Recusal and appeal challenges annulled for unpaid stamp duty; further appeal dismissed as tardy and inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed as inadmissible the appellant's appeal against both the 28 September 2023 interlocutory order and the 16 January 2024 decision of the Timişoara Court of Appeal, which had annulled as unstamped a motion for recusal and an appeal respectively. The appellant had sought to challenge procedural rulings in a dispute over prior civil judgments, including an earlier annulment of his appeal for insufficient stamp duty. The Court held that the appeal against the interlocutory order was both tardy (filed beyond the 5-day term from communication under Article 53(1) of the Civil Procedure Code) and inadmissible, because only orders rejecting recusal are appealable, not those annulling the motion as unstamped; further, the appeal against the final decision was inadmissible because a decision rendered in an appeal cannot be appealed again, per the principle of legality and uniqueness of appeals (Articles 457, 460(1), 483(1), and 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, and Article 129 of the Romanian Constitution). The Court's ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 53 alin. (1) din C. proc. civ, art. 182 C. proc. civ, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ; Recusal and appeal challenges annulled for unpaid stamp duty; further appeal dismissed as tardy and inadmissible: Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2025
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 56/29.07.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulat recursul formulat de recurentul A., împotriva sentinţei civile nr. 11438/21.09.2021 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., ca netimbrat.
Prin decizia civilă nr. 35/16.06.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 56/29.07.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2021 în contradictoriu cu intimaţii B. şi C..
2. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea din 28.09.2023 pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia netimbrării şi au fost anulate, ca netimbrate, cererile de recuzare formulate de recurentul A. în dosarul nr. x/2022.
Prin decizia civilă nr. 1/16.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia netrimbrării şi a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., împotriva încheierii civile din 17.05.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022 şi a deciziei civile nr. 35/16.06.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022.
3. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva încheierii din 28.09.2023 şi a deciziei nr. 1/16.01.2024 pronunţate Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs contestatorul A..
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 18.09.2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris aflată la dosarul de recurs.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
1. Analizând recursul împotriva încheierii din 28.09.2023 pronunţate Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în raport cu excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prezentul recurs are ca obiect o încheiere prin care Curtea de Apel Craiova a anulat ca netimbrate cererile de recuzare formulate de recurentul A. împotriva doamnelor judecător D., E. şi F. în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii".
Sub un prim aspect, se reţine că hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, respectiv decizia civilă nr. 1/16.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, este o decizie definitivă, astfel că art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. prevede, pentru încheierea prin care s-a respins recuzarea, calea recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Decizia nr. 1/16.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost comunicată recurentului la data de 02.02.2024, iar recursul împotriva încheierii din 28.09.2023, pronunţată în acelaşi dosar, a fost transmis, prin poştă electronică, la Curtea de Apel Timişoara la data de 05.07.2024.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 coroborat cu art. 182 C. proc. civ., în cauză, termenul de recurs de 5 zile de la comunicarea hotărârii se împlinea la data de 08.02.2024.
Prin urmare, se constată că este tardiv recursul declarat împotriva încheierii din 28.09.2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Sub un alt aspect, se reţine că încheierea ce formează obiectul prezentei pricini nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport de soluţia pronunţată de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte cererea de recuzare.
Astfel, obiect al recursului nu pot forma decât încheierile prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ori, în cauza de faţă, cererea a fost anulată ca netimbrată, nefiind soluţionată pe fond întrucât prioritară a fost cercetarea chestiunii timbrajului.
În concluzie, având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia inadmisibilităţii recursului şi, raportat la principiul legalităţii căii de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din 28.09.2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
2. Examinând recursul împotriva deciziei nr. 1/16.01.2023 pronunţate Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în raport cu excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
În speţă, recurentul a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 1/16.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin care a fost a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., împotriva încheierii civile din 17.05.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022 şi a deciziei civile nr. 35/16.06.2022 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022.
Întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că reiterarea aceleiaşi căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalităţii, respectiv al unicităţii.
Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunţată în soluţionarea unui recurs, partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1 din 16 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 28 septembrie 2023 şi a deciziei nr. 1 din data de 16 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.