoarea prejudiciului provocat, acest prejudiciu ridicându-se, conform sumelor imputate de SPEJ C., la valoarea totală de 8016,61 RON, cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că în speţă, Judecătoria Buftea şi Judecătoria Pucioasa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, în sensul că prima instanţă a apreciat incidente în cauză dezlegările date Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la competenţa instanţei de executare în cazul pluralităţii de debitori, iar cea de-a doua instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se afla în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului."

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, prin încheierile pronunţate de Judecătoria Moreni în dosarul nr. x/2023 din 29.01.2024 şi în dosarul nr. x/2023 din 31.01.2024 a fost încuviinţată executarea silită pentru realizarea dreptului creditorului.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite".

Contrar aprecierii Judecătoriei Pucioasa, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".

Coroborând tocmai prevederile art. 712 C. proc. civ. cu art. 713 C. proc. civ. şi cu art. 714 C. proc. civ., indicate în hotărârea de declinare, din punct de vedere al metodelor de interpretare raţională, sistematică şi teleologică ale acestor norme juridice indicate, rezultă că prevederea din alineatul secund al art. 714 C. proc. civ. reprezintă o reglementare legală cu caracter de excepţie faţă de regula instituită prin alineatul prim al aceluiaşi art. 714 C. proc. civ.:

"(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare". Drept urmare, norma juridică prevăzută în art. 714 alin. (2) C. proc. civ. este una de strictă interpretare şi aplicare, dat fiind caracterul ei de excepţie.

Or, atât timp cât în cuprinsul celor două încheieri pronunţate de Judecătoria Moreni în dosarul nr. x/2023 din 29.01.2024 şi în dosarul nr. x/2023 din 31.01.2024, a fost încuviinţată executarea silită a titlurilor executorii în toate formele şi nu doar sub forma urmăririi silite sau/şi a predării silite a bunurilor imobile şi atât timp cât contestaţia la executare prezentă vizează întreaga executare silită, deci inclusiv aspecte concrete legate de încheierile de încuviinţare a executării silite, de înseşi titlurile executorii, deci elemente distincte de aspectele arondate exclusiv urmăririi silite sau/şi predării silite a bunurilor imobile (premisa aplicării textului de excepţie), Înalta Curte, folosind metodele de interpretare raţională, sistematică şi teleologică, apreciază că într-adevăr, în cauză nu este incident textul juridic de excepţie reglementat de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a considerat în mod eronat Judecătoria Pucioasa.

De altfel, se observă suplimentar, în aceeaşi direcţie expusă, şi faptul că în cuprinsul contestaţiei la executare sunt formulate ample critici inclusiv în privinţa titlurilor executorii, ceea ce ar putea ilustra - până la eventuale clarificări din partea contestatorului - şi incidenţa în cauză, din perspectiva competenţei, inclusiv a prevederilor art. 714 alin. (3) partea a doua C. proc. civ., prevederi care trimit, de asemenea, la instanţa de executare.

Jurisprudenţa instanţei supreme invocată de Judecătoria Pucioasa nu poate constitui un contraargument valid, atât timp cât în una din cele două decizii civile invocate, obiectul cererii - ridicare sechestru asigurător judiciar - era diferit de cel prezent (contestaţie la executare) şi atât timp cât în ambele decizii civile menţionate în hotărârea de declinare, se punea în discuţie executarea unor titluri în temeiul Codului de Procedură Fiscală, procedură care, deşi în lipsă se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., totuşi comportă anumite trăsături specifice.

Aşadar, atât timp cât pentru argumentele care preced, nu s-a stabilit existenţa în cauză a vreunei situaţii de excepţie date de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând aşadar, că scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, a fost asigurat în cauză, instanţa de executare fiind deja determinată prin efectul pronunţării încheierilor prin care s-au încuviinţat executările silite, rezultă pe cale de consecinţă că acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii din prezenta cauză, procedură în care se contestă executarea silită declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data încuviinţării executărilor silite din prezenta cauză, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executărilor silite, date fiind statuările din decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Aşadar, în cauză, deşi competenţa de soluţionare a cauzei potrivit raţionamentului sus-menţionat aparţine Judecătoriei Moreni, Înalta Curte reţine că toţi judecătorii din cadrul Judecătoriei Moreni au fost constataţi incompatibili să soluţioneze cauza, cererile de abţinere ale tuturor acestora fiind admise, astfel că în mod corect Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin încheierea din 04 decembrie 2024 a înaintat spre soluţionare unei alte judecătorii din circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa cauza, în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., soluţionând conflictul de competenţă prezent, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.