Cassation for nullity of appeal predicated on factual re-evaluation instead of legal error regarding ownership of unbuilt structures and contract validity

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 11.12.2020, sub numărul x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei B. S.R.L. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra construcţiilor spaţiu administrativ, spălătorie auto şi clădire servicii alimentaţie publică, situate în municipiul Bistriţa, str. x, nelocalizate în Cartea funciară, edificate de cea dintâi cu acordul pârâtei, în baza contractului nr. x/2005, pe terenul proprietatea sa, înscris în CF x Bistriţa (CF vechi x), nr. top. xa, şi să se abţină pe viitor de la orice acte de tulburare sau deposedare.

2. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 666/2021 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bistriţa, şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni civile, având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în faliment, prin administrator judiciar D., în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia I civilă.

Prin încheierea din 20 septembrie 2021 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei I Civile a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi, în consecinţă, s-a declinat în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - complet specializat în litigii cu profesioniştii, competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C..

Prin încheierea din 3 decembrie 2021 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - complet specializat în litigii cu profesioniştii, şi-n consecinţă, s-a declinat în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I Civile a Tribunalului Bistriţa-Năsăud competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C., s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între secţii şi s-a trimis dosarul Curţii de apel Cluj să soluţioneze acest conflict.

Prin sentinţa civilă nr. 5/2022 a Curţii de Apel Cluj s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C., în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I Civile a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Prin încheierea de şedinţă din 6 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a admis excepţia conexităţii invocată de părţile litigante şi s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 669/F pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 28 iunie 2023 în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de E., administrator special al reclamantei A. S.R.L. Bistriţa.

Prin decizia nr. 357/A din 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul incident formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator D., împotriva sentinţei civile nr. 669/F pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 28.06.2023 în dosar nr. x/2020.

A Înlăturat considerentele sentinţei atacate vizând necesitatea invocării nulităţii contractului de comodat nr. x/2005, pe calea cererii reconvenţionale, pe care le înlocuieşte cu propriile considerente în sensul admisibilităţii şi temeiniciei mijlocului de apărare vizând nulitatea contractului de comodat nr. x/2005.

A respins apelul formulat de apelanta reclamantă A. S.R.L., societate în insolvenţă, prin administrator judiciar C., împotriva sentinţei civile nr. 669/F pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 28.06.2023 în dosar nr. x/2020.

A obligat intimata reclamantă A. S.R.L. să plătească apelantei pârâte B. S.R.L., suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 357/A din 14 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs reclamantă A. S.R.L., prin administrator special E., ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs formulată, şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, schimbarea în integralitate a deciziei atacate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, arată recurenta că instanţa a reţinut nulitatea contractelor de comodat, prin raportare la faptul că acestea nu ar fi fost încheiate pentru a aduce profit societăţii B. S.R.L., fără a avea în vedere întreaga activitate a celor două societăţi.

Curtea de apel nu a avut în vedere că, în schimbul transmiterii unui drept de folosinţă în favoarea acesteia, B. a obţinut în patrimoniu folosinţa spaţiilor comerciale din mun. Bistriţa şi un autocar, bunuri ce au fost folosite pentru a obţine beneficii pecuniare în patrimoniul său.

Referitor la reţinerea instanţei de apel în sensul în care construcţiile în discuţie au fost achiziţionate de la F. S.A., arată recurenta că această concluzie este contrazisă de actele dosarului, respectiv raportul de expertiză, din care reiese că în anul 2004 aceste construcţii nu se aflau pe teren.

Cât priveşte calificarea contractelor încheiate cu intimata-pârâtă, solicită instanţei de recurs să procedeze la verificarea intenţiei părţilor contractante, care ar reieşi din analiza şirului de convenţii încheiate între părţi, din care ar reieşi că acestea vizează instituirea unui drept de superficie asupra terenului ocupat de construcţiile care ar fi fost edificate de aceasta.

Conchizând, arată recurenta că sub aspectul calificării contractelor încheiate şi sub aspectul analizei calităţii de proprietar a acesteia asupra construcţiilor, instanţa de a apel a aplicat greşit normele de drept material.

5. Apărările formulate în cauză

În data de 09 aprilie 2024 a fost formulată întâmpinare de către intimata-pârâtă B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar D., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenţei în data de 22 aprilie 2024, nefiind formulat răspuns la aceasta.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, verificând cererea de recurs, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-reclamantă pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., totuşi se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a unor norme de drept material, nefiind nici măcar amintite care anume norme au fost încălcate de instanţă.

Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a interpretat greşit probatoriul administrat în cauză atunci când a conchis în sensul că nu aceasta a edificat construcţiile ce fac obiectul acţiunii. Aşadar, recurenta a solicitat instanţei de recurs să analizeze conţinutul convenţiilor încheiate între părţi, deci a înscrisurilor depuse în probaţiune la dosarul cauzei, pentru a releva intenţia părţilor contractante la momentul încheierii contractelor.

Or, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia imobilele în discuţie ar fi fost edificate de către aceasta, distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, curtea de apel a răspuns deja acestei apărări, apreciind că în cauză, reclamanta nu a probat dreptul de proprietate asupra construcţiilor, prin depunerea de înscrisuri relevante în acest sens, respectiv autorizaţie de construire şi proces-verbal de recepţie finală. Mai mult, curtea de apel a constatat că intimata s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.06.2021 încheiat cu F. S.A. pentru a demonstra existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiilor în litigiu.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia nulitatea contractelor de comodat nu putea fi justificată din perspectiva neaducerii unui profit societăţii intimate în condiţiile în care intimata-pârâtă a folosit respectivele bunuri în vederea prestării unor activităţi care erau apte de a aduce profit, şi prin aceasta se tinde la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, recurenta solicitând, practic, să se stabilească o nouă situaţie de fapt în dosar, respectiv să se analizeze dacă B. S.R.L. a dobândit vreun folos material prin folosirea spaţiilor comerciale.

Faţă de acestea, Înalta Curte, constată că indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanţă, în condiţiile în care recurenta, prin modul de formulare al recursului, tinde la reinterpretarea probatoriului, invocând doar critici prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator special E., împotriva deciziei civile nr. 357/A din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de cuantum de 2500 RON, dovedite cu factura seria x nr. x/01.04.2024 şi a extrasului de cont din 03.04.2024, aflate la dosar, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator special E., împotriva deciziei civile nr. 357/A din 14 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.