Forest property reconstitution dispute: Inadmissibility of revision appeal against a final revision decision

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Stejari, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj şi Direcţia Silvică Gorj au solicitat obligarea celor două comisii la validarea suplimentară a suprafeţei de 0,3560 ha teren forestier pe vechiul amplasament, situat în tarlaua x, parcela x, cuprins în UP V, UA 158, 159 din contractul nr. x/04.02.1944 şi reconstituirea dreptului de proprietate cu eliberarea titlului de proprietate şi punerea în posesie pe vechiul amplasament a suprafeţei totale de 1,2304 ha, precum şi obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ce vor rezulta până la soluţionarea definitivă a cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 05 mai 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Stejari, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj şi Direcţia Silvică Gorj, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 188 din 02 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 918/05.05.2021 pronunţate de Judecătoria Târgu Cărbuneşti.

Prin decizia civilă nr. 1186 din 21 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 188/02.02.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenţii A., B. şi C..

Prin decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins recursul formulat de recurentul revizuent D. împotriva deciziei civile nr. 1186 din 21 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă au formulat recurs revizuentul A. şi intervenienţii B. (decedat) şi C., prin care reiau situaţia de fapt din dosar, pretinzând admiterea acţiunii în fond funciar formulate.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor, fiind formulată întâmpinare de către Romsilva - Direcţia Silvică Gorj, prin care se solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Direcţia Silvică Gorj prin întâmpinare.

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii (…)."

Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează:

"(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)."

Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 51 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de revizuentul D. împotriva deciziei nr. 1186 din 21 septembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2022.

Astfel, în speţă, recurenţii supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

II. 2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de instanţă, din oficiu.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, se constată, pe de-o parte, că recurenţii nu au procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. iar, pe de altă parte, că acestea reprezintă o reiterare a motivelor invocate prin acţiunea principală, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, recurenţii ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţelor fondului, care au arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs, recurenţii trebuiau să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele curţii de apel care sprijină soluţia adoptată. Aceştia, însă, fără să arate motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a recursului, repun în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând aspectele de fapt din dosar şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie raţionamentul curţii de apel.

Aşadar, în condiţiile în care recurenţii nu au formulat argumente prin care să susţină greşita interpretare a unor norme citate de curtea de apel, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei anterioare.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenţi nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere aceste excepţii, precum şi efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Direcţia Silvică Gorj prin întâmpinare, şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul D. şi de intervenientul C., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al defunctului B., împotriva deciziei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul D. şi de intervenientul C., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al defunctului B., împotriva deciziei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.