Local council's annulment motion rejected; cadastral boundary ruling upheld

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Contestaţia în anulare

La 3 ianuarie 2025, contestatorul Consiliul Local al Comunei Mereni a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.

Contestatorul a învederat că motivul contestaţiei în anulare îl reprezintă art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Prin motivele contestaţiei, contestatorul a susţinut că, în mod greşit, curtea de apel a invalidat soluţia pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bărăganu, prin primar, şi Consiliul Local al Comunei Bărăganu, reţinând că aceştia nu au urmat procedura specială prevăzută de lege pentru anularea procesului-verbal de delimitare cadastrală privind identificarea şi recunoaşterea hotarului administrativ al reclamatei şi a Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna Mereni.

A menţionat că legiuitorul a instituit condiţii speciale cu privire la exerciţiul acţiunii civile, precum şi în contencios administrativ.

Contestatorul a făcut referire la dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, modificată şi completată, potrivit cărora, "Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând limitele unităţilor administrativ-teritoriale şi limitele intravilanelor din sistemul integrat de cadastru şi carte funciară; (4) Limitele unităţilor administrativ-teritoriale sunt identificate, marcate, rectificate ori actualizate de către comisia de delimitare, numită în acest scop prin ordin al prefectului; Limitele recunoscute reciproc de către reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale sunt descrise şi reprezentate în procesul-verbal de delimitare ce conţine şi inventarul coordonatelor punctelor ce definesc aceste limite, determinate în sistem naţional de proiecţie. După semnarea şi ştampilarea procesului-verbal de delimitare şi a tuturor anexelor de către membrii comisiei de delimitare şi aprobarea de către prefect, limitele devin oficiale si sunt introduse în sistemul integrat de cadastru si carte funciară. Contestaţiile unităţilor administrativ teritoriale privind limitele administrative pot fi soluţionate pe cale amiabilă, prin mediere de către instituţia prefectului sau pe cale judecătorească."

Totodată, a arătat că, potrivit art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, "În termen de 15 zile de la adoptarea prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale."

Astfel, contestatorul a susţinut că legea conferă calitate procesuală activă în demararea unei acţiuni în instanţă cu privire la stabilirea hotarelor unităţilor administrativ teritoriale doar Instituţiei Prefectului, unităţile administrativ teritoriale urmând să aibă calitate procesuală pasivă în aceste procese.

Acesta a arătat că prin demersul judiciar, autorităţile publice reclamante tind la operarea unor modificări în evidenţele cadastrale utilizate în procedura de stabilire a liniei de hotar dintre cele două unităţi administrativ teritoriale, aspect ce contravine hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţate în dosarul nr. x/2014, în baza căreia comuna Mereni şi-a intabulat dreptul de proprietate în limitele menţionate în procesul-verbal de delimitare, contestat pe calea prezentei acţiuni.

Contestatorul a menţionat că reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, instanţa fiind obligată să se pronunţe în limitele a ceea ce s-a cerut şi, odată fixat cadrul procesual, judecata trebuie să decurgă potrivit regulilor dreptului material şi procesual ce guvernează litigiul, principiul disponibilităţii nedând posibilitatea părţii să beneficieze de alte drepturi, afirmate, dar nereglementate de procedura în limitele căreia se desfăşoară judecata.

A apreciat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile stabilite de lege.

Instanţa de fond a soluţionat cererea cu respectarea principiului disponibilităţii, iar analiza excepţiei de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată fost efectuată de către instanţa de fond în raport de obiectul cererii deduse judecăţii.

Contestatorul a solicitat că se reţină că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă în conceptul juridic formulat, întrucât nicio autoritate publică nu se poate prevala în justiţie de o eventuală culpă în emiterea unor acte pentru a-şi valorifica un drept, invocând nerespectarea unor norme legale, în condiţiile în care, ulterior semnării procesului-verbal de delimitare, au emis acte şi au săvârşit "fapte" prin care au recunoscut, implicit, valabilitatea şi legalitatea acestui act.

Din aceste motiv, a apreciat că nulitatea care operează este relativă şi este acoperită de actele emise ulterior de instituţiile emitente, ceea ce denotă că o acţiune cu acest obiect este inadmisibilă.

Potrivit unei analize efectuate asupra considerentelor instanţei de apel, contestatorul a solicitat să se reţină că acestea sunt străine de natura litigiului dedus judecăţii, fiind rezultatul unei aplicări şi interpretări eronate a dispoziţiilor legale incidente.

Totodată, a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile dreptului comun, ci cele ale legii speciale, motiv pentru care se impune modificarea în tot a deciziei nr. 231 din 2 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bărăganu, prin primar, împotriva sentinţei nr. 1736 din 31 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, şi menţinerii soluţiei cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

2. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mereni, prin primar, şi Consiliul Local al Comunei Mereni împotriva deciziei nr. 231C din 2 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

3. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la 31 ianuarie 2025, intimata Comuna Bărăganu, prin primar, a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat contestaţia pentru nerespectarea prevederilor Codului administrativ privind reprezentarea, excepţia nulităţii pentru nemotivare, precum şi excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea hotărârii instanţei de recurs. În cazul în care s-ar admite contestaţia în anulare şi s-ar dispune rejudecarea recursului, a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii instanţei de apel.

4. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 9 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la 27 februarie 2025.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a luat act de renunţarea reprezentantului convenţional al intimatei Comuna Bărăganu, prin primar, de a mai susţine excepţiile tardivităţii contestaţiei în anulare, a lipsei dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat contestaţia pentru nerespectarea prevederilor Codului administrativ privind reprezentarea, a nulităţii pentru nemotivarea acesteia şi a rămas în pronunţare asupra căii extraordinare de atac declarate în cauză.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare din perspectiva motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea normelor procedurale.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestator în susţinerea contestaţiei în anulare, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Conform dispoziţiilor art. 504 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în fond."

Analizând contestaţia din perspectiva motivului invocat, Înalta Curte reţine că prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. sancţionează judecarea unei cauze cu încălcarea dispoziţiei imperative vizând citarea părţilor, instituită prin art. 153 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căreia "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Pentru a răspunde criticii invocate de contestator este necesar a se preciza că prin cererea de recurs, recurentul Consiliul Local Mereni a menţionat că sediul său este în localitatea Mereni, jud. Constanţa.

În etapa procesuală a recursului, toate actele de procedură au fost comunicate recurentului la sediul indicat, conform art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind predate de agentul poştal, sub semnătură, persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei.

Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatorului pentru termenul din 8 octombrie 2024, când au avut loc dezbaterile asupra recursului declarat împotriva deciziei nr. 231C din 2 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, constată că aceasta s-a realizat, în ceea ce îl priveşte pe recurent, la sediul său din localitatea Mereni, jud. Constanţa, indicat în cererea de recurs, citaţia fiind preluată sub semnătură de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Conform dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., "Comunicarea citaţiei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea."

Art. 165 din acelaşi act normativ stipulează că "Procedura se socoteşte îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal."

În cauză, citarea recurentului pentru termenul de judecată la care s-a soluţionat recursul s-a realizat conform prescripţiilor legale enunţate, astfel că argumentele critice ale contestatorului nu au relevat existenţa unui viciu de procedură, acesta fiind legal citat la termenul la care a fost judecată calea extraordinară de atac, situaţie în care motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

De altfel, potrivit consemnărilor instanţei de recurs din încheierea din 8 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului (şi când s-a dispus amânarea pronunţării), Înalta Curte a reţinut că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Raportând celelalte critici (prin care s-a contestat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, menţinută de instanţa de recurs prin decizia nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pentru nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei date asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, în lipsa unei analize a cauzelor de nulitate absolută a procesului-verbal de delimitare cadastrală contestat) la dispoziţiile legale care reglementează cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că acestea conturează o greşeală de judecată imputată instanţelor de apel/de recurs cu privire la soluţionarea dosarului nr. x/2021

Însă, eventualele greşeli legate de modul de interpretare sau de aplicare a legii nu se circumscriu ipotezelor pentru care art. 503 alin. (1) C. proc. civ. deschid calea contestaţiei în anulare, prin intermediul acesteia putându-se solicita retractarea unei hotărâri doar pentru înlăturarea neregularităţilor formale săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pe motiv că judecata nu a fost corespunzător realizată.

Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată în alte condiţii şi pentru alte motive faţă de cele prevăzute de textul de lege analizat în cauză, împrejurare faţă de care Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al Comunei Mereni împotriva deciziei nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al Comunei Mereni împotriva deciziei nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.