Condominium fee arrears upheld; appeals dismissed as unfounded and inadmissible
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded and rejected his second appeal as inadmissible, thereby upholding the lower courts' rulings and leaving the earlier judgment against him intact (ordering payment of €581.69 in condominium fees plus legal interest and costs) and the Court of Appeal's decision that had dismissed his previous appeals as untimely/inadmissible. The dispute originated in a suit by a homeowners' association to recover administrative expenses under Articles 78(2)–(3) of Law No. 196/2018; the defendant countered with procedural challenges, constitutional objections, and a counterclaim for rent and damages. The High Court reasoned that the appeal against the trial court's order annulling the recusal request as insufficiently stamped was unfounded because the defendant was properly notified of the stamping obligation and the excess stamp fees already paid could not be reallocated to the recusal request, so the annulment violated neither Article 197 of the Civil Procedure Code nor the right of access to justice under Article 21 of the Constitution and Article 6 ECHR. The appeal against the appellate court's final decision was inadmissible because that decision, rendered in an appeal, was definitive under Article 634(1)(5) Civil Procedure Code and was not subject to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018, art. 78 din Legea nr. 196/2018, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 45 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013; Condominium fee arrears upheld; appeals dismissed as unfounded and inadmissible: The dispute originated in a suit by a homeowners' association to recover administrative expenses under Articles 78(2)–(3) of Law No. 196/2018; the defendant countered with procedural challenges, constitutional objections, and a counterclaim for rent and damages. The High Court reasoned that the appeal against the trial court's order annulling the recusal request as insufficiently stamped was unfounded because the defendant was properly notified of the stamping obligation and the excess stamp fees already paid could not be reallocated to the recusal request, so the annulment violated neither Article 197 of the Civil Procedure Code nor the right of access to justice under Article 21 of the Constitution and Article 6 ECHR. The appeal against the appellate court's final decision was inadmissible because that decision, rendered in an appeal, was definitive under Article 634(1)(5) Civil Procedure Code and was not subject to further appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedIdentified as the legal basis for rejecting the appeal against the lower court's decision.
Used to determine that the decision under appeal is final and thus the appeal is inadmissible.
Cited to establish which decisions are subject to appeal, supporting the rejection of the appeal as inadmissible.
Cited to confirm that the decision at hand is final because it was given in an appeal.
Cited to affirm the principle of legality of appeals, underpinning the inadmissibility decision.
Mentioned in the reasoning to examine the appellant's criticisms, but also cited as the basis for the appeal against the decision on the recusal request.
Cited to justify the sanction of annulment of the recusal request for insufficient stamp duty.
Cited to explain the legal nature of nullity as a sanction, supporting the annulment of the recusal request.
Cited to establish the stamp duty obligation for the recusal request, which was not fulfilled.
Cited to explain that the appellant could claim a refund for taxes paid in excess, which were not usable for the recusal request.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 23 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 37 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 581,69 RON, actualizată cu dobânda legală până la momentul efectiv al plăţii, reprezentând cheltuieli administrative efectuate (cheltuieli iluminat scară, deratizare, dezinfecţie, materiale de curăţenie, registre funcţionare asociaţie, salarii femeie de serviciu, administrator etc.).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 196/2018.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 196/2018. Totodată, a formulat cerere reconvenţională, solicitând acordarea daunelor materiale, constând în chirie pentru părţile comune şi dobânzi, precum şi obligarea reclamantei la plata daunelor morale.
2. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Jiu
Prin sentinţa civilă nr. 575 din 8 februarie 2023, Judecătoria Târgu-Jiu a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă Asociaţia de Proprietari nr. 37, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant A.. A obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 581,69 RON, reprezentând cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari pentru perioada aprilie 2019 - decembrie 2021, precum şi la plata dobânzii legale de la data scadenţei debitului până la data plăţii efective. A obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat. A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant A., în contradictoriu reclamanta-pârâtă Asociaţia de Proprietari nr. 37.
3. Hotărârile Tribunalului Gorj
Prin încheierea nr. 113 din camera de consiliu din 14 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B., membră a completului CIV A05, învestit cu soluţionarea apelului declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 575 din 8 februarie 2023 a Judecătoriei Târgu Jiu, în contradictoriu cu reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. 37.
Prin încheierea nr. 159 din camera de consiliu din 9 noiembrie 2023, pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător C., membră a completului CIV A05, învestit cu soluţionarea apelului declarat de pârât împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin decizia nr. 1167 din 13 noiembrie 2023, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de apelantul-pârât A.. A respins, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva încheierii de amânare a pronunţării cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. A respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de apelantul-pârât. A respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 575 din 8 februarie 2023, pronunţate de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37.
Prin decizia nr. 1338 din 15 decembrie 2023, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului, formulată de petenta Asociaţia de Proprietari nr. 37 în contradictoriu cu intimatul A.. A dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 1167 din 13 noiembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în sensul obligării apelantului-pârât A. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel de către intimata-reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37.
Împotriva deciziei nr. 1167 din 13 noiembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a deciziei nr. 1338 din 15 decembrie 2023, pronunţate de aceeaşi instanţă, precum şi a încheierilor nr. 113 din 14 iunie 2023 şi nr. 159 din 9 noiembrie 2023, a declarat recurs pârâtul-reclamant A..
4. Hotărârile Curţii de Apel Craiova
Prin încheierea din camera de consiliu nr. 44 din 21 martie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a membrilor completului C13CIV, învestit cu soluţionarea recursului declarat de pârâtul A. în dosarul nr. x/2022.
Prin decizia nr. 229 din 26 martie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierilor nr. 113 din 14 iunie 2023 şi nr. 159 din 9 noiembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022. A respins, ca inadmisibil, recursul formulat de acelaşi pârât împotriva deciziei nr. 1167 din 13 noiembrie 2023 şi deciziei nr. 1338 din 15 decembrie 2023, pronunţate de către Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37. A obligat recurentul la plata către intimată a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
5. Recursul
Împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 44 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, precum şi împotriva deciziei nr. 229 din 26 martie 2024 pronunţate de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, a declarat recurs pârâtul A..
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 44 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, recurentul a contestat soluţia pronunţată asupra cererii de recuzare a preşedintelui completului C3CIV, considerând că la dosar era depusă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 100 RON, respectiv chitanţa seria x/2024 nr. 19914/2024, care se impunea a fi folosită pentru judecata incidentului procedural.
A învederat că, deşi instanţa de recurs a constatat că achitase pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru mai mare faţă de cea datorată, completul învestit i-a recunoscut dreptul la restituire pentru suma achitată în plus, deşi aceasta putea fi folosită la judecata cererii de recuzare.
Din această perspectivă, a afirmat că soluţia privind anularea, ca netimbrată, a cererii de recuzare este abuzivă, de vreme ce la dosar exista chitanţa seria x/2024 nr. 19914/2024, aferentă recuzării preşedintelui completului C3CIV, precum şi alte două taxe judiciare de timbru, în valoare de 100 RON, respectiv de 103 RON, care puteau fi valorificate pentru soluţionarea cererii de recuzare a celorlalţi membri ai completului.
Invocând lipsa de imparţialitate a judecătorilor care s-au pronunţat asupra cererilor de recuzare, a susţinut că soluţia pronunţată asupra acestora este eronată, recurentul nefiind citat cu menţiunea timbrajului.
Totodată, a arătat că a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar membrii completului C3CIV nu numai că nu s-au abţinut, dar au ignorat şi aspectele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1/2023, pronunţată în recurs în interesul legii, precum şi dreptul la recurs recunoscut prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 7 şi 8 C. proc. civ., a susţinut că încheierile pronunţate de completurile C3CIV şi C4CIV încalcă dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013.
Sub un alt aspect a afirmat că, potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 196/2018, asociaţia de proprietari are obligaţia de a respecta prevederile legale privind modul de repartizare a cheltuielilor comune, în caz contrar, hotărârile luate de adunarea generală a proprietarilor cu încălcarea acestor dispoziţii fiind nule de drept.
Totodată, a menţionat, dispoziţiile art. 58 alin. (2) din acelaşi act normativ, conform cărora, pentru neîndeplinirea atribuţiilor cele revin sau pentru depăşirea atribuţiilor legale şi statutare, preşedintele asociaţiei de proprietari, membrii comitetului executiv răspund personal sau solidar pentru daunele şi prejudiciile cauzate proprietarilor sat terţilor, după caz.
De asemenea, a afirmat că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu cauza, de vreme ce obiectul acţiunii deduse judecăţii constă în pretenţii întemeiate pe dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 196/2018.
6. Apărările formulate
Intimata Asociaţia de Proprietari nr. 37 nu a depus întâmpinare.
7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din 7 octombrie 2024, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în şedinţa publică de la 27 februarie 2025, cu citarea părţilor.
La termenul de judecată menţionat, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului declarat de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 44 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, iar în ceea ce priveşte recursul formulat de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 229 din 26 martie 2024 pronunţate de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar a invocat excepţia de inadmisibilitate, raportat la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
8.1 Examinând recursul declarat împotriva încheierii nr. 44 din camera de consiliu din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată următoarele:
În susţinerea recursului declarat împotriva încheierii nr. 44 din camera de consiliu din 21 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, recurentul a arătat că soluţia de anulare, ca netimbrată, a cererii de recuzare formulate de împotriva membrilor completului C3CIV, învestit cu judecata recursului, este greşită, întrucât la dosar era depusă chitanţa seria x/2024 nr. 19914/2024, în valoare de 100 RON, care putea fi luată în considerare la soluţionarea incidentului procedural.
Totodată, a învederat că la dosar figurau alte două chitanţe care atestau plata unor taxe judiciare de timbru în valoare de 100 RON, respectiv de 103 RON, achitate în plus pentru soluţionarea recursului, care puteau fi, de asemenea, valorificate de curtea de apel la judecata cererii de recuzare.
Aceste critici, examinate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu sunt fondate.
Înalta Curte constată că pârâtul a învestit Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1167 din 13 noiembrie 2023 şi a deciziei de completare nr. 1338 din 15 decembrie 2023, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2002, precum şi împotriva încheierilor de recuzare nr. 113 din 14 iunie 2023 şi nr. 159 din 9 noiembrie 2023, pronunţate de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar.
Prin rezoluţia de primire a dosarului din 19 ianuarie 2024, s-a stabilit că recurentul datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în valoare de 400 RON (câte 100 RON pentru fiecare hotărâre atacată).
Conform dovezii de înmânare aflate la fila x, obligaţia timbrajului a fost comunicată recurentului la 25 ianuarie 2024, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrate.
Prin încheierea din 22 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reţinând că aceasta a fost corect individualizată, prin raportare la motivele de recurs expuse, precum şi la dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Potrivit lucrărilor dosarului, primul termen de judecată stabilit în recurs a fost la 12 martie 2024.
Prin cererea formulată la această dată, recurentul a învederat că depune la dosar dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv chitanţele seria x nr. x/22.02.2024, seria x nr. x/22.02.2024, seria x nr. x/22.02.2024 şi seria x nr. x/22.02.2024, aceste dovezi de plată regăsindu-se la dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, vol. II.
Prezent fiind la termenul de judecată din 12 martie 2024, recurentul a înţeles să formuleze cerere de recuzare împotriva preşedintelui completului C3CIV, învestit cu soluţionarea recursului, precizând ulterior că cererea de recuzare îi vizează, de fapt, pe toţi membrii completului de judecată.
Cu titlu prealabil, curtea a pus în discuţie aspectul referitor la modalitatea de satisfacere a timbrajului în recurs, reţinând că acesta a fost legal timbrat potrivit dovezilor de plată anterior enumerate, în consens cu măsura dispusă prin rezoluţia de primire a dosarului din 19 ianuarie 2024.
Instanţa a remarcat că recurentul a anexat cererii de recurs chitanţa seria x/2023 nr. x, în cuantum de 100 RON, precum şi chitanţa nr. x/2023 nr. 73106/29.11.2023, în valoare de 103 RON.
În raport de această constatare, instanţa i-a adus la cunoştinţă recurentului că a achitat în recurs o taxă judiciară de timbru în valoare totală de 603 RON, mai mare faţă de cea datorată, precum şi că, pentru suma achitată în plus (în cuantum de 203 RON), are dreptul la restituire, conform dispoziţiilor art. 45 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, i-a pus în vedere să timbreze corespunzător cererea de recuzare, respectiv cu o taxă judiciară de timbru de 100 RON pentru fiecare participant la proces pentru care solicită recuzarea, potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
În vederea soluţionării incidentului procedural, potrivit procesului-verbal din 12 martie 2024, la nivelul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a constituit completul C4CIV.
Prin rezoluţia completului din 14 martie 2024, recurentul a fost încunoştinţat cu privire la obligaţia de timbraj aferentă cererii de recuzare, punându-i-se în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 300 RON (câte 100 RON pentru fiecare participant la proces recuzat), conform dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recuzare, ca netimbrate.
Prin încheierea nr. 44 din camera de consiliu din 21 martie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, constatând că cererea de recuzare a membrilor completului C3 CIV nu este timbrată corespunzător, a dispus anularea acesteia, ca netimbrată.
Contrar alegaţiilor recurentului, soluţia pronunţată asupra incidentului procedural este corectă, de vreme ce, la data soluţionării acestuia s-a constatat că, deşi legal încunoştinţat cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum şi la sancţiunea aplicabilă în caz de neplată, recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de a timbra corespunzător cererea de recuzare.
Deşi acesta a invocat o nerespectare a dispoziţiilor procedurale privind citarea cu menţiunea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea cererii de recuzare, o astfel de critică este nefondată cât timp această obligaţie procesuală i-a fost adusă la cunoştinţă de către instanţă, în şedinţa publică din 12 martie 2024, la care a fost prezent, când s-a luat act de formularea cererii de recuzare.
Totodată, comunicarea obligaţiei de timbraj a fost reiterată de completul C4CIV, învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, prin rezoluţia din 14 martie 2024, recurentul fiind încunoştinţat prin adresa comunicată la 18 martie 2024 cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum şi la sancţiunea aplicabilă în caz de netimbrare.
Cu toate acestea, până la termenul din 21 martie 2024, stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, bazându-se, în mod neîntemeiat, pe taxele judiciare de timbru achitate conform chitanţelor seria x/2023 nr. x şi seria x/2023 nr. 73106/29.11.2023 (în valoare de 100 RON, respectiv de 103 RON), deşi în privinţa acestora instanţa de recurs reţinuse, în şedinţa publică din 12 martie 2024, în prezenţa sa, că au fost plătite în plus faţă de taxa datorată în recurs, şi că, din acest motiv, se putea solicita restituirea conform art. 45 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Acest ultim aspect relevat a fost constatat, de altfel, şi de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de reexaminare formulate de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs, prin încheierea nr. 9 din camera de consiliu din 22 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă apreciind că plata sumelor de 103 RON, respectiv de 100 RON, conform chitanţelor seria x/2023 nr. 73106 şi seria x/2023 nr. x, nu este importantă în soluţionarea cererii de reexaminare, în cadrul căreia se verifică, exclusiv, modalitatea de determinare a taxei aferente căii extraordinare de atac.
Susţinerile recurentului, în sensul că instanţa trebuia să ia în considerare, cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru soluţionarea cererii de recuzare, suma de 100 RON, achitată conform chitanţei seria x/2024 nr. 19914/22.02.2024, care era deja depusă la dosar, este nefondată, taxa neputând fi valorificată la soluţionarea incidentului procedural, în condiţiile în care se constatase deja că este nedatorată pentru timbrajul aferent acţiunii principale, sens în care plătitorul avea dreptul de a solicita restituirea ei, obligaţia de timbrare trebuind raportată la obiectul de sesizare al instanţei, iar nu la alte cereri/cauze care excedează acestuia.
Prin prisma analizei efectuate, Înalta Curte nu poate reţine o încălcare a dreptului recurentului de acces la justiţie. Reglementat de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţia României, republicată, dar şi de art. 6 paragr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest drept fundamental se concretizează, în plan procesual, în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice.
Or, dreptul de acces la justiţie nu este absolut, ci poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale scopului urmărit.
Pentru soluţionarea cererii de recuzare, O.U.G. nr. 80/2013 prevede, la art. 9 lit. a), obligativitatea timbrării acesteia cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.
Textul care prevede sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru este art. 197 C. proc. civ., care stipulează în sensul că, "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de legiuitor ca fiind o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă."
Aşadar, aplicarea sancţiunii anulării cererii de recuzare nu contravine dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ. şi nici drepturilor la un proces echitabil sau de acces la justiţie ale recurentului, obligaţia de timbraj izvorând din lege şi fiind o condiţie esenţială, primordială, de sesizare a instanţei cu soluţionarea unei cereri pentru care legiuitorul a instituit o astfel de obligaţie.
Astfel cum s-a arătat, accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, câtă vreme legiuitorul a stabilit taxarea procedurii judiciare declanşate de către recurent, neputându-se reţine îngrădirea dreptului de liber acces la justiţie al acestuia, inclusiv din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
De altfel din preambulul dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 reiese că sistemul de taxare stabilit prin acest act normativ a fost adoptat în scopul de a reflecta noua structură şi dinamică a procesului civil, precum şi noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul supus prezentei analize, reţinând că instanţa care a pronunţat încheierea recurată a respectat garanţiile procesuale ale recurentului, soluţia fiind pronunţată în raport de conduita acestuia, având în vedere că nu şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile procesuale conform prescripţiilor legii.
8.2 În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 229 din 26 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 229 din 26 martie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 1167 din 13 noiembrie 2023, respectiv a deciziei nr. 1338 din 15 decembrie 2023, prin care s-a dispus completarea dispozitivului primei decizii menţionate, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia de Proprietari nr. 37.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Conform art. 643 alin. (1) din acelaşi act normativ, Sunt hotărâri definitive: (...) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."
Dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată prevăd că, împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac, în condiţiile legii.
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalităţii căii de atac, în sensul că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Coroborând normele legale enunţate, se constată că recursul formulat împotriva unei hotărâri definitive, astfel cum este decizia nr. 229 din 26 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, nu este admisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi extraordinare de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat.
Admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale.
Având în vedere că hotărârea atacată a fost dată de o instanţă de recurs, iar hotărârea astfel pronunţată este definitivă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil.
Raportat la aceste constatări, precum şi la soluţia ce se prefigurează asupra recursului, nu se impun a fi analizate criticile recurentului care vizează incidenţa statuărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 1 din 13 martie 2023, pronunţată în recurs în interesul legii, efectele deciziei nr. 389/2017 pronunţate de Curtea Constituţională, precum şi alte chestiuni litigioase invocate în cauză, fără legătură cu admisibilitatea căii de atac, examinarea acesteia fiind prioritară.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 44 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022. Totodată, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de acelaşi pârât împotriva deciziei nr. 229 din 26 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 44 din 21 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 229 din 26 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.