Nullity of cassation appeal for failure to frame arguments within statutory grounds of illegality in state liability for judicial error

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, la data de 27 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a solicitat obligarea acestuia la plata: sumei de 7.020,71 RON, cu titlu de prejudiciu material; sumei de 3.510,25 RON, cu titlu de daune interese compensatorii; sumei de 10.000 euro, cu titlul de daune morale; sumei de 8.091,17 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 88 din data de 2 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât, prin întâmpinare.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă

Prin decizia civilă nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 88 din data de 2 februarie 2024, pronunţate de Tribunalul Covasna, secţia civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 noiembrie 2024, sub nr. x/2023.

II.2. Motivele de recurs

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, nefondată, neîntemeiată şi nu se circumscrie noţiunii de eroare judiciară săvârşită de instanţe în căile ordinare şi extraordinare de atac exercitate în soluţionarea cauzei.

Astfel, recurentul-reclamant a arătat că, potrivit art. 268 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor chiar dacă nu mai sunt în funcţie.

Totodată, a menţionat că răspunderea statului este specială, directă şi nemijlocită, obiectivă şi independentă de vinovăţia magistraţilor care, prin hotărâri contrare legii şi situaţiilor de fapt şi de drept, care au rezultat din probe, au produs eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

Recurentul-reclamant a subliniat că statul răspunde, nu ca învinuit, ci ca administrator, ca garant al înfăptuirii actului de justiţie şi pentru repararea prejudiciilor cauzate numai prin erori judiciare săvârşite în căi ordinare sau extraordinare de atac, în care sunt pronunţate hotărâri care nu mai pot face obiectul altor căi de atac.

În opinia recurentului-reclamant, hotărârea atacată a fost pronunţată şi motivată contrar legii şi situaţiei de fapt şi de drept ce rezulta din probele administrate.

A subliniat că instanţa nu a analizat cauza prin prisma motivelor de apel invocate împotriva sentinţei tribunalului, în mod expres, cu referire la decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, ignorând şi cele arătate prin concluziile scrise depuse la dosar.

De asemenea, a apreciat că hotărârea recurată este nelegală şi în raport cu cele reţinute de instanţă în încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2024, în urma cărora, în temeiul art. 400 C. proc. civ., s-a decis repunerea pe rol a cauzei, cu obligaţia stabilită în sarcina sa de a preciza limitele în care înţelege să învestească instanţa de apel, conform art. 477 C. proc. civ., cu analiza erorii judiciare şi în raport cu decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov.

Recurentul-reclamant a făcut trimitere şi la încheierea din data de 25 septembrie 2024, arătând că, potrivit dezbaterilor consemnate în aceasta, instanţa era învestită a analiza eroarea judiciară în raport cu decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, însă motivarea instanţei sub acest aspect lipseşte din cuprinsul deciziei atacate.

Ca atare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, judecarea pe fond a cauzei, cu obligarea intimatei B. S.A. la plata prejudiciilor morale şi materiale, precum şi a cheltuielilor de judecată.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea

În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Astfel, intimatul-pârât a susţinut că partea adversă nu a formulat critici pertinente, de natură a determina modificarea sau anularea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Braşov.

A considerat că recursul declarat de către reclamant este netemeinic, nelegal şi nemotivat, întrucât nu au fost invocate motive reale şi consistente, dintre cele reglementate de legiuitor, de natură a modifica hotărârea atacată.

Totodată, în acord cu cele reţinute de către instanţa de apel în motivarea hotărârii recurate, a arătat că, din analiza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2021, rezultă că nu au fost săvârşite erori judiciare în sensul arătat de lege şi de practica judiciară existentă în materie.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant A., în termen legal, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, prin care a susţinut că aceasta, pe de o parte, nu este prevăzută ca act de procedură în soluţionarea acţiunii în despăgubiri, formulate numai împotriva statului în temeiul art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie coroborat cu art. 268 alin. (1) şi (2) şi art. 269 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, iar, pe de altă parte, este inoportună şi nu are relevanţă în soluţionarea cauzei, în raport cu prevederile imperative ale art. 269 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 ianuarie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reţine că, în raport cu prevederile art. 485 C. proc. civ. şi cu data comunicării deciziei atacate, 15 octombrie 2024, termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 15 noiembrie 2024, astfel că orice critică formulată după acest moment este supusă sancţiunii reglementate de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, depusă în termen legal la data de 17 octombrie 2024, se constată că recurentul-reclamant, fără a invocat vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut că hotărârea recurată este nelegală în raport cu prevederile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, că aceasta este contrară situaţiei de fapt şi drept ce rezultă din probele administrate în cauză, iar instanţa nu a analizat motivele de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, în mod expres cu referire la decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, ignorând precizarea formulată prin concluziile scrise depuse la doar.

Or, deşi recurentul-reclamant a făcut trimitere la o pretinsă nesocotire a unor dispoziţii de drept material, acesta nu a dezvoltat critici care să arate în mod concret care este nelegalitatea hotărârii atacate din această perspectivă, ci a redat aspecte teoretice şi şi-a expus propria părere cu privire la natura răspunderii statului în materia erorilor judiciare.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, încălcarea legii presupunând fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a legii.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială, iar interpretarea greşită a legii presupune că, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului legal.

Aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice în raport cu situaţia de fapt reţinută de către instanţele devolutive, respectiv aplicarea unor alte norme de drept material decât cele incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Ca atare, pentru a se putea proceda la o analiză a legalităţii deciziei recurate din pespectiva normelor de drept aplicabile speţei, recurentul-reclamant trebuia să indice în mod concret atât norma de drept material pretins a fi nesocotită, aplicată sau interpretată greşit, cât şi eroarea săvârşită de către instanţa de apel sub acest aspect.

Însă, aşa cum s-a arătat anterior, recurentul-reclamant nu a procedat în această manieră, ci doar a formulat susţineri generale cu privire la răspunderea statului în materia erorilor judiciare, afirmaţii care nu pot fi apreciate a reprezenta critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate şi, prin urmare, nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Nici critica prin care, cu referire la cele reţinute prin decizia nr. 335R din data de 2 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2023, recurentul-reclamant a pretins nelegalitatea hotărârii ca urmare a neanalizării în integralitate a motivelor de apel, a ignorării precizării formulate prin concluziile scrise, precum şi a celor dispuse prin încheierile din 22 mai 2024 şi din 25 septembrie 2024, nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, referitor la critica părţii prin care s-a susţinut că tribunalul a eludat reţinerile din cuprinsul deciziei nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 pronunţate de către Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2023, instanţa de apel a reţinut că menţiunea la care face referire partea a reprezentat modalitatea în care instanţa a motivat soluţia de respingere a cererii de revizuire, în sensul că aspectele care fac referire la existenţa unei erori judiciare, astfel cum este definită de art. 268 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 303/2022 prezintă relevanţă în ceea ce priveşte instituţia răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, neputând fi analizate în cadrul căii de atac a revizuirii.

A constatat că, prin menţiunea anterior indicată, nu s-au făcut aprecieri cu privire la existenţa sau nu a erorii judiciare invocate, instanţa nefiind învestită în dosarul nr. x/2023 cu o astfel de solicitare.

Or, recurentul-reclamant, deşi pretinde neanalizarea unui motiv de apel pe care l-a formulat, în realitate, urmăreşte să repună în discuţie critica pe care a adus-o sentinţei tribunalului cu referire la decizia nr. 335/R din data de 2 octombrie 2023 pronunţate de către Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2023, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac, în care pot fi analizate doar criticile de nelegalitate formulate împotriva deciziei recurate.

În plus, Înalta Curte constată că instanţa de apel, contrar celor afirmate de către recurentul-reclamant, a procedat la cercetarea acestei critici, iar împrejurarea că partea nu este mulţumită de concluzia la care a ajuns curtea de apel nu poate echivala cu neanalizarea unei critici formulate prin cererea de apel şi, ca atare, nu poate fi convertită într-o veritabilă critică de nelegalitate aptă de încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte pretinsa ignorare a celor invocate prin concluziile scrise, critica recurentului-reclamant nu poate fi circumscrisă ipotezelor prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, nevizând vreun aspect de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de C. proc. civ., ci partea îşi exprimă dezacordul faţă de cele reţinute de instanţa de apel în sensul că împrejurările pe care le-a reiterat în cuprinsul concluziilor scrise sunt practic motive ce privesc caracterul justificat al pretenţiilor sale faţă de societatea B. S.A., aspecte ce nu pot face obiectul analizei în prezentul litigiu, în lipsa constatării unei erori judiciare.

Recurentul-reclamant a pretins şi că hotărârea atacată este contrară situaţiei de fapt şi de drept ce rezultă din probele administrate, însă şi această critică excedează analizei ce poate fi realizată de către instanţa de recurs, susţinerile acestuia vizând aprecierea probatoriului care a fost deja administrat în faţa instanţelor de fond şi care a condus la configurarea unei anumite situaţii de fapt, punând în discuţie aspecte referitoare la temeinicia deciziei atacate, iar nu la legalitatea acesteia.

Or, reglementarea art. 488 C. proc. civ. permite reformarea deciziei instanţei de apel doar pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt şi nici de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanţele de fond, ci doar de a verifica legalitatea deciziei din apel, prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată. Modul în care instanţele de fond au interpretat mijloacele de probă administrate şi au stabilit, pe baza acestora, o anumită situaţie de fapt nu constituie motiv de recurs.

În concluzie, criticile care tind la reevaluarea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt reţinute în etapele procesuale anterioare reprezintă aspecte de netemeinicie, astfel că nu pot face obiect al controlului judiciar în recurs, neputând fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, şi nici celor statuate prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, cum nu se poate proceda la o încadrare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a susţinerilor formulate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs, în speţă devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi dată, astfel cum a fost anterior arătată, în raport de prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu se mai impune analiza pe fond a motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1452/Ap din data de 10 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.