Substitution of authentic deed for real estate sale: annulment of cassation appeal for failure to pay installment-based judicial stamp duty after expiration of statutory period.

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2015 la 12 octombrie 2015, urmare a declinării competenţei de judecată a cauzei nr. 66452/299/2014 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. (decedată pe parcursul judecăţii cauzei, poziţia procesuală a acesteia fiind preluată de C.), să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, intitulat "promisiune de vânzare-cumpărare" conform încheierii de legalizare nr. 2636 din 18 februarie 2011 - BNP D., privind două imobile: a) imobilul situat în Bucureşti, şos. x, compus din teren - 65 mp cu vecinătăţile: N - Şos. Odăi (9,30 m), S - restul proprietăţii promitentei vânzătoare, 9,30 m, E - E. şi F., 7 m, V - teren CNADNR, 7 m şi b) imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din teren 515 mp, pe care sunt edificate o casă şi anexe gospodăreşti (magazie, puţ, WC, hazna, coteţe), terenul cu următoarele vecinătăţi: N - proprietatea CNCDNR şi restul proprietăţii promitentei vânzătoare, 27,60 m, S - proprietatea G. S.R.L., 27,60 m, E - E. şi F., 18,60 m, V - str. x, 18,60 m, şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru ele două imobile; cu cheltuieli de judecată.

La 8 mai 2015, pârâta a formulat cerere reconvenţională, disjunsă prin încheierea din 27 ianuarie 2017.

Prin cererea de intervenţie din 28 iunie 2016, astfel cum a fost precizată la 24 martie 2017, petentul C. a solicitat să se constate că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de 120.000 RON împotriva părţilor, actualizată conform titlului executoriu întocmit de BEJ H. în dosarul de executare 11/2003 şi obligarea în solidar a reclamantului şi pârâtei la plata acesteia; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de intervenţie principală şi accesorie din 27 noiembrie 2017, petentul I. a arătat că formulează această cerere în numele său, deoarece pretinde un drept asupra imobilelor ce fac obiectul dosarului, alături de reclamant şi în sprijinul acestuia.

Cererea de intervenţie principală a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 27 ianuarie 2017, iar cererea de intervenţie accesorie a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 24 februarie 2017.

Pe parcursul judecăţii cauzei, la 19 mai 2017, a intervenit decesul pârâtei B., având ca moştenitori pe reclamant şi C., persoană care a formulat cerere de intervenţie principală.

Poziţia procesuală a pârâtei decedate a fost preluată de C., unul dintre moştenitorii defunctei (alături de reclamant), în calitate de fiu.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 814 din 10 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul C..

3. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 1858A din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 814 din 10 iulie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât C..

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul:

A admis în parte cererea de chemare în judecată.

A constatat intervenită vânzarea-cumpărarea cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. x, între B., decedată pe parcursul procesului, calitatea procesuală a acesteia fiind continuată de intimatul-pârât C., în calitate de promitentă vânzătoare, şi apelantul-reclamant A., în calitate de promitent-cumpărător, imobil compus din teren în suprafaţă de 56,15 m.p. şi construcţia C3 cu suprafaţa la sol de 8,18 m.p., identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert J., prezenta hotărâre ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Au fost păstrate dispoziţiile din sentinţa de fond privind respingerea acţiunii cu privire la imobilul situat în Bucureşti.

Prin încheierea din 10 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A.. A dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2021, în sensul că imobilul obiect al vânzării este situat în Bucureşti, şos. x.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A.. A dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii din 10 mai 2023, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2021, în sensul că imobilul obiect al vânzării este situat în Bucureşti, şos. x.

Prin decizia civilă nr. 1332A din 18 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de apelantul-reclamant A.; a dispus completarea deciziei, după cum urmează: "Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi obligă intimatul la plata către apelant a sumei de 6.683,62 RON, cheltuieli de judecată din primă instanţă şi apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu de avocat."

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1858/Ap din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul C..

Împotriva deciziei civile nr. 1332A din 18 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul C..

Împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 20 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs petentul C..

5. Înregistrarea recursurilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 7 decembrie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluţia din 19 decembrie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Procedura de filtru:

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 10 decembrie 2024, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022. A anulat recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 1332 A din 18 octombrie 2023 şi a încheierii din 20 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

A admis în principiu, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă şi a fixat termen pentru judecata recursului la 4 martie 2025, în şedinţă publică.

7. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi pe fond admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecata, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea în baza antecontractului de vânzare-cumpărare intitulat "promisiune de vânzare-cumpărare", conform încheierii de legalizare de semnătura nr. 3636 din 18 februarie 2011 emisă de BNP D., încheiată între reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, şi B., în calitate de promitent-vânzător.

În aprecierea sa, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. -, decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de natura pricinii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de pricină, instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât nu s-a pronunţat cu privire la ce a fost învestită, respectiv cu privire la motivul de apel privind pronunţarea sentinţei apelate cu încălcarea art. 516 C. proc. civ. de la 1865, art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 7/1996, art. 13, art. 14 şi art. 22 C. proc. civ. sentinţa apelată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de pricină (motivul de apel 1.3 din cererea de apel) şi a reţinut doar că "în ceea ce priveşte situaţia din dosarul de executare silită nr. x/2008 al BEJ K., curtea de apel a reţinut, din analiza probelor administrate în cauză, că situaţia de fapt este cea reţinută de prima instanţa de fond", raportându-se exclusiv la soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2021, ce a avut ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva procesului-verbal din 21.03.2018 emis în dosarul de executare nr. x/2008, înlăturând nemotivat toate apărările sale, cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi fără a cerceta motivul de apel invocat.

Prin cererea de apel a criticat că sentinţa apelată a fost pronunţată cu încălcarea art. 516 C. proc. civ. de la 1865, art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 7/1996, art. 13, art. 14 şi art. 22 C. proc. civ., iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii şi străine de pricina (pct. 1.3), motiv de apel ce nu a fost cercetat de instanţa de apel.

A arătat că hotărârea cuprinde motive străine de pricină, întrucât instanţa de fond a reţinut caracterul litigios al dreptului de proprietate raportându-se la executarea silită efectuată în dosarul nr. x/2008 al BEJ K. cu privire la imobilul din Bucureşti, str. x, apreciind că "adjudecarea imobilului de către un terţ, contestată de reclamant pe calea executării silite reprezintă un alt aspect care se opune pronunţării unei asemenea hotărâri", în condiţiile în care în dosarul de executare nr. 297/2008 nu s-a emis actul de adjudecare al imobilului din str. x, aspecte care nu au fost analizate de instanţa de apel şi au fost înlăturate nemotivat.

Având în vedere că în speţă nu s-a emis act de adjudecare, nu există nicio cauză care să se opună pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului din str. x, întrucât numai actul de adjudecare întabulat în cartea funciară este titlu de proprietate conform art. 516 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 coroborat cu art. 24 din Legea nr. 7/1996.

Potrivit art. 516 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, incident în speţă, întrucât executarea silită în dosarul nr. x/2008 al BEJ K. a început anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (aşa cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 24 din Legea nr. 134/2010), actul de adjudecare este titlu de proprietate care poate fi înscris în cartea funciara şi titlu executoriu pentru adjudecatar împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă.

Instanţa de apel a reţinut doar că, în privinţa acestui imobil, în mod corect prima instanţa de fond a respins acţiunea în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, adjudecarea imobilului în favoarea creditorilor promitentei vânzătoare constituind un impediment la admiterea acţiunii cu privire la acest imobil, care a intrat în patrimoniul adjudecatarului, fără a analiza motivul de apel invocat, decizia recurată fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 516 C. proc. civ. de la 1865, întrucât numai actul de adjudecare constituie titlu de proprietate, act de adjudecare ce nu a fost emis în dosarul de executare nr. 297/2008.

Totodată, hotărârea cuprinde motive străine de pricină, întrucât nu există la dosar nicio dovadă că imobilul ar fi intrat în patrimoniul adjudecatarului, având în vedere că numai actul de adjudecare constituie titlu de proprietate ce poate fi înscris în cartea funciara, act de adjudecare ce nu a fost emis în dosarul de executare nr. 297/2008.

Deşi instanţa de apel a reţinut că, faţă de dezlegările cu caracter definitiv date de instanţa de executare în judecarea contestaţiei la executare formulate de apelant împotriva procesului-verbal privind adjudecarea imobilului în litigiu, rezultă că situaţia de fapt stabilită de către tribunal, referitoare la vânzarea la licitaţie a imobilului în litigiu şi la legalitatea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2008 al BEJ K. conexat cu dosarul nr. x/2013 al BEJ H. este corectă, fiind confirmată şi de probele administrate în faza de apel, a înlăturat nemotivat dispoziţiile art. 516 C. proc. civ. de la 1865 şi faptul că în dosarul de executare nu s-a emis act de adjudecare, neexistând niciun impediment pentru pronunţarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Totodată, instanţa de apel a reţinut că nu există nicio soluţie de suspendare a executării silite imobiliare derulate în dosarul de executare nr. 297/2008, fără a analiza motivul de apel ce viza faptul că, la data pronunţării sentinţei apelate, 10 iulie 2020, subzista suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr. x/2018, având în vedere că aceasta a fost dispusă până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. x/2018 (conexat la dosarul nr. x/2018), cerere ce nu fusese încă soluţionată.

Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de pricină, iar prin hotărârea dată instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât nu s-a pronunţat cu privire la ce a fost învestită, respectiv nu a cercetat motivul de apel privind neafectarea drepturilor creditorilor din dosarul de executare nr. 297/2008.

Prin cererea de apel a arătat că aspectele reţinute de instanţa de fond cu privire la drepturile creditorilor din dosarul de executare nr. 297/2008 sunt străine de pricină, aceste aspecte nu au fost invocate nici de către pârât şi nici de către instanţă, nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, iar instanţa nu s-a pronunţat cu privire la ceea ce s-a cerut, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea art. 13, art. 14 şi art. 22 C. proc. civ.

A mai precizat că instanţa de apel nu a cercetat criticile referitoare la faptul că drepturile creditorilor nu sunt afectate, întrucât creanţa a fost realizată integral în dosarul de executare nr. 297/2008, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. x/2018 de expert L., reţinând în mod eronat că aceste susţineri au fost analizate şi respinse de instanţa de executare în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2021

De asemenea, nu a analizat aspectele invocate prin motivul de apel cu privire la faptul că nu sunt afectate drepturile creditorilor C. (dosar executare nr. x/2013 al BEJ H.) şi ale creditorilor M. şi N. (dosar executare nr. x/2008), aşa cum rezultă din proba cu înscrisuri.

S-a mai susţinut că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la ce a fost învestită, respectiv instanţa de apel nu a cercetat motivul de apel referitor la faptul că sentinţa apelată a fost pronunţată cu încălcarea art. 13, art. 14, art. 22, art. 254 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 15 alin. (2) Constituţie, art. 6 alin. (1) teza a-II-a şi alin. (2) C. civ., iar hotărârea apelată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii şi străine de pricină.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

8. Apărările formulate în cauză:

La 25 ianuarie 2024, recurentul-pârât C. a transmis întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată.

Recurentul-reclamant A. a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de recurentul-pârât C..

Recurentul-pârât C. a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de recurentul-reclamant A..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În speţă, prin rezoluţia din data de 19 decembrie 2023 s-a stabilit că recurentul datorează, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.746,98 RON - din care 100 RON, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. şi 3.646,98 RON, taxă calculată la valoarea contestată, având în vedere şi soluţia de respingere a acţiunii cu privire la imobilul situaţ în Bucureşti, str. x, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Cu privire la această obligaţie procesuală, recurentul a înţeles să formuleze cerere de reexaminare şi cerere de ajutor public judiciar.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15 februarie 2024, a fost admisă cererea de reexaminare şi s-a constatat că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3177 RON.

De asemenea, prin încheierea din camera de consiliu din 9 aprilie 2024, astfel cum a fost îndreptată, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de petent, în sensul că s-a dispus eşalonarea plăţii taxei de timbru în cuantum de 3177 de RON în 6 rate egale, în cuantum de 529,5 RON fiecare, rate care urmau a fi achitate până la data de 15 a fiecărei luni, începând cu data de 15 mai 2024. Încheierea prin care s-a admis ajutorul public judiciar a fost comunicată recurentului în 2 mai 2024, .

Pentru termenul din data de 4 martie 2025, constatându-se că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru sau a tranşelor aferente, recurentul a fost citat din nou cu menţiunea de a depune la dosar aceste dovezi sub sancţiunea anulării recursului, înştiinţare ce i-a fost comunicată în 10 februarie 2025 .

Recurentul nu a depus dovezile solicitate de instanţă, ci a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii sau reducerii taxei judiciare de timbru, cerere respinsă în mod definitiv prin încheierea dată în şedinţa din camera de consiliu din 4 martie 2025, ca urmare a faptului că legea nu permite o a doua cerere de ajutor public după soluţionarea celei dintâi, demersul apărând ca tardiv şi abuziv, cererile repetitive fiind de natură a bloca judecata în măsura în care aceasta ar fi amânată de fiecare dată în vederea exercitării căii de atac specifice.

Având în vedere toate aspectele mai-sus arătate, faptul că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, astfel cum a fost eşalonată, precum şi a faptului că perioada de 6 luni în care această taxă trebuia achitată în tranşe a expirat la 15 noiembrie 2024, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu a fost legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

Trebuie observat că ipoteza eşalonării taxei de timbru în mai multe rate nu atrage în mod necesar aplicarea art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013 privind executarea prin intermediul organelor de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale a creanţelor având ca obiect rate din taxa judiciară de timbru.

Prevederile art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cu care creanţele având ca obiect taxa judiciară de timbru se execută prin intermediul organele de executare ale unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor fiscale se referă la acele situaţii speciale în care neplata taxei de timbru datorate nu mai poate fi sancţionată prin sancţiunea specifică - cea a anulării cererii sau căii de atac netimbrate. Astfel de situaţii sunt cele prevăzute de art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 (situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal şi dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu) sau cele în care se dispune eşalonarea taxei de timbru pe o durată şi un număr de rate care depăşesc momentul judecăţii cauzei, astfel încât nu există posibilitatea unui control ulterior al instanţei cu privire la plata în viitor a ratelor datorate. De asemenea, părţii însăşi trebuie să i se recunoască dreptul de a putea opta, în funcţie de propria estimare a şanselor, să nu plătească ratele taxei de timbru eşalonate, acceptând sancţiunea anulării cererii sale, în loc de a rămâne - în lipsa unui acord expres - supusă unei executări silite pe această taxă, ceea ce exclude demararea din oficiu a executării creanţei bugetare într-o astfel de situaţie.

Cu excepţia unor astfel de situaţii speciale, însă, regula în cazul neachitării taxei de timbru rămâne sancţiunea anulării cererii, iar nu executarea taxei prin intermediul organelor de executare ale unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv în situaţia eşalonării, atunci când perioada eşalonării acordate a expirat încă dinaintea termenului de judecată, când tranşele stabilite ar fi trebuit să fi fost deja achitate, deoarece nu există nicio raţiune pentru a nu da eficienţă acestei sancţiuni şi pentru a se trece la o executare în temeiul art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013, care e prevăzută numai pentru anumite ipoteze specifice, aşa cum s-a arătat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1858A din 7 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.