Collective management methodology as normative instrument excluding civil contractual nullity defenses in copyright fee disputes

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 8 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta U.C.M.R.-A.D.A., Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat obligarea pârâţilor A. Braşov, B. şi Municipiul Braşov:

1. La plata sumei de 15.394,67 RON la care se adaugă T.V.A. în cuantum de 2.925 RON, reprezentând remuneraţia restantă datorată de pârâtă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul festivalului C., desfăşurat în perioada 13-15 august 2021, în Braşov;

2. La plata sumei de 2.863,4 RON reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 0.1%/zi de întârziere datorate de pârâte de la scadenţă până la data de 4 aprilie 2022, pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor menţionate la capătul anterior al cererii de chemare în judecată; penalităţilor de întârziere constând în dobânda legală penalizatoare de la data de 5 aprilie 2022 şi până la plata integrală a remuneraţiilor datorate în cuantum de 15.394,67 RON;

3. Să comunice U.C.M.R.-A.D.A. un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul festivalului C. desfăşurat în Braşov în perioada 13-15 august 2021, raport care să cuprindă: denumirea evenimentului, denumirea formaţiilor/soliştilor, data şi locaţia desfăşurării evenimentului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale;

4. La plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La ultimul termen de judecată, reclamanta şi-a precizat, în temeiul art. 204 C. proc. civ., câtimea obiectului cererii, arătând că solicită suma de 15.595,15 RON plus 2.963,10 RON, reprezentând remuneraţiile restante datorate cu titlul de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacolul C., desfăşurat în perioada 13-15 august 2021 în Braşov, suma de 2.916 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 29 septembrie 2021.

Pârâtul Municipiul Braşov a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva pârâtei A., în esenţă, reluând toate capetele de cerere formulate de reclamantă.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 329 din data de 21 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată şi precizată de reclamanta U.C.M.R.-A.D.A., Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Municipiul Braşov şi cu pârâta-chemată în garanţie A. Braşov.

A obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 15.595,15 RON plus 2.963,10 RON TVA, reprezentând remuneraţiile datorate cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacolul C., desfăşurat în perioada 13-15 august 2021 în Braşov, suma de 2.916,30 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,1%/zi întârziere calculate până la data de 4 aprilie 2022 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor şi în continuare la plata penalităţilor, calculate după 5 aprilie 2022 în forma dobânzii legale penalizatoare.

A obligat pârâtele, în solidar, să comunice U.M.C.R.-A.D.A. un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul festivalului C. desfăşurat în Braşov în perioada 13-15 august 2021, raport care să cuprindă: denumirea evenimentului, denumirea formaţiilor/soliştilor, data şi locaţia desfăşurării evenimentului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale.

A obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 3.075 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Municipiul Braşov contra pârâtei-chemată în garanţie A. Braşov.

A obligat-o pe chemata în garanţie A. Braşov la plata către pârâtul Municipiul Braşov a sumei de 15.595,15 RON plus 2.963,10 RON T.V.A., reprezentând remuneraţiile datorate cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spectacolul C., desfăşurat în perioada 13-15 august 2021 în Braşov, suma de 2.916,30 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,1%/zi întârziere calculate până la data de 4 aprilie 2022 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor şi în continuare a penalităţilor, calculate după 5 aprilie 2022 în forma dobânzii legale penalizatoare.

A obligat-o pe chemata în garanţie către pârâtul Municipiul Braşov să comunice un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul festivalului C. desfăşurat în Braşov în perioada 13-15 august 2021, raport care să cuprindă: denumirea evenimentului, denumirea formaţiilor/soliştilor, data şi locaţia desfăşurării evenimentului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate şi durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale.

A obligat-o pe chemata în garanţie la plata către pârâtul Municipiul Braşov a sumei de 3.075 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente cererii principale în urma căreia pârâtul a căzut în pretenţii.

II.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 309 din data de 13 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României ca inadmisibilă.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 329 din data de 21 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

I. Calea de atac declarată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Împotriva deciziei civile nr. 309 din data de 13 martie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 octombrie 2024, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Susţinând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, a arătat că instanţa de apel a reţinut faptul că ar fi invocat în calea de atac a apelului motive care nu se circumscriu în limitele caracterului devolutiv, determinate de ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă, considerând în mod nelegal faptul că nu ar mai putea fi invocate în calea de atac.

În opinia recurentei-pârâte, aceste considerente contravin dispoziţiilor art. 246 alin. (1) şi celor ale art. 247 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a procesului.

Totodată, a arătat că, potrivit dispoziţiilor C. civ., nulitatea absolută se poate invoca fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie - art. 1249 C. civ.

Recurenta-pârâtă a menţionat şi că, în conformitate cu prevederile art. 1236 C. civ., cauza trebuie să fie licită şi morală, iar în caz contrar sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută.

De asemenea, a precizat că, potrivit art. 1238 alin. (2) C. civ. cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

A arătat că hotărârea se întemeiază pe un contract încheiat între alţii, respectiv pe protocolul prin care a fost convenită forma finală a Metodologiei privind comunicarea publică a operelor muzicale în spectacole şi festivaluri, încheiat între intimata-reclamantă, pe de o parte, şi D., E., F. şi G., H. S.R.L., I. S.R.L. şi J., pe de altă parte, din data de 11 februarie 2020.

A subliniat că, în ceea ce o priveşte, acest act juridic este res inter alios acta, întrucât nu se numără printre semnatari şi, chiar dacă a fost publicat în Monitorul Oficial, acest document nu are efect de izvor de obligaţii în privinţa sa, conform principiului relativităţii efectelor contractului (art. 1280 C. civ.).

Din punctul de vedere, în raport cu dispoziţiile art. 162 lit. d) din Legea nr. 8/1996, contractul nu poate avea ca obiect drepturi pentru care organismele de gestiune colectivă nu au primit mandat (cum ar fi în cazul autorilor prevăzuţi la art. 28 din lege), iar contractul încheiat nu este general obligatoriu pentru toţi utilizatorii, cu atât mai mult pentru cei care nu sunt parte semnatară.

A menţionat că, în măsura în care este ţinută a respecta contractul încheiat între terţi, înţelege să invoce, ca persoană interesată, excepţia nulităţii absolute a art. 2, 4, 5 şi a tabelului 1 pct. 3 din acest contract, întrucât se tinde la gestiunea colectivă şi colectarea de remuneraţii pentru drepturi de autor nesupuse protecţiei Legii nr. 8/1996, pentru frauda la lege prin eludarea, prin convenţia părţilor, a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.

De asemenea, a susţinut că un alt motiv de nulitate absolută este cauza ilicită, părţile propunându-şi, în opinia sa, realizarea unor încasări pentru drepturi de autor pe care nu le gestionează, fiind stinse.

Recurenta-pârâtă a menţionat că, în cadrul C., au fost cântate operele unor compozitori de muzică clasică, de la al căror deces au trecut mai mult de 70 de ani, şi care nu au avut vreo legătură cu România, precum şi scurte fragmente din opere muzicale ale unor autori contemporani, cu titlu de parodie, pastişă sau ca punct de plecare al unor improvizaţii ale artiştilor de pe scenă, în condiţiile în care creaţiile spontane rezultate nu au nicio legătură cu conţinutul original al operei citate.

Ca atare, a subliniat că aceste drepturi nu sunt supuse protecţiei Legii nr. 8/1996 şi nu sunt gestionate de O.R.D.A. sau de intimata-reclamantă.

Pe de altă parte, a arătat că, potrivit art. 1426 alin. (2) C. civ., obligaţia între codebitori nu poate fi stabilită în solidar, în lipsa stipulaţiei contrare.

În acest sens a făcut referire la prevederile art. 1445 C. civ. şi a subliniat că solidaritatea dintre debitori nu se prezumă, ea neexistând decât atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege.

Recurenta-pârâtă a apreciat că, nefiind parte în protocolul mai sus menţionat, nu a stipulat nicăieri că va răspunde în solidar cu ceilalţi pârâţi pentru eventuale datorii faţă de organismul de gestiune colectivă.

A afirmat că nu există niciun text de lege care să impună răspunderea solidară a codebitorilor, chiar organizatori (deşi nu avea această calitate), astfel că răspunderea solidară a pârâţilor a fost stabilită în mod arbitrar, contrar dispoziţiilor art. 1445 C. civ.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut şi că, în mod contrar prevederilor art. 10 din O.G. nr. 13/2011, s-a dispus cumularea penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere (daune-interese moratorii pe care nu le-a convenit cu nimeni) cu dobânda legală penalizatoare, colectarea unor accesorii stabilite unilateral contrar prevederilor ordonanţei, reprezentând o îmbogăţire fără justă cauză a intimatei-reclamante.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea

Intimatul-pârât Municipiul Braşov a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat să se observe că recurenta-pârâtă nu a formulat, în calea de atac a recursului, nicio pretenţie în contradictoriu cu Municipiul Braşov şi nici nu a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanţie pe care a formulat-o în contradictoriu cu A., această soluţie intrând sub autoritate de lucru judecat.

Totodată a susţinut că, prin cererea de recurs, au fost reluate în mod fidel motivele de apel.

Intimata-reclamantă U.C.M.R.-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor şi intimata-pârâtă-chemată în garanţie A. Braşov nu au formulat întâmpinări.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă B. nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Municipiul Braşov.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 ianuarie 2025, în temeiul art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data de 4 martie 2025, când a reţinut cauza în pronunţare.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prioritar, Înalta Curte constată că, prin prezentul recurs, nu au fost aduse deciziei recurate critici care să vizeze respingerea de către instanţa de apel a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurenta-pârâtă, astfel că prezenta instanţă nu este învestită şi cu verificarea legalităţii deciziei recurate în raport cu această soluţie.

Totodată, în acord cu cele arătate prin întâmpinare de intimatul-pârât Municipiul Braşov, Înalta Curte reţine că, prin motivele de recurs, cum, de altfel, şi prin motivele de apel, recurenta-pârâtă nu a formulat susţineri care să vizeze admiterea de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a cererii de chemare în garanţie a intimatei-pârâte A. Braşov, astfel că această chestiune nu va face obiect al analizei ce urmează.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 483 alin. (3) C. proc. civ., motivarea recursului trebuie să cuprindă critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, iar, în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., nu pot fi primite decât acele motive, încadrabile în ipotezele alin. (1) al aceluiaşi articol, care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Ca atare, nu vor fi analizate susţinerile formulate prin cererea de recurs care sunt identice cu cele deduse judecăţii prin memoriul de apel îndreptat împotriva sentinţei tribunalului, respectiv acele critici ce vizează răspunderea solidară a debitorilor, împrejurarea că Metodologia aplicabilă speţei este inopozabilă recurentei-pârâte, întrucât aceasta nu se află printre semnatari, precum şi cea vizând penalităţile de întârziere la plata cărora a fost obligată, critici care, în speţă, şi-au găsit deja o dezlegare în analiza efectuată de prima instanţă de control judiciar.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de apel a înlăturat critica vizând răspunderea solidară a debitorilor în raport cu cele statuate prin art. 2 şi art. 3 alin. (1) din Metodologia aplicabilă şi cu împrejurarea că recurenta-pârâtă a fost organizatorul principal al festivalului.

În plus, a arătat că semnificaţia răspunderii solidare a tuturor organizatorilor faţă de intimata-reclamantă pentru obligaţia de plată a remuneraţiilor datorate este relevată şi de dispoziţiile art. 1443 C. civ., potrivit cu care obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor.

Cu privire la susţinerea apelantei potrivit căreia metodologia aplicabilă este res inter alios acta, întrucât nu se numără printre semnatarii acesteia, curtea de apel a reţinut incidenţa prevederilor art. 165 alin. (9) din Legea 8/1996, potrivit cărora:

"Metodologiile stabilite conform prevederilor alin. (3) sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, conform art. 114".

Mai mult decât atât, a avut în vedere faptul că însăşi recurenta-pârâtă a îndeplinit obligaţia de obţinere a licenţei neexclusive de autorizare a comunicării publice a operelor muzicale în acest festival, autorizaţie ce face referire expresă la remuneraţiile şi penalităţile reglementate prin Metodologia adoptată prin decizia O.R.D.A. nr. 46/2020, astfel că susţinerea acesteia potrivit căreia nu şi-a însuşit aplicarea dispoziţiilor menţionate este total lipsită de fundament.

Or, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu s-a raportat la considerentele deciziei de apel, nu a înţeles să combată niciunul dintre argumentele regăsite în decizie, astfel cum au fost redate anterior, limitându-se la reluarea susţinerilor pe care le-a formulat sub aceste aspecte prin cererea de apel şi care vizau hotărârea primei instanţe. Ignorându-se, astfel, faptul că obiectul recursului îl reprezintă decizia curţii de apel, o atare motivare a recursului nu se circumscrie exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) şi art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi nu poate determina o analiză în prezenta cale de atac.

Prin urmare, legalitatea deciziei atacate urmează a fi verificată doar prin raportare la critica, încadrabilă în motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a pretins că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 246 alin. (1) şi ale art. 247 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 1249 C. civ., atunci când a reţinut că motivul de apel prin care a susţinut nulitatea unor dispoziţii din Metodologia aplicată în speţă nu se circumscrie în limitele caracterului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă.

În speţă, prin hotărârea recurată s-a reţinut că dispoziţiile art. 477 C. proc. civ. instituie regula tantum devolutum quantum apellatum, care este o expresie a principiului disponibilităţii, consacrat de art. 9 C. proc. civ., astfel că, deşi apelul este o cale de atac devolutivă, totuşi, instanţa de apel este ţinută a proceda la examinarea cauzei în limita criticilor formulate prin cererea de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt şi de drept care au fost invocate în faţa primei instanţe sau care ar putea fi invocate în cauză, ci doar cu privire la acelea criticate de către părţile care au declarat apel.

În ceea ce priveşte limitele caracterului devolutiv determinate de ceea ce a fost supus judecăţii la prima instanţă, curtea de apel a constatat că recurenta-pârâtă a solicitat admiterea apelului susţinând că art. 2, 4, 5 şi tabelul 1 pct. 3 din acest contract, referindu-se la metodologia adoptată prin Decizia O.R.D.A. nr. 46/2020, sunt lovite de nulitate absolută, pentru frauda la lege şi cauză ilicită, fără să fi invocat această apărare în faţa instanţei de fond, ceea ce echivalează cu o modificare a obiectului ce a făcut analiza instanţei de fond, schimbare interzisă de dispoziţiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, a reţinut că motivelor, mijloacelor de apărare şi dovezilor invocate la prima instanţă apelantul le va putea adăuga, prin criticile formulate, alte motive, mijloace de apărare şi dovezi, cu condiţia ca acestea să nu contravină interdicţiei statuate prin art. 478 alin. (3) C. proc. civ., şi anume să nu conducă la schimbarea calităţii părţilor, a cauzei sau obiectului cererii deduse judecăţii şi să nu constituie o pretenţie nouă în apel, argumentat de faptul că, în apel, nu se pot modifica elementele dezbaterilor, deoarece instanţa de apel realizează un control judiciar al hotărârii primei instanţe, care presupune cu necesitate situarea pe acelaşi teren pe care a fost plasat şi judecătorul primei instanţe.

Ca atare, având în vedere că tribunalul nu a fost învestit cu analiza cauzei vizând pretinsa nulitate absolută a unor dispoziţii din metodologia aplicabilă în cauză în aplicarea art. 478 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel a apreciat că motivul de apel ce pretinde nulitatea unor dispoziţii cuprinse în metodologia adoptată prin Decizia O.R.D.A. nr. 46/2020 este inadmisibil.

În esenţă, recurenta-pârâtă a criticat aceste considerente ale deciziei recurate, arătând că, în raport cu prevederile art. 1249 C. civ., nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, iar, în temeiul art. 246 alin. (1) şi al art. 247 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a procesului.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta-pârâtă a pornit de la premisa că se poate invoca nulitatea absolută a dispoziţiilor cuprinse în Metodologie, în condiţiile art. 1249 C. civ., ce reglementează invocarea nulităţii contractelor, însă această apreciere este una greşită.

Astfel, potrivit art. 112 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996:

"(1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă. (2) Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165."

Metodologiile, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (2) şi (3) şi art. 164 alin. (1) din acelaşi act normativ, se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu: câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel naţional, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe propria răspundere (instituţiile publice, inclusiv societăţile publice de radiodifuziune şi de televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri); câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanţilor a doi utilizatori locali notificaţi de organismele de gestiune colectivă şi care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie.

Potrivit procedurii reglementate de art. 165 din Legea nr. 8/1996, înţelegerea părţilor în privinţa metodologiilor negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (alin. (3), iar în alin. (9) se prevede că metodologiile stabilite conform prevederilor alin. (3) sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, în cazul de faţă şi recurentei-pârâte care are calitatea de utilizator, astfel cum acesta este definit prin lege.

De asemenea, în cazul în care părţile nu pot stabili metodologii prin negociere, acestea pot recurge la mediere, iar în situaţia în care părţile nu au convenit asupra metodologiei prin negociere sau mediere, pot să se adreseze instanţei de judecată. Conform art. 165 alin. (7), hotărârea judecătorească definitivă cu privire la metodologii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al ORDA, iar metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

Astfel, raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, metodologiile elaborate potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 8/1996 pot avea neîndoielnic natura juridică a unei convenţii încheiate între părţile prestabilite prin legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dar nu a unui contract civil, ci a unui contract cadru, ce reglementează anumite aspecte ale raportului juridic dintre titulari ai unor drepturi de proprietate intelectuală şi utilizatorii din domeniu şi care produce efecte juridice erga omnes, nu numai între părţi.

Din acest motiv, metodologiile au, în acelaşi timp, caracter normativ, iar în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat în mod constant natura juridică duală a metodologiilor: convenţie între părţi şi caracter normativ în etapa administrativă (de exemplu, decizia nr. 518/4.04.2023 pronunţată de secţia I Civilă şi decizia nr. 713/28.02.2014 a aceleiaşi secţii; prin aceasta din urmă a fost confirmată o soluţie de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de anulare a unor dispoziţii dintr-o anumită metodologie). Mai mult decât atât, atunci când este stabilită prin hotărâre judecătorească, în condiţiile art. 165 alin. (7) din lege, metodologia are în mod exclusiv caracter jurisdicţional.

De asemenea, sunt relevante considerentele reţinute de Curtea Constituţională în decizia nr. 1061/2009 (cu referire la procedura din forma anterioară a Legii nr. 8/1996, ce prevedea posibilitatea arbitrajului, în loc de mediere, potrivit cărora:

"(...) întreaga procedură de negociere a metodologiilor este constituţională, asigurând atât garantarea accesului la justiţie, prin instituirea căii de atac a apelului împotriva hotărârii arbitrale, cât şi controlul judecătoresc asupra unui act administrativ, deciziile Oficiului Român pentru Drepturi de Autor putând fi atacate la instanţa de contencios administrativ (...). Împrejurarea că nu toţi utilizatorii pot uza de calea de atac a apelului prevăzută la art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, deoarece nu au participat la negocieri, nu este de natură a califica textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale."

Faţă de caracterul complex al procedurii şi de efectele juridice ale metodologiilor, acestea nu pot fi asimilate unui contract civil, pentru a fi incidente prevederile C. civ. referitoare la nulitatea contractului, inclusiv cele ale art. 1249 C. civ., invocate de către recurentă.

În acelaşi timp, aceste prevederi nu sunt aplicabile nici în virtutea art. 2 alin. (2) C. civ., potrivit căruia regulile consacrate prin C. civ. constituie dreptul comun "pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale", deoarece caracterul normativ al metodologiilor exclude compatibilitatea acestora cu normele C. civ. referitoare la nulitatea contractului.

Ca atare, în raport cu natura metodologiilor, astfel cum aceasta a fost anterior reţinută şi care rezultă din chiar procedura de elaborare a acestora, prevăzută de Legea nr. 8/1996, demersul prin care se susţine nulitatea absolută sau relativă a unor norme din cuprinsul acestora este unul inadmisibil, astfel că recurenta-pârâtă nu avea, în prezenta cauză, posibilitatea legală de a proceda la invocarea unei atare excepţii.

Pe cale de consecinţă, critica vizând modul de aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 246 alin. (1) şi al art. 247 alin. (1) C. proc. civ. este lipsită de finalitate, fiind nerelevant dacă cererea inadmisibilă de constatare a nulităţii unor prevederi dintr-un act cu caracter normativ a fost invocată în faţa primei instanţe ori în apel.

În ceea ce priveşte menţiunea din cererea de recurs potrivit căreia, în măsura în care ar fi ţinută să respecte contractul încheiat între terţi, recurenta-pârâtă întelege să invoce excepţia nulităţii absolute a art. 2, 4 şi 5 şi a tabelului 1 pct. 3 din Metodologie, Înalta Curte constată, pe de o parte, că această susţinere reprezintă o reluarea identică a celei formulate prin cererea de apel, iar, pe de altă parte, aşa cum s-a constatat anterior, un atare demers este unul inadmisibil, în raport cu natura Metodologiei.

Faţă de toate cele anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 309A din data de 13 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, astfel cum a fost anterior relevată, constatând că partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă U.C.M.R.-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.950 RON (dovedite prin înscrisurile aflate la dosarul de recurs), cuantumul acestora fiind apreciat a respecta criteriul de proporţionalitate în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocatul ales al intimatei-reclamante, care s-a prezentat la termenul de judecată acordat în cauză, susţinând interesele părţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 309A din data de 13 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.950 RON, către intimata-reclamantă U.C.M.R.-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.