Review petition for damages from annulled construction permits barred by lack of merits invocation in appellate decision

Şedinţa publică din data de 5 martie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V- a civilă la data de 16 octombrie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul Regional în Construcţii Bucureşti - Ilfov (calitate procesuală preluată de Inspectoratul Regional în Construcţii Bucureşti- Ilfov) şi Prefectul Judeţului Ilfov, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i oblige, în solidar, la plata sumei de 2.873.933 RON, despăgubiri materiale determinate de promovarea în instanţă a acţiunii privind anularea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism nr. x din 11 iunie 2014 şi a autorizaţiei de construire nr. x din 22 septembrie 2014, acţiune respinsă de Tribunalul Ilfov, prin sentinţa civilă nr. 640/06.03.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii, precum şi a sumei de 487.180 RON daune morale provocate de suferinţele psihice suferite ca urmare a consecinţelor produse de aceeaşi acţiune promovată în mod nelegal de pârâtul Prefectul Judeţului Ilfov, sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii.

2. Sentinţa pronunţată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 1350 din 24 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 497 A din 29 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1350 din 24 septembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Decizia pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 2047 din 8 octombrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost respinsă excepţia nulităţii recursului şi a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 497 A din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

5. Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a solicitat admiterea cererii, schimbarea hotărârii atacate şi, după rejudecare, admiterea apelului, casarea sentinţei pronunaţte de prima instanţă, cu consecinţa admiterii acţiunii.

După prezentarea istoricului litigiului, în susţinerea motivului de revizuire invocat, partea a arătat că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor invocate în calea de atac formulată, iar, în raport cu art. 22 alin. (1) C. proc. civ., instanţele de fond aveau obligaţia să pună în discuţia contradictorie a părţilor aspectele considerate neclare cu privire la calificarea în drept a pretenţiilor.

Reproducând textele legale cuprinse în art. 22 alin. (2), art. 219-221, art. 223-224, art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., art. 14-15 şi art. 1353 C. civ., art. 252 şi art. 255 din Codul administrativ, partea a susţinut că instanţa de recurs a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale, deşi s-a demonstrat că pârâtele şi-au exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu, sens în care a făcut trimitere la situaţia de fapt a litigiului şi la faptul că instanţele de fond i-au respins proba cu martori solicitată.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecăţii vizează calea de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 2047 din 8 octombrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 497 A din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Temeiul juridic al revizuirii, invocat de parte, este reprezentat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Verificând motivul de revizuire invocat în raport cu hotărârea atacată se reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ., această cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată în cazul hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, putând face obiect al revizuirii hotărârile pronunţate în primă instanţă, în apel sau chiar şi în recurs, în fond după casare, în ipoteza în care este evocat fondul.

Se constată, aşadar, într-o primă analiză, că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce priveşte "evocarea fondului" de către instanţa de recurs, s-a apreciat constant, în doctrină şi în jurisprudenţă, că implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenţei dispoziţiilor legale la o stare de fapt reţinută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, pronunţată în recurs, cum este cea de faţă, pentru motivul de revizuire înscris la pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, iar o astfel de situaţie nu se regăseşte în prezenta speţă.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2047 din 08 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 497 A din 29 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizie prin care curtea de apel a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1350 din 24 septembrie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin urmare, instanţa de recurs nu a fost evocat fondul cauzei, ci a apreciat că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurent, prin raportare la cele reţinute de instanţele de fond.

Sub un alt aspect, în verificarea aceloraşi cerinţe de admisibilitate, se constată că motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., se referă la situaţia în care, instanţa "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", având în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, toate cele trei situaţii vizând inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât.

Raţiunea instituirii acestui motiv de revizuire este reprezentată de respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, precum şi de îndeplinirea obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii.

În cauză, revizuentul a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra aspectelor invocate în susţinerea motivelor de recurs, iar instanţele de fond aveau obligaţia de a pune în discuţia părţilor calificarea în drept a pretenţiilor.

Înalta Curte reţine că aceste motive invocate de revizuent nu vizează nepronunţarea de către instanţa de recurs asupra unei cereri în sensul textului art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, ipoteza motivului de revizuire privind nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut (minus petita) se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa de fond, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri principale, adiţionale, accesorii şi/sau incidentale, or, în speţa dedusă judecăţii, susţinerile revizuentului nu pot fi circumscrise unei veritabile cereri în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci privesc, de fapt, nemulţumiri de fond asupra soluţiei instanţei de recurs, care, din perspectiva rezolvării date criticilor de nelegalitate, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăţi, iar legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ. la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică" implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, par. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2047 din data de 8 octombrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2047 din data de 8 octombrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.