Trademark registration challenge appeal inadmissible; finality of appellate ruling upheld

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 17 ianuarie 2023 sub nr. de dosar x/2023, reclamanta-contestatoare A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) şi B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să dispună: desfiinţarea Hotărârii nr. 96/18.05.2022 emise de OSIM, din dosarul nr. x/2022 şi admiterea la înregistrare a mărcii C. nr. x, având în vedere că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 84/1998 pentru a se reţine respingerea la înregistrare a mărcii reclamantei, aceasta îndeplinind condiţiile de valabilitate şi legalitate prevăzute de lege; obligarea pârâtei OSIM să înregistreze cererea de marcă C. astfel cum a fost depusă spre înregistrare.

În drept, s-au invocat prevederile dispoziţiilor Legii nr. 84/1998.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 603/23.05.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. prin mandatar D. S.R.L. şi Oficiul de Stat Pentru Inventii şi Marci, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 18 iulie 2023 sub nr. x/2023.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 47A din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 603/23.05.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi B., prin mandatar D. S.R.L., ca nefondat.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 10 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L. a fost comunicată pârâţilor Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi B., prin mandatar D. S.R.L. la datele de 24 şi 28 octombrie 2024, conform dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs.

Intimatul-pârât B., prin mandatar D. S.R.L. a depus la data de 25 noiembrie 2024 la dosar, întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, aceasta fiind comunicată recurentei-reclamante la data de 10 decembrie 2024 .

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârât.

6. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a învederat că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material.

A susţinut că instanţa de apel, făcând o cercetare sumară şi fără a încuviinţa expertiza solicitată, a reţinut faptul că între cele doua mărci există o similaritate ridicată, că riscul de confuzie pentru public este foarte ridicat, constând într-o confuzie directă, cu alterarea gravă a funcţiilor esenţiale ale mărcii, de indicare a provenienţei şi calităţii unui produs sau serviciu, aceste aprecieri fiind complet eronate din punct de vedere logico-juridic, fapt ce atrage după sine în mod implicit aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la presupusa similitudine fonetică şi vizuală între denumirile mărcilor "E." şi "C.", susţine că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că aceste două denumiri sunt similare sub aspectul foneticii, însă acestea nu sunt, având în vedere că sunt suficiente elemente semnificative de individualizare între cele două mărci pentru a nu se crea o confuzie în rândul consumatorului, în sensul în care prima marcă ilustrează doar un element reprezentat de sintagma "E.", iar marca recurentei prezintă două elemente distinctive şi diferite faţă de prima, şi anume sintagma compusă "C.". Astfel, diferenţa fonetică este reprezentată atât de alăturarea structurală dintre cele două cuvinte, cât şi de modalitatea de pronunţare a denumirii mărcii "C.".

Elementele verbale ale mărcilor în conflict sunt alcătuite din cuvinte cu rezonanţă fonetică şi semantică diferită, astfel că asupra consumatorului mediu impactul auditiv este total diferit.

Expune că asocierea particulelor lingvistice "C." şi "C." creează o expresie nouă, distinctă, cu înţeles de sine stătător, accentul căzând pe particula "DE", care se constituie de altfel ca element dominant ce are capacitatea de a asigura individualitatea şi distinctivitatea mărcii în raport cu marca opusă. În aprecierea caracterului dominant al elementului "C." trebuie avute în vedere calităţile intrinsece ale acestui element verbal prin compararea lui cu celelalte calităţi ale elementelor mărcii opuse.

Din punct de vedere conceptual, deşi instanţa de apel a reţinut ca fiind corectă soluţia Comisiei, a făcut o analiză sumară, fără a administra probatoriul solicitat - expertiza de specialitate şi nu a precizat în mod complet şi argumentat de ce cele două mărci sunt similare din punct de vedere conceptual.

Din punct de vedere conceptual, instanţa trebuia să apeleze la opinia unui specialist, care să verifice şi să constate faptul că semnele analizate nu sunt similare, cele 2 mărci prezintă semne distinctive cu deosebiri preponderente între ele.

Din punct de vedere al pieţei pe care vor funcţiona ambele mărci, instanţa de apel a făcut o interpretare eronată cu privire la acest aspect, întrucât cu privire la identitatea şi similaritatea produselor şi serviciilor comercializate sub denumirea acestor două mărci, simpla comercializare de produse similiare de către cele doua mărci este insuficientă pentru a crea un risc de confuzie în rândul publicului consumator.

A citat hotărârea "Canon" (punctele 29-30), în cuprinsul căreia Curtea a explicat domeniul de aplicare al confuziei privind produsele sau serviciile.

Consideră că riscul de asociere trebuie apreciat ca insuficient pentru a determina respingerea cererii de înregistrare a mărcii recurentei, arătând că aceste considerente nu pot fi reţinute pentru a se dispune respingerea cererii recurentei în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 6 alin. (2) lit. b) si lit. f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice, dând eficienţă, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale civile, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens, art. 457 C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalităţii consfinţit prin art. 457 menţionat anterior şi art. 129 din Constituţie.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată a fost reprezentat de desfiinţarea Hotărârii nr. 96/18.05.2022 emisă de OSIM, din dosarul nr. x/2022 şi admiterea la înregistrare a mărcii C. nr. x, precum şi obligarea pârâtei OSIM să înregistreze cererea de marcă C. astfel cum a fost depusă spre înregistrare.

Prin respectiva hotărâre, emisă de Comisia de Contestaţii Mărci în dosar CCM nr. x/2022, s-a respins contestaţia formulată şi s-a menţinut decizia de respingere a înregistrării cererii de marcă combinată individuală C. după opoziţie.

Temeiul juridic al contestaţiei l-au reprezentat dispoziţiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, potrivit cărora "(1) Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor în termen de 3 luni de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti."

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 603/23.05.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins contestaţia formulată, iar prin decizia civilă nr. 47A din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 603/23.05.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive: [...] 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

În prezenta cauză, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, decizia pronunţată în apel este, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (1) partea finală din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice coroborate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., definitivă, întrucât a fost exercitată singura cale de atac permisă de lege, şi anume apelul.

În consecinţă, recursul formulat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 47 A din 17 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. prin mandatar D. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 47 A din 17 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. prin mandatar D. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.