Civil revision of criminal judgment: limits of extra petita and res judicata authority of prior civil decisions in restoring pre-offense property situation

Şedinţa publică din data de 5 martie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea a cărei revizuire se solicită

Prin decizia penală nr. 357A din data de 19 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Alba - Iulia, părţile civile U.A.T. Comuna Tauţ, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Arad, A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 65 din 04 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi în parte încheierea din 12.01. 2023 a Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia penală şi rejudecând:

I. 1. A fost schimbat temeiul achitării inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a - II - a C. proc. pen.

2. A fost schimbat temeiul achitării inculpatei persoană juridică S.C. D. S.R.L pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire cu privire la săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (1) coroborat cu art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a C. proc. pen.

3. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

4. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Constată că inculpaţilor G. (decedat) şi E., în calitate de succesori cu titlu universal ai defunctei H., li se cuvenea, împreună, cota de 1/28 din universalitatea de bunuri ce a aparţinut acesteia după autoarea I..

II. În baza art. 397 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul revenirii următoarelor terenuri în domeniul public al statului sau, după caz, în domeniul public ori privat al Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Tauţ sau Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Arad. Totodată ca efect al acestei dispoziţii, i-a repus pe apelanţii B., A. şi J. în drepturile avute anterior săvârşirii infracţiunilor.

- suprafeţele de 8.733,2772 ha teren forestier şi 9,6985 ha teren agricol împreună cu clădirile şi alte construcţii existente pe acestea, aflate pe raza comunei Nadăş, jud. Arad;

- suprafaţa de teren forestier de 487,7 ha, conform proceselor-verbale nr. x/04.12.2006 şi nr. y/15.12.2006 întocmite de comuna Tauţ;

- suprafaţa de teren - păşune împădurită de 567,3 ha, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008 întocmit de comuna Tauţ;

- suprafaţa de teren - păşune de 336,1 ha, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008 întocmit de comuna Tauţ;

- clădire şi teren aferent situată în municipiul Arad, strada x, nr. 4-6A, jud. Arad, conform procesului-verbal de predare primire nr. x din 19.07.2010, imobil compus din apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U1 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 35,5 mp compus din 2 camere; apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 181 mp, compus din: 1 birou, 2 laboratoare, 3 magazii, antreu; apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U3 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 375 mp, compus din: 5 camere, antreu, nişă, cămară de alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, coridor, 2 cămări la subsol; apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x -C1-U4 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 394 mp, compus din: 8 camere, antreu, nişă, cămară alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, 2 coridoare, cămară în subsol; apartament nr. x, etaj mansardă, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U5 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 30 mp, compus din 2 camere; apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U6 Arad, nr. top. x, compus din: 2 camere, antreu, baie, WC, cămară în subsol; teren intravilan în suprafaţă de 1591 mp, situat în mun. Arad, str. x, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x). Imobilele s-au predat prin procesul-verbal de predare - primire nr. x/19.07.2010 de către O.C.P.I. Arad inculpaţilor G. şi E..

Totodată ca efect al acestei dispoziţii, a repus apelanţii B. şi A. în drepturile avute anterior săvârşirii infracţiunilor.

S-a stabilit că Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Arad şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tauţ vor întreprinde, în condiţiile legii civile, demersurile necesare pentru a intra în posesia bunurilor în privinţa cărora s-a restabilit situaţia anterioară.

III. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost anulate următoarele înscrisuri:

- procesul-verbal de punere la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Tauţ nr. 1964/04.12.2006 întocmit de R.N.P. ROMSILVA -D.S.Arad şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x/15.12.2006, întocmit de comuna Tauţ privind suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră de 4.641,1 ha;

- procesul-verbal de predare-primire nr. x/15.12.2006 încheiat de D.S. Arad-fostul O.S. Ineu privind mijloace fixe - clădiri şi construcţii aflate în perimetrul suprafeţei retrocedate;

- procesul-verbal de predare primire nr. x/06.08.2007, încheiat de D.S. Arad- fostul O.S .Ineu privind linie curent;

- procesul-verbal de predare primire nr. x/20.08.2007, încheiat de D.S. Arad- fostul O.S. Ineu privind drumuri forestiere;

- procesul-verbal de punere la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Tauţ nr. 1826/04.12.2006, întocmit de comuna Tauţ şi procesul-verbal de punere în posesie nr. x/15.12.2006, întocmit de comuna Tauţ privind suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră de 487,7 ha;

- procesul-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008, întocmit de comuna Tauţ, privind suprafeţele de teren - păşune împădurită de 567,3 ha;

- procesul-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008, întocmit de comuna Tauţ privind suprafeţele de teren - păşune de 336,1 ha;;

- declaraţia martorului K., autentificată la data de 31.01.2003 la B.N.P. C. din Mun. Arad sub nr. x/2003 (voi. 18, fila x, d.u.p.);

- menţiunile din cartea funciară operate în baza sentinţelor civile nr. 657/2006 din 30.03.2006 pronunţată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, şi sentinţei civile nr. 774/31.03.2009 pronunţată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2009;

- certificatul suplimentar de legatar nr. 9 din data de 14.02.2011, eliberat de către Biroul Notarial L. din Arad în dosarul nr. x/2011;

- menţiunile din cartea funciară operate în baza deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul x/2005, precum şi în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9 din data de 14.02.2011.

IV. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile Comuna Tauţ şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Arad şi au fost obligate inculpatele E., F. şi S.C. D. S.R.L., în solidar, să plătească părţilor civile:

- Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA - Direcţia Silvica Arad, suma totală de 1.190.945 RON (compusă din suma de 501.105 RON reprezentând profitul înregistrat de inculpata persoana juridică S.C. D. S.R.L., obţinut de aceasta ca urmare a activităţii de exploatare forestieră şi servicii de vânătoare a fondului forestier predat, precum şi suma de 689.840 RON, reprezentând încasări realizate în anii 2012, 2013 şi 2014 de către inculpaţii G. şi E., cu titlu de preţ de la persoana juridică S.C. D. S.R.L. pentru vânzare masă lemnoasă pe picior).

- U.A.T. Comuna Tauţ, suma de 758.342 RON reprezentând subvenţii acordate în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţa pentru păşune, pentru perioada 2007-2013 la care se adaugă dobânzile aferente.

A fost admisă, în parte, cererea de constituire parte civilă formulată de A. şi B. şi au fost obligate inculpatele E. şi F., în solidar, la plata către aceştia a sumelor de câte 10.000 euro, cu titlu de daune morale. Au fost menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauză, astfel:

I. Cu privire la inculpaţii G. şi E. - cele instituite prin ordonanţa procurorului nr. 1/P/2024 (actualmente 103/P/2020) din 26.02.2014 asupra următoarelor imobile aparţinând inculpaţilor G. şi E.:

A. Imobil constând în teren în suprafaţă de 8.742,9757 ha, situat pe raza administrativă a com. Tauţ (sat Nadăş) jud. Arad, evaluat conform Rapoartelor de expertiză tehnică actualizată pentru imobile pe anul 2014 la nivelul com. Tauţ la aproximativ suma de 20.971.503 Euro.

B.1- Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-UI Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 35,5 mp compus din 2 camere, în valoare de 76.476 RON.

B.2- Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U2 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 181 mp, compus din: 1 birou, 2 laboratoare, 3 magazii, antreu, în valoare de 428.514 RON.

B.3- Imobil constând în apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U3 Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 375 mp, compus din: 5 camere, antreu, nişă, cămară de alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, coridor, 2 cămări la subsol, în valoare de 1.050.192 RON.

B.4- Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 394 mp, compus din: 8 camere, antreu, nişă, cămară alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, 2 coridoare, cămară în subsol, în valoare de 1.145.840 RON.

B.5- Imobil constând în apartament nr. x, etaj mansardă, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x în suprafaţă de 30 mp, compus din 2 camere, în valoare de 64.627 RON.

B.6- Imobil constând în apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, compus din: 2 camere, antreu, baie, WC, cămară în subsol, în valoare de 168.031 RON.

B.7- Teren intravilan în suprafaţă de 1591 mp, situat în mun. Arad, str. x, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, este aferent construcţiilor de mai sus.

C. 1 - Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în supr. de 54 mp, compus din: spaţiu cu altă destinaţie, WC, pivniţă, în valoare de 121.176 RON.

D.1 - Imobil constând în apartament nr. 8/a, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x-CI-UlO Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 94 mp, compus din: cameră, cameră de servitoare, bucătărie, baie, antreu, WC, pasaj, boxă; în valoare de 169.954 RON.

D.2 - Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 146 mp, compus din: 3 camere, bucătărie, antreu, baie, balcon, 3 boxe, în valoare de 225.374 RON.

E.1- Imobil constând în apartament situat în mun. Arad str. x apt. 11, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafaţă de 96 mp, compus din: 2 camere, bucătărie, baie, cămară alimente şi boxă, în valoare de 161.041 RON.

F.l - Imobil constând în teren în suprafaţă de 2.228 mp, situat în loc. Radna, nr. 241/a, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Lipova, nr. top. xb/1, în valoare de aprox. 11.140 Euro.

II. Cu privire la inculpata E., cea instituită prin ordonanţa nr. 1/P/2014 (actualmente 103/P/2020) din 04.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara privind poprirea sumei de 63.482,98 RON, precum şi a oricăror sume de bani ce urmau a fi plătite pentru Schema de plată unică pe suprafaţă - 2014, aflate în proprietatea APIA - Centrul Judeţean Arad.

A fost respins apelul declarat de apelantul J. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate şi încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2020, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul J. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele E. şi F., în solidar, la plata sumei de 17.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, fond şi apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba - Iulia au rămas în sarcina statului.

În baza art. 273 C. proc. pen., fost admisă cererea formulată de martora M. şi s-a dispus restituirea către aceasta a cheltuielilor de transport prilejuite de chemarea sa în faţa instanţei de judecată, în sumă de 875 RON, ce se va avansa din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C., E., F. şi S.C. D. S.R.L., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 17.01.2025, revizuenţii E., F. şi S.C. D. S.R.L. au solicitat revizuirea laturii civile a deciziei penale nr. 357/A din 19.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, invocând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Asupra motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că prin decizia a cărei revizuire se cere, instanţa penală a depăşit limitele învestirii sale, în sensul că s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut şi a dat mai mult decât s-a cerut în soluţionarea laturii civile, sub un dublu aspect.

Sub un prim aspect, revizuenţii au criticat admiterea, prin decizia penală atacată, a laturii civile privind pe inculpatul G., decedat pe parcursul judecăţii, cu privire la acesta fiind dispusă măsura încetării procesului penal prin senţinţa penală nr. 65/04.08.2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, soluţie menţinută prin decizia a cărei latură civilă se solicită a fi revizuită.

În opinia părţilor, raportat la interpretarea per a contrario a art. 18 C. proc. pen., acţiunea civilă nu mai putea fi soluţionată în contradictoriu cu acest inculpat, făcând referire şi la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 212/02.06.2020 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 şi art. 25 alin. (5) C. proc. pen., precum şi la cauza Lagardere c. Franţei.

Revizuenţii au susţinut că, efect al încetării procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acţiunea civilă, în baza caracterului său accesoriu, trebuia să înceteze în sensul să fie lăsată nesoluţionată potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., decizia atacată necuprinzând nicio menţiune cu privire la faptul că acţiunea împotriva inculpatului G. a fost lăsată nesoluţionată, ci din contră, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, acţiunea a fost soluţionată şi patrimoniul defunctului afectat, întrucât acesta era proprietar în devălmăşie cu soţia sa, E., asupra bunurilor vizate de restabilirea situaţiei anterioare.

Sub un alt aspect, revizuenţii au criticat, în cadrul aceluiaşi motiv de revizuire, modalitatea de soluţionare a acţiunii civile în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară, a anulării proceselor-verbale de punere în posesie, a anulării menţiunilor dispuse în baza sentinţei civile nr. x/30.03.2006 pronunţate de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, a sentinţei civile nr. 774/31.03.2009 pronunţate de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2009 şi a deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2005, precum şi în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9/14.02.2011, a obligării la plata către RNP Romsilva- Direcţia Silvică Arad a sumei totale de 1.190.945 RON, a obligării la plata sumei de 758.342 RON către UAT Comuna Tauţ reprezentând subvenţii acordate în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru păşune şi a obligării la plata sumei de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale către A. şi B..

Revizuenţii au susţinut că art. 19 alin. (1) C. proc. pen. limitează din punct de vedere legal constituirea de parte civilă la "prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale", făcând referire la Decizia nr. 29/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în cuprinsul căreia s-a reţinut că "Instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere."

Astfel, recurentele au susţinut că sintagma utilizată de instanţa supremă este aceea că nu va soluţiona şi nu că va respinge acţiunea civilă ca nefondată, iar acest refuz de soluţionare decurge tocmai din depăşirea limitelor învestirii care sunt date în principal de fapta ce formează obiectul acţiunii penale.

Au mai arătat că prin comiterea de către notarul public a infracţiunii de abuz în serviciu sau comiterea de către revizuente a infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, se putea genera un singur efect, şi anume emiterea certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/2003 de către notarul C., certificat care a fost desfiinţat prin încheierea penală nr. 415/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care nu s-a constatat inexistenţa calităţii de moştenitoare a succesibilei H. după ruda sa I., ci doar s-a dispus desfiinţarea unei dovezi a acestei calităţi, certificatul fiind o dovadă a acestei calităţi, iar nu singura.

Au mai susţinut revizuenţii că certificatul de moştenitor nu a fost esenţial în soluţiile date prin sentinţa nr. 657/2006 şi decizia nr. 91/2009, legătura de rudenie fiind determinantă în acest sens.

Asupra motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că soluţia dată laturii civile din cuprinsul deciziei penale atacate încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 718/R/21.09.2006 a Tribunalului Arad privind retrocedarea unor terenuri din extravilanul localităţii Nadăş, decizia civilă nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2803/06.05.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind retrocedarea imobilului situat în Arad strada x nr. 4-6, jud. Arad, decizia civilă nr. 30/19.02.2015 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1311/09.06.2016 pronunţată de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind revizuirea deciziei civile nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara în baza pretinsului testament, sentinţa civilă nr. 1444/10.11.2016 a Judecătoriei Făgăraş rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 146/R/31.05.2017 a Tribunalului Braşov, privind revizuirea sentinţei civile nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu în baza pretinsului testament, încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin încheierea penală 603/09.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenţii au susţinut că prin dispunerea revenirii la situaţia anterioară în soluţionarea laturii civile a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei nr. 657/2009 a Judecătoriei Ineu şi al deciziei nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara prin care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor în discuţie.

În continuare, părţile au redat dispozitivul celor două decizii pretins contrarii, după care au susţinut că în procesul penal atât procurorul cât şi părţile civile au solicitat anularea celor două hotărâri judecătoreşti, însă aceste solicitări au fost respinse din moment ce în dispozitivul deciziei penale nu se dispune anularea lor. Au mai susţinut că revenirea la situaţia anterioară intervine doar atunci când este anulat însuşi actul care a stat la baza situaţiei actuale, respectiv cele două hotărâri judecătoreşti.

Or, aceste hotărâri judecătoreşti nu au fost reformate, deşi au fost formulate mai multe cereri de revizuire împotriva lor, prin urmare ele se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat, mai ales că părţile civile au fost şi ele părţi în respectivele hotărâri.

Revizuenţii au mai susţinut că decizia penală încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 30/2015 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 1311/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a tranşat inexistenţa unui testament valabil întocmit de defuncta I., precum şi a sentinţei nr. 1444/2016 a Judecătoriei Făgăraş definitivă prin decizia nr. 146/2017 a Tribunalului Braşov, unde neprezentarea testamentului original a reprezentat motivul respingerii revizuirii.

Au mai arătat că în ambele dosare au fost invocate, ca temei al revizuirii, exact aceleaşi înscrisuri invocate de procuror în rechizitoriul întocmit în dosarul penal, problema existenţei sau inexistenţei testamentului pretins lăsat de către dispunătoarea I., a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2013 al Curţii de Apel Timişoara, ce a avut ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 91/22.04.2009 a Curţii de Apel Timişoara, fiind soluţionat în sensul respingerii căii de atac prin decizia civilă nr. 30/19.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1311/09.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivul respingerii respectivei cereri de revizuire constituindu-l faptul că înscrisul doveditor al pretinsului testament nu avea niciun fel de credibilitate. A mai făcut şi obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Făgăraş sub nr. x/2014, pentru revizuirea sentinţei civile nr. 657/30.03.2006 a Judecătoriei Ineu (prin care au fost retrocedate revizuenţilor terenuri aflate într-o parte a extravilanului satului Nadăş), dosar soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1444/10.11.2016 a Judecătoriei Făgăraş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 146/R/31.05.2017 a Tribunalului Braşov, neprezentarea testamentului original constituind motivul respingerii revizuirii.

Astfel, revizuenţii au susţinut că instanţele civile (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Braşov) au stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că înscrisurile pe care s-au întemeiat revizuirile (aceleaşi înscrisuri menţionate de procuror la pag. 45-46 din rechizitoriu) nu sunt valabile şi nu au putere probatorie, şi, ca atare, sunt lipsite de relevanţă pentru negarea calităţii succesorale a autoarei acestora, de succesoare legală a defunctei I..

Revizuenţii au mai susţinut că există o autoritate de lucru judecat în raport cu prevederile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen. (forma în vigoare la momentul soluţionării excepţiei) şi a art. 249 alin. (1) C. proc. pen., precum şi a art. 32 din Legea nr. 656/2002.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021, instanţa de contencios constituţional a definit "chestiunile prealabile", iar problema existenţei sau nu a testamentului defunctei I. reprezintă, în opinia acestora, o chestiune prealabilă. Cum în dosarul civil nr. x/2013 al Curţii de Apel Timişoara, dar şi în dosarul civil nr. x/2014 al Judecătoriei Făgăraş, s-a statuat în mod definitiv că actul prezentat în respectivele dosare este complet lipsit de credibilitate, din cauza neprezentării unui înscris doveditor valabil al pretinsului testament (care este identic cu actul ce stă la baza acuzaţiei din prezentul dosar) nefiind un act valabil ce ar putea fi avut în vedere în procedurile judiciare ce privesc succesiunea defunctei I., revizuenţii au susţinut că aceste statuări se impun cu autoritate de lucru judecat şi în prezentul dosar în virtutea prevederilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen.

Ulterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 102/2021, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 201/2023 a fost modificat conţinutul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., eliminându-se sintagma "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii" consfiinţindu-se astfel obligativitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor instanţelor civile de către instanţele penale inclusiv în privinţa chestiunilor prealabile ce ţin de existenţa infracţiunii.

Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu există niciun testament lăsat de defuncta I., iar asupra acestui aspect instanţa penală a trecut şi a stabilit că de fapt există un testament.

Au mai susţinut revizuenţii că anularea prin decizia penală a declaraţiei de martor a numitului K. este în contradicţie cu ceea ce s-a dispus prin încheierea penală nr. 415/2016 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin încheierea penală nr. 603/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis cererea de desfiinţare înscrisuri, cu excepţia declaraţiei acestui martor.

În dosarul penal în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a făcut proba că martorul K. nu avea cum să cunoască cele conţinute de propria declaraţie în faţa notarului, ceea ce duce la concluzia că situaţia premisă a desfiinţării declaraţiei era aceeaşi ca şi în cazul celor statuate prin încheierea nr. 415/2016 a Curţii de Apel Timişoara, astfel încât autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă încheieri este pe deplin operabilă, părţile acelui litigiu fiind aceleaşi.

Astfel, revizuenţii au considerat că prin anularea declaraţiei martorului K. a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 415/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016.

Printr-o ultimă critică, revizuenţii au susţinut că prin reţinerea unei capacităţi procesuale active în latura civilă a numiţilor B. şi A. a fost încălcată autoritatea de lucru judecat în condiţiile în care, anterior, prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit că nu au legitimitate şi interes.

Or, situaţia premisă care a stat la baza acestei soluţii nu s-a schimbat întrucât în egală măsură numiţii A. şi B. nu au avut şi nici nu au în prezent vreun drept de proprietate sau vreun drept real asupra terenurilor a căror reconstituire s-a dispus, singurul aspect care le-ar conferi calitate conform statuărilor încheierii penale nr. 603/09.06.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016.

4. Apărările formulate în cauză

- În 13 februarie 2025, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precizând că, nefiind admisă cererea sa de constituire ca parte civilă în dosarul penal, nu poate avea calitate nici în prezenta cauză.

- În data de 24 februarie 2025, intimata Comuna Tauţ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, susţinând, în esenţă, că prin cererea formulată, revizuenţii ignoră dispoziţiile art. 25 C. proc. pen. şi Decizia nr. 586/13.09.2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. sunt constituţionale în ceea ce priveşte lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Referitor la primul motiv de revizuire invocat, intimata a arătat că procesul penal a încetat faţă de defunctul G., iar decizia nr. 212/2020 a Curţii Constituţionale nu este aplicabilă în speţă pentru că au fost cercetate penal mai multe persoane, inclusiv revizuenţii, faţă de care nu a încetat procesul penal, operând sub aspectul răspunderii civile, răspunderea solidară, astfel că instanţa penală nu a depăşit limitele învestirii.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, intimata a susţinut că revizuenţii nu au făcut dovada triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, iar acele hotărâri au fost pronunţate înainte de a se constata de către instanţa penală săvârşirea infracţiunilor de către revizuente.

Astfel, intimata a susţinut că revizuenţii urmăresc ca instanţa să exercite un nou control de legalitate asupra deciziei penale pentru a se ajunge la o rejudecare a cauzei, aspect inadmisibil. A mai arătat că a făcut referire la încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pentru a demonstra că susţinerile revizuenţilor nu sunt reale în raport cu hotărârile pronunţate şi invocate, întrucât în niciuna dintre acestea nu s-a făcut referire la inexistenţa testamentului întocmit de I., cu atât mai mult cu cât prin încheierea anterior amintită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a certificat definitiv existenţa valabilităţii testamentului întocmit de I. la Tel Aviv în 1955. În ceea ce priveşte măsura luată de instanţa penală de anulare a declaraţiei lui K., intimata a precizat că prin încheierile nr. 415/21.12.2016 şi nr. 603/09.06.2017, situaţia infracţională a fost analizată prin prisma săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, iar în dosarul nr. x/2024, prin administrarea şi coroborarea probelor în cercetarea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, s-a constatat rolul pe care inculpaţii l-au avut pentru a-l determina pe acest martor să nu spună adevărul, pentru a servi intereselor revizuentelor în demersurile făcute pentru obţinerea unui act nelegal.

- La aceeaşi dată, intimata Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Arad a depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă.

Referitor la primul motiv de revizuire, intimata a susţinut că instanţa penală a soluţionat acţiunea civilă cu respectarea dispoziţiilor art. 25 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 14/2017, urmare a deciziei nr. 586/2016 a Curţii Constituţionale, fiind evident că acţiunea civilă nu încetează în mod automat ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, ci instanţei penale îi revine sarcina de a o soluţiona, aşa cum corect s-a procedat prin hotărârea a cărei revizuire se cere, arătând totdată că răspunderea penală este personală, în timp ce răspunderea civilă este solidară. Faţă de defunctul G. procesul penal a încetat şi nu s-a solicitat continuarea procesului în raport cu acesta.

Asupra celui de-al doilea motiv de revizuire invocat, intimata a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru susţinerea acestui motiv de revizuire, revizuenţii invocând autoritatea de lucru judecat cu privire la mai multe hotărâri judecătoreşti fără să facă dovada triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, hotărâri care au fost pronunţate anterior constatării de către instanţele penale a săvârşirii de către revizuenţi a infracţiunilor reţinute de instanţele penale.

- În 26 februarie 2025, intimaţii A. şi B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, întrucât revizuenţii încearcă retractarea hotărârii penale prin care s-a dispus revenirea la situaţia anterioară, ca măsură de reparaţie, întrucât starea juridică reţinută în sentinţa civilă nr. 657/2006 s-a schimbat, ca urmare a comiterii de către revizuenţi a infracţiunii de abuz în serviciu în forma participaţiei şi pronunţării hotărârii penale.

- În data de 3 martie 2025, intimatul J. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca nefondată, arătând că instanţa penală nu s-a pronunţat asupra mai mult decât s-a cerut, iar cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, a arătat că nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 603/09.06.2017 şi nr. 1311/09.06.2016, iar prin încheierea nr. 603/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recunoscut valabilitatea testamentului din 1955.

A mai susţinut că dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen., invocate în apărare de către revizuenţi, prevăd că hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii. Or, existenţa sau inexistenţa testamentului din 1955 este un aspect care priveşte existenţa însăşi a infracţiunii de abuz în serviciu, deci nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

În 4 martie 2025, revizuenţii au depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză, solicitând respingerea, ca nefondate, a solicitărilor intimaţilor şi admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În acord cu dispoziţiile art. 452 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 453 alin. (2) din acelaşi cod, revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.

Prin cererea dedusă judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat revizuirea asupra laturii civile a deciziei penale nr. 357/A din 19 decembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

II.1. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (extra petita, minus petita şi plus petita). Cele trei ipoteze se referă la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri care au natura juridică a cererii de chemare în judecată (în speţă, prin acţiunile civile formulate în cadrul dosarului penal).

În cauză, revizuenţii au invocat acest motiv de revizuire sub un dublu aspect, pe de o parte se referă la situaţia în care instanţa penală s-ar fi pronunţat, din eroare, asupra unui lucru ce nu s-a cerut - extra petita (prin soluţionarea acţiunii civile faţă de inculpatul decedat), iar pe de altă parte, că instanţa penală a dat mai mult decât s-a cerut - plus petita (prin desfiinţarea mai multor înscrisuri, repunerea părţilor în situaţia anterioară, acordarea despăgubirilor solicitate de părţile civile, în condiţiile în care, susţin părţile, certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/2003, chiar dacă a fost anulat, nu a avut rol determinant în pronunţarea hotărârilor judecătoreşti privind retrocedarea şi reconstituirea dreptului de proprietate).

- Astfel, o primă critică circumscrisă primului motiv de revizuire invocat, a vizat admiterea, prin decizia penală atacată, a laturii civile privind pe inculpatul G., decedat pe parcursul soluţionării dosarului penal şi cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentinţa penală nr. 65/04.08.2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, acestă soluţie fiind menţinută prin decizia penală a cărei revizuire se cere pe latura civilă, ceea ce determina, în opinia revizuenţilor, din interpretarea per a contrario a art. 18 C. proc. pen. şi raportat la caracterul accesoriu al acţiunii civile faţă de cea penală, imposibilitatea judecării laturii civile faţă de inculpatul decedat, având în vedere şi decizia Curţii Constituţionale nr. 212/02.06.2020 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 şi art. 25 alin. (5) C. proc. pen., precum şi hotărârea CEDO pronunţată în cauza Lagardere c. Franţei.

Părţile au susţinut că există astfel o depăşire evidentă a limitelor învestirii instanţei, a limitelor obiectului dedus judecăţii ca urmare a reconfigurării obiectului acţiunii penale în urma decesului inculpatului, întrucât instanţa penală, în cuprinsul deciziei atacate, nu a făcut nicio referire cu privire la lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile.

Analizând decizia penală atacată pentru a răspunde criticii formulate de revizuenţi, se observă că inculpatul G. a decedat în cursul procesului penal, iar prin sentinţa penală nr. 65/04.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în primă instanţă, în dosarul penal nr. x/2021, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. Cu privire la acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu acesta, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., ca efect al soluţiei de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului decedat, prima instanţă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă (numai faţă de acesta).

Ca urmare a apelului declarat împotriva sentinţei penale pronunţate în primă instanţă, prin decizia penală atacată cu revizuire a fost desfiinţată în parte hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admisă acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu inculpaţii E., E. şi D. S.R.L. şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale care nu sunt contrare deciziei pronunţate în apel.

Aşadar, în cuprinsul deciziei penale atacate au fost indicate dispoziţiile ce au fost modificate în urma admiterii în parte a apelului declarat împotriva sentinţei, restul dispoziţiilor nemodificate fiind menţinute, inclusiv cele privind încetarea procesului penal faţă de inculpatul N. şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în baza art. 25 alin. (5) C. proc. civ.. Reiese expres din cuprinsul deciziei penale că dispoziţiile nemodificate ale sentinţei au rămas valabile, acţiunea penală fiind soluţionată doar în contradictoriu cu restul inculpaţilor, nu şi în contradictoriu cu inculpatul decedat, cum eronat susţin revizuenţii, sens în care nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat sub acest aspect, şi nici nu au fost nesocotite considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 212/2020 a Curţii Constituţionale sau cele din Hotărârea Lagardere c. Franţei.

- Printr-o altă critică circumscrisă aceluiaşi motiv de revizuire invocat, părţile au susţinut că s-a acordat mai mult decât s-a cerut (plus petita), respectiv ce nu s-a cerut (extra petita), prin admiterea acţiunilor civile, repunerea părţilor în situaţia anterioară, anularea mai multor înscrisuri (procesele-verbale de punere în posesie, menţiunile dispuse în baza sentinţei civile nr. x/30.03.2006 pronunţate de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, a sentinţei civile nr. 774/31.03.2009 pronunţate de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2009 şi a deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2005, precum şi în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9/14.02.2011) şi acordarea despăgubirilor solicitate de părţile civile.

În acest sens, părţile au considerat că art. 19 alin. (1) C. proc. pen. limitează din punct de vedere legal constituirea de parte civilă la "prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale", făcând referire la Decizia nr. 29/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, unde s-a reţinut sintagma "instanţa nu va soluţiona acţiunea civilă", iar acest refuz de soluţionare decurge tocmai din depăşirea limitelor învestirii care sunt date în principal de fapta ce formează obiectul acţiunii penale.

Au mai susţinut revizuenţii că certificatul de moştenitor nr. x/2003 emis de către notarul C. nu a fost esenţial în soluţiile date prin sentinţa nr. 657/2006 şi decizia nr. 91/2009 şi, deşi acest certificat a fost desfiinţat prin încheierea penală nr. 415/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul acestei încheieri nu s-a constatat inexistenţa calităţii de moştenitoare a succesibilei H. după ruda sa I., ci doar s-a dispus desfiinţarea unei dovezi a acestei calităţi, certificatul fiind o dovadă a acestei calităţi, iar nu singura.

Nici această critică nu poate fi primită, revizuenţii criticând modalitatea de soluţionare a acţiunii civile prin anularea unor înscrisuri, ceea ce a avut drept consecinţă repunerea părţilor în situaţia anterioară şi acordarea despăgubirilor către părţile civile.

Din cuprinsul art. 25 C. proc. pen. "Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal", rezultă că desfiinţarea unui înscris este o formă de reparare în natură a pagubei generate de săvârşirea infracţiunii. Totodată, în această ipoteză normativă, legea de procedură penală impune instanţei penale să pronunţe o atare soluţie chiar şi din oficiu, în lipsa unei constituiri de parte civilă ori, pentru identitate de raţiune, chiar dacă partea vătămată constituită parte civilă nu a solicitat luarea acestei măsuri.

Ca urmare, prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. derogă de la principiul disponibilităţii acţiunii civile şi impun instanţei, chiar în lipsa manifestării de voinţă a persoanei păgubite, să se pronunţe cu privire la desfiinţarea înscrisului falsificat.

În cauză, revizuenţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, fiecare câte opt acte materiale, faptă comisă cu vinovăţie de inculpatul C., notar public.

S-au constituit părţi civile Ministerul Finanţelor Publice- ANAF- DGRFP Timişoara, Romsilva - Direcţia Silvică Arad, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA, UAT Comuna Tauţ, B. şi A., J., fiecare invocând pretenţii proprii.

Prin decizia atacată a fost schimbat temeiul achitării inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1), art. 309 şi art. 183 C. pen. din art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I în art. 16 alin. (1) lit.

b) teza a II-a C. proc. pen., faţă de revizuenţii E. şi F. a încetat procesul penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 397 alin. (1) şi (3) raportat la art. 25 C. proc. pen., faţă de revizuenta S.C. D. S.R.L. a fost schimbat temeiul juridic al achitării din art. 16 alin. (1) lit. a) în art. 16 alin. (1) lit.

b) teza a II-a C. proc. civ., iar în temeiul art. 397 alin. (1) şi (3) raportat la art. 25 C. proc. pen., instanţa penală a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul revenirii în domeniul public al statului, sau după caz în domeniul privat al UAT Comuna Tauţ sau Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Arad, a terenurilor menţionate în dispozitivul deciziei penale. A repus pe apelanţii B. şi A. în drepturile avute anterior săvârşirii infracţiunilor; în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a anulat mai multe înscrisuri, iar în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile Comuna Tauţ şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Arad şi a obligat inculpatele E., F.

şi S.C. D. S.R.L., în solidar, să plătească părţilor civile: (1) Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA - Direcţia Silvică Arad, suma totală de 1.190.945 RON (compusă din suma de 501.105 RON reprezentând profitul înregistrat de inculpata persoana juridică S.C. D. S.R.L., obţinut de aceasta ca urmare a activităţii de exploatare forestieră şi servicii de vânătoare a fondului forestier predat, precum şi suma de 689.840 RON, reprezentând încasări realizate în anii 2012, 2013 şi 2014 de către inculpaţii G. şi E., cu titlu de preţ de la persoana juridică S.C.

D. S.R.L. pentru vânzare masă lemnoasă pe picior); (2) UAT Comuna Tauţ, suma de 758.342 RON reprezentând subvenţii acordate în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru păşune, pentru perioada 2007-2013 la care se adaugă dobânzile aferente. (3) A admis, în parte, cererea de constituire parte civilă formulată de A. şi B. şi a obligat inculpatele E. şi F., în solidar, la plata către aceştia a sumelor de câte 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

În raport cu cele reţinute, se observă că instanţa penală nu s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut şi nici nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci, pentru că infracţiunea de abuz în serviciu prevede drept condiţie esenţială tocmai producerea unui prejudiciu, a dat eficienţă prevederilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., restabilind situaţia anterioară prin desfiinţarea înscrisurilor rezultate din săvârşirea infracţiunii, dar şi dispoziţiilor art. 19 C. proc. pen. privind soluţionarea acţiunii civile şi a acordat către părţile civile Regia Naţională a Pădurilor Romsilva- Direcţia Silvică Arad şi UAT Comuna Tauţ întocmai sumele cu care acestea s-au constituit părţi civile (aşa cum reiese de la filele x din cuprinsul deciziei penale), iar pentru părţile civile B. şi A. a acordat fiecăruia suma de 10.000 euro reprezentând daune morale din totalul de 500.000 RON cât s-a solicitat de către fiecare dintre aceştia.

Ceea ce urmăresc revizuenţii în prezenta cauză este să conteste legalitatea măsurii luate de instanţa penală cu privire la desfiinţarea înscrisurilor şi soluţionarea acţiunii civile, arătând că nu erau îndeplinite premisele acestor măsuri, între altele prin raportare la tipul infracţiunii săvârşite, or, această chestiune este o veritabilă critică ce excedează cadrul procesual al revizuirii.

Cu privire la pretinsa incidenţă în cauză a deciziei nr. 28/2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, se reţine că nu este aplicabilă speţei deduse judecăţii, întrucât prin decizia invocată a fost analizată admisibilitatea acţiunii civile din perspectiva altor infracţiuni (respectiv art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului), diferite de cea de instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, ce a făcut obiectul dosarului penal în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se cere în prezenta cauză.

Asupra certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003 emis de notarul public C., revizuenţii susţin că nu a fost esenţial în soluţiile pronunţate prin sentinţa nr. 657/30.06.2006 a Judecătoriei Ineu (prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petenţilor G. şi E., în natură, pentru suprafaţa de 715,8223 ha pădure, 8017,4549 ha teren cu vegetaţie forestieră, 9,6985 ha terenuri agricole cu clădiri sau alte contrucţii) şi prin decizia nr. 91/22.04.2009 a Curţii de Apel Timişoara (prin care a fost admisă acţiunea civilă civilă formulată şi precizată de reclamanta H. şi continuată de moştenitorii testamentari G. şi E. împotriva pârâţilor Statul român, prin Consiliul Local Arad, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, J., O., P., O., Q., P. şi R., s-a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului român a imobilului situat în Arad str. x, s-a constatat simulaţia în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare din 1941 cu privire la imobilul menţionat, a fost obligat OCPI Arad să restituie în natură imobilul din litigiu, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi radierea drepturilor de proprietate înscrise în cartea funciară şi întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF x Arad şi y Arad cu titlu de moştenire după I. şi restituire conform Legii nr. 10/2001).

Această afirmaţie a revizuenţilor este contrazisă de considerentele deciziei penale, în care s-a reţinut expres că certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/2003, împreună cu cel de legatar, au fost folosite de soţii S. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8.742,9757 ha teren, împreună cu clădirile şi alte construcţii existente pe acestea, pe raza localităţii Nădaş, comuna Tauţ . S-a mai reţinut că inculpaţii S. au avut o contribuţie esenţială pentru emiterea de către notarul public a certificatului de calitate de moştenitor fals în scopul obţinerii ulterioare, în mod fraudulos, a bunurilor imobile vizate de către cei trei inculpaţi.

Aşadar, contrar criticilor revizuenţilor, reiese caracterul esenţial reţinut de către instanţa penală de apel cu privire la certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/2003, care a fost folosit de către revizuenţi în cadrul procedurii administrative în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

De altfel, invocând acest motiv de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în realitate revizuenţii formulează o critică de nelegalitate adusă deciziei penale, pretinzând că modul în care a fost soluţionată latura civilă de către instanţa penală excedează cadrului procesual configurat de infracţiunea de instigare la abuz în serviciu, însă această critică nu se circumscrie motivului de revizuire invocat, respectiv că instanţa penală s-a pronunţat plus petita şi extra petita, pentru că se urmăreşte un control de legalitate pe care îl poate realiza doar instanţa penală în cadrul căilor de atac deschise în procedura penală.

II.2. Cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost argumentat prin aceea că hotărârea penală atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a mai multor hotărâri definitive anterioare (sentinţa civilă nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 718/R/21.09.2006 a Tribunalului Arad privind retrocedarea unor terenuri din extravilanul localităţii Nadăş; decizia civilă nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2803/06.05.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind retrocedarea imobilului situat în Arad strada x nr. 4-6, jud. Arad; decizia civilă nr. 30/19.02.2015 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1311/09.06.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind revizuirea deciziei civile nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara în baza pretinsului testament; sentinţa civilă nr. 1444/10.11.2016 a Judecătoriei Făgăraş rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 146/R/31.05.2017 a Tribunalului Braşov, privind revizuirea sentinţei civile nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu în baza pretinsului testament; încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind anularea certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/2003).

Faţă de conţinutul criticilor, apare ca necesară precizarea că revizuirea (în general, dar şi în particular, cea întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) nu declanşează un control în legalitatea ori temeinicia hotărârii atacate, ci se rezumă la verificarea punctuală a motivului pe care se sprijină, în cazul de faţă, cel privitor la nesocotirea autorităţii de lucru judecat generată de hotărârile anterioare indicate. Sancţiunea care intervine pentru nesocotirea autorităţii de lucru judecat constă în anularea celei de-a doua hotărâri, fără ca instanţa să poată examina care dintre ele este cea corectă, singura verificare pe care o realizează fiind aceea legată de întrunirea elementelor lucrului judecat.

- Supunând analizei potenţiala încălcare a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor arătate de revizuenţi, se constată că nu există identitate de chestiune litigioasă cât priveşte judecata înfăptuită prin decizia penală nr. 657/A/2024 (care a tranşat asupra restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi instigare la abuz în serviciu şi repunerii părţilor civile în drepturile avute anterior), în raport cu cea înfăptuită prin sentinţa civilă nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu şi decizia civilă nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara (care au tranşat asupra îndreptăţirii revizuentelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile situate în extravilanul localităţii Nădaş şi a retrocedării imobilului situat în Arad str. x jud. Arad) ori aceea realizată în dosarul privind revizuirea deciziei nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara, soluţionat prin decizia civilă nr. 30/19.02.2015 a aceleiaşi instanţe, cea din dosarul privind revizuirea deciziei nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1444/10.11.2016 a Curţii de Apel Timişoara sau cea din dosarul în care a fost pronunţată încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost desfiinţat certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003.

Ceea ce se opune în mod netăgăduit încuviinţării cererii de revizuire este observaţia că judecata înfăptuită prin decizia penală, în soluţionarea laturii civile, a ţinut seama, în mod concret, de efectele hotărârilor judecătoreşti anterioare, apreciind că "prin măsurile dispuse nu este încălcată autoritatea care s-ar putea invoca în baza hotărârilor civile pronunţate pe parcursul judecării acţiunii penale. În primul rând, instanţele judecătoreşti nu pot (nu puteau) ignora statuarea cu caracter definitiv dezlegată prin încheierea instanţei supreme, prin care a fost tranşată chestiunea inexistenţei drepturilor asupra cărora notarul public C. a stabilit în favoarea inculpaţilor S.", care, în calitate de succesori cu titlu universal ai defunctei H., au un drept în proporţie de 1/28 din universalitatea de bunuri ce a aparţinut acesteia după autoarea I., şi nu integral, "aceasta fiind o statuare definitivă din cuprinsul încheierii nr. 603 din 9 iunie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x şi are autoritate de lucru judecat cu o dublă valenţă, una materială, de adevăr judiciar, iar alta procesuală care împiedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaşi aspect".

Astfel, prin reţinerea autorităţii de lucru judecat a statuărilor din încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin încheierea penală 603/09.06.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa penală a analizat implicit şi autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu şi a deciziei civile nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâri care au stabilit asupra îndreptăţirii revizuentelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile situate în extravilanul localităţii Nădaş şi a retrocedării imobilului situat în Arad str. x jud. Arad.

Aceasta întrucât, în cuprinsul încheierii penale nr. 415/PI/CP/CC din 21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 774/31.03.2009 a Judecătoriei Ineu s-a dispus autorizarea intabulării imobilelor retrocedate prin sentinţa civilă nr. 657/2006 a aceleiaşi instanţe, iar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate pentru imobilul din Arad str. x jud. Arad, acesta a fost stabilit prin restituirea imobilelor în baza Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamanţilor S. şi întabularea pe numele lor a dreptului de proprietate prin sentinţa civilă nr. 20/18.01.2005 rămasă definitivă prin decizia nr. 2803/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (prin care s-a respins recursul împotriva deciziei nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara).

Astfel, s-a constatat că prin folosirea în cadrul procedurilor administrative (de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 şi de restituire în baza Legii nr. 10/2001) şi ulterior în faţa instanţelor de judecată a certificatului de calitate de moştenitor nr. 5/2003 eliberat de notarul public C., suspecţii G. şi E. au dobândit şi intabulat pe numele lor dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 8.742,9757 ha teren cu vegetaţie forestieră şi arabil împreună cu clădirile şi alte construcţii existente pe acestea, aflate pe raza localităţii Nădaş, comuna Tauţ şi a unui număr de 6 apartamente şi terenul aferent situate în Arad, str. x jud. Arad, în condiţiile în care fără acest înscris nu se putea justifica calitatea de moştenitor după autorul I., şi deci nu puteau dobândi aceste bunuri.

În consecinţă, constatându-se că certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/2003 a fost un înscris esenţial folosit în procedurile administrative, încheierea penală menţionată a anulat acest înscris, alături de mai multe încheieri emise de notarul public, precum şi declaraţia martorului T..

În raport cu cele expuse, se observă că prin decizia supusă revizuirii, instanţa penală a analizat efectiv şi a valorificat cele tranşate prin încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016 a Curţii de Apel Timişoara şi în litigiile anterioare, şi, prin urmare, a anulat mai multe înscrisuri, printre care şi menţiunile din cartea funciară operate în baza sentinţelor civile nr. 657/30.03.2006 pronunţată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, a sentinţei civile nr. 774/31.03.2009 pronunţată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2009, a deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2005, precum şi în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9/14.02.2011.

Având în vedere cele expuse anterior, se reţine că această dezlegare dată prin decizia supusă revizuirii este una definitivă şi necenzurabilă nici măcar pe calea revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care, contrar înţelegerii arătate de revizuenţi în privinţa acestui mijloc procesual, nu deschide calea unui control judiciar asupra hotărârii atacate, în cenzurarea modului în care cea de-a doua instanţă percepe ori se raportează la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare, ale căror efecte le valorifică în propria hotărâre.

- Nu poate fi primită nici critica prin care revizuenţii au susţinut că decizia penală încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 30/2015 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin decizia nr. 1311/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (prin care s-ar fi tranşat, în opinia părţilor, asupra inexistenţei unui testament valabil întocmit de defuncta I.), precum şi a sentinţei nr. 1444/2016 a Judecătoriei Făgăraş definitivă prin decizia nr. 146/2017 a Tribunalului Braşov (unde susţin părţile că neprezentarea testamentului original a reprezentat motivul respingerii revizuirii).

Prin decizia nr. 30/19.05.2015 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, formulată împotriva deciziei nr. 91/22.04.2009 a Curţii de Apel Timişoara, iar din considerentele hotărârii rezultă că nu s-a tranşat asupra inexistenţei testamentului, cum pretind revizuenţii, ci s-a reţinut că înscrisul nou depus de revizuent (copie a testamentului) nu este apt să conducă la revizuirea deciziei, fiind înlăturat ca necredibil pentru argumentele arătate de instanţă.

Astfel, prin această decizie nu s-a stabilit inexistenţa testamentului, pentru că analiza instanţei nu a vizat originalul testamentului întocmit de I., ci înscrisul sub semnătură privată ce ar conţine testamentul dispunătoarei I., instanţa nerecunoscând caracterul înscrisului aflat la notar, de testament original, întocmit de autoarea intimaţilor. Concluzia instanţei a fost că nu neagă existenţa unui înscris aflat în depozitul notarului din Geneva, dar contestă acestui act caracterul de testament original, provenind de la I., aceste aspecte fiind reţinute în cuprinsul deciziei nr. 1311/09.06.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 30/19.05.2015 a Curţii de Apel Timişoara.

Prin sentinţa nr. 1444/10.11.2016 a Judecătoriei Făgăraş a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu, reţinându-se că determinant la pronunţarea sentinţei revizuite a fost certificatul de calitate moştenitor nr. 5/2003 al intimaţilor S. care nu a fost anulat, iar fotocopiile depuse în legătură cu testamentul nu sunt de natură să schimbe soluţia, reţinându-se că fotocopia nu are valoarea probatorie potrivit art. 1188 alin. (4) C. civ.

Prin urmare, prin aceste hotărâri pronunţate în căi extraordinare de atac (revizuire) nu au fost dezlegate chestiuni litigioase cu privire la inexistenţa testamentului, ci, în limitele învestirii şi raportat la obiectul căilor de atac (revizuiri întemeiate pe art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), instanţele au analizat strict înscrisurile noi depuse în susţinerea cererii şi s-au pronunţat în sensul respingerii, pe motiv că înscrisurile de care se prevalează părţile nu sunt apte să conducă la revizuirea hotărârilor atacate, pentru că nu îndeplinesc condiţiile de a avea forţă probantă şi de a fi determinante, capabile de a răsturna soluţiile definitive atacate. Aşadar, nu au fost tranşate aspecte cu privire la testamenul original al defunctei I. a căror autoritate de lucru judecat să fi fost nesocotită prin decizia penală ce face obiectul prezentei cauze.

- Revizuenţii au mai susţinut că există o autoritate de lucru judecat în raport cu prevederile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen. (forma în vigoare la momentul soluţionării excepţiei) şi ale art. 249 alin. (1) C. proc. pen., precum şi ale art. 32 din Legea nr. 656/2002, întrucât problema existenţei sau nu a testamentului defunctei I., reprezintă o chestiune prealabilă asupra căreia s-a statuat definitiv în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Timişoara, cât şi în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Făgăraş.

Aşa cum s-a arătat în cele ce precedă, în dosarele anterior menţionate, instanţele de revizuire au reţinut că moştenirea este una legală, şi nu testamentară, întrucât nu s-a prezentat originalul testamentului, or, în atare situaţie, ceea ce invocă acum revizuenţii este un aspect ce ţine de probatoriul administrat în litigiile anterioare, şi nu o dezlegare jurisdicţională a instanţei care să se impună în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat. Instanţa penală, spre deosebire de ceea ce s-a reţinut în litigiile invocate de revizuenţi, a constatat că moştenirea este una testamentară, dat fiind că i-a fost prezentat testamentul validat, de unde rezultă că în aceste litigii, probele administrate au fost diferite, instanţa penală valorificând probe care nu au fost avute în vedere anterior de către instanţele de judecată. Esenţial de precizat este aspectul că prezenta instanţă nu poate face reaprecieri asupra probatoriilor administrate de către instanţa penală şi cele din litigiile precedente.

- În egală măsură, nu poate fi primită critica prin care revizuenţii au susţinut că anularea declaraţiei de martor a numitului K. din cuprinsul deciziei penale este în contradicţie cu ceea ce s-a dispus prin încheierea penală nr. 415/2016 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin încheierea penală nr. 603/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis cererea de desfiinţare înscrisuri, cu excepţia declaraţiei acestui martor.

Cu privire la acest martor, s-a reţinut în finalul încheierii penale nr. 415/2016 că, deşi acesta ar prezenta aceleaşi suspiciuni de falsitate ca şi în cazul declaraţiei martorului T. (a cărui declaraţie a fost anulată), "nu s-a făcut dovada până în prezent a existenţei faptului că acesta nu ar fi putut avea cunoştinţă despre cele relatate în cuprinsul declaraţiei sau că cele trecute nu ar fi reale".

Astfel, se observă că şi această critică se referă la aprecierea asupra probatoriului administrat în cauza în care s-a pronunţat hotărârea pretins contrară, situaţie care excedează controlului efectuat de instanţa de revizuire în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

- Revizuenţii au mai susţinut că prin reţinerea unei capacităţi (s.n. corect calităţi) procesuale active în latura civilă a numiţilor B. şi A. a fost încălcată autoritatea de lucru judecat în condiţiile în care, anterior, prin încheierea penală nr. 603/2017 s-a stabilit că nu justifică legitimitate şi interes.

Contrar celor susţinute, prin încheierea penală nr. 603/2017, cu privire la contestatorii B. şi A. s-a reţinut că nu fac dovada calităţii de persoane ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate prin încheierea contestată (nr. 415/2016) şi că nu fac parte din categoria persoanelor care pot exercita calea de atac a contestaţiei, potrivit art. 5491 alin. (6) cu referire la art. 5491 alin. (3) C. proc. pen.. Prin urmare, prin respectiva încheiere nu s-a tranşat asupra calităţii procesuale active a celor două persoane, cum eronat pretind revizuenţii.

Raportat la considerentele expuse, se observă că dacă s-ar proceda în sensul urmărit de revizuenţi, s-ar ajunge la o deturnare a scopului şi funcţiilor procesuale ale revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, care devine dintr-o cale extraordinară de atac permisă pentru un motiv clar şi bine definit prin norma art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., într-o cale de exercitare a controlului judiciar, acolo unde legea nu îl prevede, asupra raţionamentului prin care cea de-a doua instanţă valorifică efectele hotărârilor anterioare în propria judecată.

Or, revizuirea întemeiată pe motivul legal prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancţionează situaţiile în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad ori de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar nu maniera în care cea de-a doua instanţă s-a raportat la efectele/autoritatea lucrului judecat generată de hotărârile anterioare.

Este o condiţie de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri neinvocarea autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare excepţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei. În situaţia în care în cel de-al doilea proces prima hotărâre a fost invocată, iar instanţa a ţinut seama de ea în dezlegarea raporturilor juridice litigioase, partea nu se mai poate prevala pe calea revizuirii de aceeaşi apărare întemeiată pe autoritatea de lucru judecat, deoarece, de această dată, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat şi valorificat, în cel de-al doilea proces, autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

O atare condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire decurge din raţiunea instituţiei procesuale a revizuirii, de a fi o cale de atac extraordinară, de retractare, menită să corecteze erori de judecată în situaţii strict permise de legiuitor, care se opune însă transformării acesteia într-o cale de control judiciar (cale de atac de reformare) asupra hotărârilor definitive atacate.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind asupra legalităţii hotărârii a cărei revizuire se cere şi neputând reţine caracterul fondat în privinţa niciuneia din criticile aduse acesteia, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire declarată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii E., F. şi S.C. D. cu privire la latura civilă a deciziei penale nr. 357/A din data de 19 decembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

Definitivă, cu privire la soluţia dată revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţia dată revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.