Town awarded 2,380 RON in legal fees as appeal against peremption ruling annulled as tardy.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's request for reinstatement of the appeal deadline and annulled the appeal as time-barred, thereby upholding the Court of Appeal's decision that declared the original appeal (recurs) against the Tribunal's judgment—which had awarded the town 2,380 RON in legal fees—as perempted (lapsed). The dispute arose from the town's claim for litigation costs from the individual in a prior case; the lower courts had split, with the Tribunal overturning the first-instance dismissal, and the Court of Appeal subsequently finding the individual's appeal against that Tribunal decision perempted. The High Court ruled that the appeal against the peremption decision was filed after the mandatory 5-day deadline from its pronouncement (April 17, 2024, expiring April 23, 2024, though filed May 31, 2024), and rejected the reinstatement request because the appellant failed to file the appeal within 5 days of the alleged impediment ceasing (the communication of the decision on May 10, 2024), as required by Articles 186, 421(2), 185(1) and 488 of the Civil Procedure Code; consequently, the appeal was annulled as tardy, with the Court declining to examine other substantive grounds due to the priority of the peremptory procedural exception.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 186 alin. (1) C. proc. civ, art. 470 alin. (5) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ; Town awarded 2,380 RON in legal fees as appeal against peremption ruling annulled as tardy: The dispute arose from the town's claim for litigation costs from the individual in a prior case; the lower courts had split, with the Tribunal overturning the first-instance dismissal, and the Court of Appeal subsequently finding the individual's appeal against that Tribunal decision perempted. The High Court ruled that the appeal against the peremption decision was filed after the mandatory 5-day deadline from its pronouncement (April 17, 2024, expiring April 23, 2024, though filed May 31, 2024), and rejected the reinstatement request because the appellant failed to file the appeal within 5 days of the alleged impediment ceasing (the communication of the decision on May 10, 2024), as required by Articles 186, 421(2), 185(1) and 488 of the Civil Procedure Code; consequently, the appeal was annulled as tardy, with the Court declining to examine other substantive grounds due to the priority of the peremptory procedural exception.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe basis for finding the appeal late, because the decision on peremption is subject to appeal within 5 days from pronouncement.
Used to sanction the late appeal with nullity for failure to comply with the legal time limit.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2021, reclamantul Oraşul Eforie, Prin Primar, a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 2142 RON cheltuieli de judecata efectuate de acesta în dosarul nr. x/2019, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
2. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză
Prin sentinţa civilă nr. 910 din 04 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Oraşul Eforie, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 182 din 21 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant Oraşul Eforie, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 910/04.02.2022 pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul pârât A..
A fost schimbată în tot hotărârea apelată în sensul că a fost admisă cererea şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu de avocat din dosarul nr. x/2019.
Prin decizia nr. 71C din 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a constatat perimat recursul formulat de recurentul pârât A. împotriva deciziei civile nr. 182/21.02.2022, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021.
3. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 71C din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs pârâtul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin motivele de recurs aceasta a susţinut, în esenţă, că hotărârea curţii de apel este nelegală, întrucât la data de 07 martie 2024, a solicitat şi repunerea pe rol a cauzei suspendate la data de 13 septembrie 2023, învederând că acesta este grav bolnav şi imobilizat la pat.
Astfel, a susţinut că a fost împiedicat să se înfăţişeze la termenul de judecată din 17 aprilie 2024, din motive medicale, însă că a înştiinţat instanţa despre acest aspect, în scris, solicitând amânarea pricinii pentru un alt termen de judecată.
Totodată, prin cererea de recurs, recurentul a solicitat şi repunerea sa în termenul de exercitare al căii de atac, arătând că hotărârea atacată a fost redactată la data de 10 mai 2024, iar nu la data pronunţării, 17 aprilie 2024, astfel că punerea la dispoziţia părţii a soluţiei era imposibil de realizat la data pronunţării, aşa cum se menţionează în minuta hotărârii. Drept urmare, nu i se poate pretinde exercitarea recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, în condiţiile în care redactarea deciziei s-a realizat mult mai târziu.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
La data de 09 iulie 2024, intimatul Oraşul Eforie, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs, faţă de neexercitarea căii de atac în termen.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului în data de 30 iulie 2024, acesta din urmă neformulând răspuns la întâmpinare.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti, 11 martie 2021, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 26 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra cererii de repunere în termenul de exercitare al căii de atac, precum şi asupra excepţiei tardivităţii recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul declarat de recurentul A. în raport cu excepţia tardivităţii, invocată de intimat prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cererii, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, examinând cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurent odată cu recursul, în data de 21 mai 2024, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, recurentul a învestit instanţa cu cererea de repunere în termenul de recurs, arătând că hotărârea atacată a fost redactată în data de 10 mai 2024, iar nu la data pronunţării acesteia, sens în care nu avea posibilitatea de a formula motivele de recurs în termenul prescris de lege.
Conform art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Din analiza prevederilor legale enunţate reiese că pentru a beneficia de repunerea în termen este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii. În acest sens, se impune ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, în speţă 5 de zile de la încetarea împiedicării.
În speţă, motivul invocat de recurent ca reprezentând un impediment în exercitarea căii de atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunţare este reprezentat de neredactarea hotărârii şi, deci, neluarea la cunoştinţă despre considerentele acesteia.
Analizând cererea recurentului se poate observa că acesta a formulat cererea de repunere în termen prin însăşi cererea de recurs, în data de 21 mai 2024, cu depăşirea şi a termenului de 5 zile de la data comunicării hotărârii, care s-a realizat în data de 10 mai 2024, conform dovezii ataşate la dosarul curţii de apel.
În acest context, chiar dacă s-ar accepta că cererea de repunere în termen formulată de recurentul A. ar fi întemeiată, din moment ce nu s-a îndeplinit, efectiv, actul de procedură neexercitat, respectiv cererea de recurs, în cel mult 5 zile de la încetarea împiedicării (în speţă de la data comunicării deciziei de perimare), beneficiul repunerii în termen nu ar avea nicio finalitate. Prin urmare, constatând că cererea de repunere în termen a fost făcută defectuos, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., de la data comunicării hotărârii (neredactarea hotărârii fiind motivul invocat de recurent ca reprezentând cauza împiedicării declarării recursului în termen de 5 zile de la pronunţare), cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul A. urmează a fi respinsă.
Cât priveşte excepţia tardivităţii, invocată de intimat, prin întâmpinare, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 71C a fost pronunţată în data de 17 aprilie 2024, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa în data de 31 mai 2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curţi. Or, raportat la datele menţionate, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care s-a împlinit la 23 aprilie 2024.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei tardivităţii recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului.
Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 71 C din 17 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.